Simultan cu anuntul privind cresterea valorii punctului de pensie pentru a doua oara pe parcursul anului in curs, pana la 1.000 de lei de la 1 iulie, fata de 918,50 lei la 1 ianuarie (de la 871,70 lei anterior) si majorarea pensiei sociale minim garantate la 520 de lei de la 400 de lei in prezent, guvernul a decis sa inghete nivelul contributiilor obligatorii la pensiile private (asa-numitul pilon 2) la nivelul de 5,1%.
In traducere, pentru a putea plati pensii majorate pensionarilor de azi au fost diminuate prin lege fondurile din care ar urma sa fie platiti pensionarii de maine. Care pensionari de maine nu sunt altii decat salariatii de azi ce platesc contributii de asigurari sociale la pilonul I din care se vor plati pensiile majorate de la un an la altul cu circa 15% in general si cu 30% la nivelul minim garantat.
Problema e ca, potrivit art.43, alineatele 2 si 3 din legea 411/2004, amendate prin OUG 112/2007, contributiile ar fi trebuit sa ajunga deja la 6% din 2016, dupa o crestere treptata cu o jumatate de punct procentual, plecata de la 2% initial in fiecare an al programului de instituire a pilonului II.
Deja, Executivul condus de Dacian Ciolos modificase doar la 5,1% pentru 2016 aceste sume care trebuiau sa intre in conturile personale ale milioanelor de salariati participanti la pilonul II iar la mijlocul lunii decembrie prelungise aceasta stare si pentru primele doua luni din 2017. Acum, guvernul Grindeanu se pregateste sa pastreze acest nivel ce intra in contradictie cu legea initiala si promite atingerea nivelului de 6% pentru anul 2018, cu o intarziere de doi ani fata de program.
Chestiunea este ca, in acest timp, in care nu s-a respectat graficul de crestere al contributiilor la viitoarele pensii private, menite a compensa o probabila depreciere a valorii punctului de pensie pe termen lung in urma scaderii inevitabile a raportului dintre contribuabili si pensionarii aflati in plata, s-a pierdut o parte semnificativa atat din sumele cuvenite cat si din cresterea acestora pe baza investitiilor efectuate de fondurile care gestioneaza banii.
Acum, una din doua, chiar daca presiunile asupra bugetului sunt uriase iar pastrarea nivelului maxim al deficitului la 3% din PIB se anunta problematica (vezi prognozele date de toate instututiile internationale pentru Romania) ar trebui sa ne hotaram. Ori avem bani pentru pensionari ori nu avem. Nu prea merge sa avem acum pentru unii si sa nu avem in viitor pentru altii.
Adica, pe de o parte sa derogam de la legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si sa marim suplimentar (destul de consistent si arbitrar – vezi suma rotunda de 1.000 de lei, avansata fara nicio baza economica) la mijlocul anului pensiile celor aflati in plata acum si, pe de alta parte, sa continuam cealalta derogare, adica sa reducem toate pensiile de prin 2020, 2030 sau 2040 pentru milioane de romani, salariati azi dar si ei pensionari maine.
Aceasta modalitate de a ne amaneta viitorul si de a miza pe satisfacerea nevoilor de azi in detrimentul nevoilor de peste cativa ani, pe sistemul ”dupa noi, potopul” nu se arata a fi de bun augur. Mai mult, surprinde pastrarea neschimbata a politicilor intens criticate ale ”tehnocratilor” exact dupa schimbarea cu ”netehnocrati”.
Practic, chiar si din punct de vedere juridic pot apare solicitari de reparare a acestei masuri care produce pagube viitoare unui numar mare de persoane si creeaza o discriminare intre pensionari. Culmea este ca unii vor mai apuca sa ia pensii majorate, dupa care, celor care asigura aceste pensii prin taxarea salariilor li se va explica in viitor ca statul nu le mai poate da valori mari ale punctului de pensie, ca oricum le-a facut favoarea de a li se constitui pensii private etc.
Este un subiect extrem de important (daca nu cumva, prin proportii, cel mai important) pentru modul in care se face redistribuirea beneficiilor cresterii in societatea romaneasca. Atat cat sunt ele de cresteri. Mai ales, scapa oricarei logici de ce nu se poate pastra indexarea pensiilor la 5,25% intr-un an in care cele mai optimiste estimari de avans economic sunt, ghici, de 5,2%. Si de ce nu se poate reintra in programul normal pentru cei care realizeaza aceasta crestere.
In traducere, pentru a putea plati pensii majorate pensionarilor de azi au fost diminuate prin lege fondurile din care ar urma sa fie platiti pensionarii de maine. Care pensionari de maine nu sunt altii decat salariatii de azi ce platesc contributii de asigurari sociale la pilonul I din care se vor plati pensiile majorate de la un an la altul cu circa 15% in general si cu 30% la nivelul minim garantat.
Problema e ca, potrivit art.43, alineatele 2 si 3 din legea 411/2004, amendate prin OUG 112/2007, contributiile ar fi trebuit sa ajunga deja la 6% din 2016, dupa o crestere treptata cu o jumatate de punct procentual, plecata de la 2% initial in fiecare an al programului de instituire a pilonului II.
Deja, Executivul condus de Dacian Ciolos modificase doar la 5,1% pentru 2016 aceste sume care trebuiau sa intre in conturile personale ale milioanelor de salariati participanti la pilonul II iar la mijlocul lunii decembrie prelungise aceasta stare si pentru primele doua luni din 2017. Acum, guvernul Grindeanu se pregateste sa pastreze acest nivel ce intra in contradictie cu legea initiala si promite atingerea nivelului de 6% pentru anul 2018, cu o intarziere de doi ani fata de program.
Chestiunea este ca, in acest timp, in care nu s-a respectat graficul de crestere al contributiilor la viitoarele pensii private, menite a compensa o probabila depreciere a valorii punctului de pensie pe termen lung in urma scaderii inevitabile a raportului dintre contribuabili si pensionarii aflati in plata, s-a pierdut o parte semnificativa atat din sumele cuvenite cat si din cresterea acestora pe baza investitiilor efectuate de fondurile care gestioneaza banii.
Acum, una din doua, chiar daca presiunile asupra bugetului sunt uriase iar pastrarea nivelului maxim al deficitului la 3% din PIB se anunta problematica (vezi prognozele date de toate instututiile internationale pentru Romania) ar trebui sa ne hotaram. Ori avem bani pentru pensionari ori nu avem. Nu prea merge sa avem acum pentru unii si sa nu avem in viitor pentru altii.
Adica, pe de o parte sa derogam de la legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si sa marim suplimentar (destul de consistent si arbitrar – vezi suma rotunda de 1.000 de lei, avansata fara nicio baza economica) la mijlocul anului pensiile celor aflati in plata acum si, pe de alta parte, sa continuam cealalta derogare, adica sa reducem toate pensiile de prin 2020, 2030 sau 2040 pentru milioane de romani, salariati azi dar si ei pensionari maine.
Aceasta modalitate de a ne amaneta viitorul si de a miza pe satisfacerea nevoilor de azi in detrimentul nevoilor de peste cativa ani, pe sistemul ”dupa noi, potopul” nu se arata a fi de bun augur. Mai mult, surprinde pastrarea neschimbata a politicilor intens criticate ale ”tehnocratilor” exact dupa schimbarea cu ”netehnocrati”.
Practic, chiar si din punct de vedere juridic pot apare solicitari de reparare a acestei masuri care produce pagube viitoare unui numar mare de persoane si creeaza o discriminare intre pensionari. Culmea este ca unii vor mai apuca sa ia pensii majorate, dupa care, celor care asigura aceste pensii prin taxarea salariilor li se va explica in viitor ca statul nu le mai poate da valori mari ale punctului de pensie, ca oricum le-a facut favoarea de a li se constitui pensii private etc.
Este un subiect extrem de important (daca nu cumva, prin proportii, cel mai important) pentru modul in care se face redistribuirea beneficiilor cresterii in societatea romaneasca. Atat cat sunt ele de cresteri. Mai ales, scapa oricarei logici de ce nu se poate pastra indexarea pensiilor la 5,25% intr-un an in care cele mai optimiste estimari de avans economic sunt, ghici, de 5,2%. Si de ce nu se poate reintra in programul normal pentru cei care realizeaza aceasta crestere.
