Prabusirea City Insurance are efecte asupra asiguratilor si pagubitilor

 

Cu prime subscrise de aproape 500 milioane euro anul trecut si nu mai putin de 45% din piata RCA (20% din cea a asigurarilor generale), prabusirea City Insurance zguduie sistemul financiar local. 

Timpul si anchetele care vor urma vor arata daca a fost vorba de frauda  sau caderea companiei s-a datorat in principal erorilor de management. Ultimele date facute publice arata ca societatea de asigurari a platit daune de 290 milioane euro in 2020, in timp ce volumul incasarilor a fost de 478 milioane euro. 

Din ceea ce se cunoaste pana acum, se pare ca  societatea de asigurari a prezentat Autoritatii de Supraveghere Financiare (ASF) de-a lungul timpului mai multe documente false privind pretinse detineri in banci elvetiene care s-au dovedit simple baloane de sapun.

Apoi am avut saga unui investitor providential care urma sa salveze City de la faliment care in final nu a mai aparut ca sa vireze banii promisi, iar societatea a ajuns in situatia de a nu mai indeplini cerintele de functionare. 

Din pacate, toata aceasta tevatura vine la numai cativa ani de la alte falimente de rasunet in asigurari-Astra si Carpatica Asig. 

Incapacitatea de a invata din greselile trecutului pune serios in discutie credibilitatea ASF in randul asiguratilor, cu atat mai mult cu cat schema de functionare a City Insurance fusese deja brevetata anterior-preturi de dumping, intarzieri la plata despagubirilor, bani sifonati de actionari, etc. 

Ce pot face asiguratii?

Cei care au polite valabile la City Insurance ar putea sa isi pastreze asigurarile pana la data expirarii sau sa incheie unele noi, cu un alt asigurator, denuntandu-le pe cele vechi. 

Din momentul in care decizia ASF din 17 septembrie de retragere a autorizatiei de functionare a City Insurance este publicata in Monitorul Oficial, Fondul de Garantare a Asiguratilor (FGA) poate primi cereri de deschidere dosare de dauna si pentru plata despagubirilor. 

Conform legislatiei existente, platile efective ar fi urmat sa inceapa abia dupa ce falimentul City ar fi fost declarat in instanta,  procedura care este una de durata. 

Pentru a evita aceasta situatie, Guvernul a pregatit un proiect de OUG care prevede ca FGA va putea efectua primele plati in termen de 60 de zile de la deschiderea procedurii de faliment de catre ASF.

Oricum, falimentul companiei de asigurari va avea ca efect imediat cresterea atentiei in trafic. Nimeni nu poate sti daca partenerii de trafic sunt asigurati sau nu la City Insurance, iar cum service-urile auto au inceput sa refuze sa faca reparatii pe aceste polite, cine are ghinionul sa fie lovit de un astfel de sofer asigurat la compania cu probleme ar putea avea parte de complicatii suplimentare. 

Despagubiri diferite

Orice asigurare RCA valabila permite despagubiri pentru vatamari corporale si deces in limita a 6,07 milioane de euro iar pentru daunele materiale, limita de despagubiri este de 1,22 milioane de euro. 

In schimb, potrivit legislatiei actuale, FGA nu poate acorda despagubiri mai mari de 450.000 de lei pe creditor, astfel incat in cazul falimentului City Insurance declarat de catre instanta, poli?ele cumparate de la acest asigurator nu vor putea acoperi decat daune de maxim 90.000 euro. 

Astfel ca, daca in cazul daunelor suferite de autovehicule, acolo unde dauna medie se situeaza sub 2.000 EUR, pagubitii nu vor fi extrem de afectati, cu totul altfel stau lucrurile in cazul celor care vor suferi vatamari corporale grave sau vor deceda in urma unor accidente de circulatie.

Urmeaza cresterea preturilor politelor RCA.

In mod previzibil, disparitia celui mai mare jucator in piata RCA va genera cresteri de preturi cum s-a intamplat si dupa falimentele Astra si Carpatica. 

Cum City Insurance isi baza preturile mici nu pe o promovare agresiva, limitata in timp, ci pe un pret constant redus, care insa nu acoperea daunele produse de asigurati, ceilalti jucatori care vor ramane in piata vor sufla si in iaurt si vor dori sa isi acopere cheltuielile cu despagubirile si sa genereze si profit. Astfel incat este posibil ca asiguratorii sa incerce sa umfle in perioada urmatoare pretul politelor RCA, ceea ce i-ar putea afecta pe viitorii asigurati.

In plus, in costurile majorate ale viitoarelor asigurari RCA se vor regasi probabil si contributii majorate pentru Fondul de Garantare a Asiguratilor, care sa-i permita acestuia sa ii despagubeasca pe pagubitii asiguratilor de la City Insurance. 

Ajutoare de stat pentru facturile la energie si gaze

 

Asteptata explozie a preturilor in perioada de iarna lasa autoritatile in fata mai multor optiuni-protejarea consumatorului vulnerabil, plafonarea preturilor sau impozitarea profiturilor exceptionale.

Avem deja o lege a consumatorului vulnerabil care tinteste in cei cu venituri mici care urmeaza sa primeasca diferite procente dintr-o anumita valoare de referinta (250 lei pe luna pentru cei ce se incalzesc cu gaze naturale, 500 lei pe luna pentru energie electrica si 160 lei pe luna pentru combustibili solizi si/sau petrolieri). 

Compensarea minima reprezinta 10% din aceasta valoare de referinta la venituri pe membru de familie cuprinse intre 1280 si 1386 lei pe luna (1386 lei este salariul minim) si poate urca pe masura ce veniturile scad pana la 100% pentru venituri pe membru de familie mai mici de 200 lei.

Asta inseamna ca se vor primi compensatii minime de 25 lei pe luna pentru un cuplu care lucreaza pe salariu minim pe economie daca cei doi se incalzesc cu o centrala pe gaz si 50 de lei pe luna pentru o centrala electrica.

Cum avem deja distribuitori care au anuntat majorarea preturilor la gaze cu 38%, cei 25 de lei pe luna nu sunt de prea mare folos, mai ales ca valoarea unei facturi inseamna cateva sute bune de lei. Iar cei care castiga peste salariul minim pe econommie raman sa se descurce pe cont propriu. 

Plafonarea preturilor, pe banii tututor

La putin timp dupa adoptarea de catre Parlament a legii consumatorului vulnerabil si nu la mare distanta de propriile declaratii privind o eventuala plafonare a preturilor la energie, Premierul a declarat ca se lucreaza totusi la o legislatie care sa prevada acest lucru, asa cum mai multe state europene deja au facut. 

Plafonarea nu insemana insa ca profiturile producatorilor si distribuitorilor vor fi diminuate prin fixarea unei limite pentru preturile de vanzare si marjei de distributie ci doar ca statul va compensa cresterea facturilor peste o anumita limita. 

Iar cum statul suntem noi toti, ar rezulta ca cei care platesc taxe mai mari vor sustine consumul celor care au venituri mai mici, pentru a le face facturile mai suportabile.

Plafonarea profiturilor, blocarea exporturilor

Preconizata majorare a facturilor la energie in prag de iarna este mai greu de tolerat in Romania cata vreme tara este producator de gaze si energie electrica si referirea la cotatiile internationale nu-i impresioneaza foarte mult pe cei care stiu ca actualele costuri de productie sunt mult sub cotatiile bursiere. 

O posibila solutie pentru temperarea cresterii preturilor, mai putin discutata, ar fi fixarea unei anumite marje de profit pentru producatori si a unei anumite marje de profit pentru distributori (sa spunem 50% in primul caz si 10% in cel de al doilea, tot ce trece peste urmand sa fie impozitat cu 99%) si limitarea exporturilor, prin lege, pana este satisfacuta mai intai cererea interna.

In acest mod cresterea preturilor pe lantul de distributie ar fi blocata iar producatorii ar avea un profit suficient, nedramuit de contractele paguboase cu firmele de apartament care se ocupa cu tradingul, si care le-ar permite sa se concentreze si pe investitii. 

Dar, cum o astfel de masura ar putea deranja multe afaceri infloritoare, va intampina probabil si cea mai dura opozitie, compensarea consumatorilor vulnerabili si limitarea preturilor cu bani de la bugetul de stat fiind solutii mult mai putin contestate.

Cresterea dobanzilor descurajeaza investitiile in obligatiuni "vechi"

 

Cresterea inflatiei a fortat in ultima vreme Ministerul Finantelor sa se imprumute mai scump de la banci si populatie. Este o veste buna pentru cei care vor cumpara noile obligatiuni dar una nefericita pentru cei care detin deja unele mai vechi.

Cand ne referim la pretul obligatiunilor avem in vedere respectivele instrumente listate la bursa. Pretul lor se exprima in procente raportate la valoarea nominala si acesta poate fluctua in functie de cerere si oferta sau in functie de oscilatiile dobanzilor. 

Castiguri diminuate pentru obligatiuni mai vechi

Sa presupunem emisiunea R2403A, o emisiune de titluri de stat listata la BVB in martie 2021, cu valoarea nominala de 100 lei si scadenta in martie 2024, deci cu o perioada de maturitate de 3 ani. 

Dobanda oferita atunci era de 3,1%. Nu parea o dobanda rea in acel moment, pentru ca inflatia a fost de 3,05% in martie. Prin urmare, pretul a fost usor ascendent atingand un maxim de 101,2% la putin timp dupa listare, in aprilie. 

Asta insemna ca un titlu de 100 de lei se putea vinde cu 101,2 lei si, avand in vedere comisionul brokerului (uzual 0,1%, mai mic de regula decat comisioanele percepute pentru obligatiuni corporative) tot ramanea un castig de peste 1% detinatorului initial. 

Ce s-a intamplal acum? Cotatia este in prezent (13 septembrie) de 99% din valoarea nominala, deci cine ar avea nevoie de bani ar castiga acum semnificativ mai putin. 

Sa spunem ca e vorba de castig totusi si nu de pierdere pentru ca detinatorul obligatiuni in momentul vanzarii incaseaza atat pretul stabilit la bursa cat si fractiunea din dobanda scursa de la plata ultimului cupon. In cazul obligatiunilor cotate la 99%, pretul cu dobanda inclusa evidentiat in platformele traderilor ar fi de 100,49%. 

Deci, scazand si comisionul brokerului, ar rezulta un castig de numai 0,4% dupa 6 luni de detinere, deloc de invidiat. 

Atentie la inflatie!

Daca in martie inflatia era de 3,05%, in august aceasta urcase la 5,3%. Firesc, pentru a obtine bani de la investitori,  Ministerul Finantelor a trebui sa urce la randul sau dobanzile la titlurile de stat in cadrul emisiunilor Fidelis iar in acest moment, tiltlurile oferite cu o maturitate de 3 ani au dobanda de 3,75% pe an. 

De la 3,1% in urma cu 6 luni dobanzile au urcat la 3,75% si, chiar daca BNR nu a ajustat dobanda de referinta, investitorii au fost dispusi sa plateasca mai putin pentru obligatiunile mai vechi, purtatoare de dobanzi mai mici. 

Evident, daca inflatia va continua sa urce, acelasi lucru ar putea sa il pateasca si obligatiunile cumparate in aceasta luna, chiar daca au dobanzi mai bune decat la vechile emisiuni. 

Cine nu vinde, nu pierde

Patania obligatiunilor de stat poate fi repetata la scara obligatiunilor corporative mai vechi, daca randamentele nu au avut o umbrela de protectie suficienta prin dobanzile oferite intial. 

Cine nu vinde insa inainte de scadenta nu are de ce sa isi fac griji ca va incasa mai putin decat a depus. Cupoanele se vor incasa conform calendarului din prospect iar la scadenta va fi returnat si principalul. 

Similar in cazul detinatorilor de obligatiuni de stat cumparate prin intermediul Trezoreriei sau Postei-acolo oricum nu se poate lichida plasamentul inainte de scadenta decat returnand dobanda incasata intre timp, astfel incat putini aleg sa nu tina titlurile de stat pana la scadenta. 

Scadenta, "amanunt" esential al unui credit

 

In materie de imprumuturi, oricine isi doreste un credit pe care sa il ramburseze cat mai repede, platind o rata cat mai mica si cat mai previzibila. 

In realitate, lucrurile sunt mai complicate pentru ca  scadenta unui imprumut depinde de atat de veniturile imprumutatului si de capacitatea lui de rambursare,cat si de nivelul dobanzilor din piata dar si de suma imprumutata si tipul de credit ales.  

Trebuie retinut ca marimea ratei este invers proportionala cu durata de timp pana la scadenta, astfel incat cu cat ne imprumutam pe un termen mai lung  vom plati o rata lunara mai mica, dar vom achita bancii in final o suma mai mare sub forma de dobanzi si/sau comisioane. 

Sa luam urmatorul exemplu sugestiv, simplificand partea legata de comisioane si algoritm de calcul al dobanzii. 

Presupunem un credit de nevoi personale fara ipoteca de 20.000 lei, cu zero taxe si comisioane, o dobanda fixa de 7% pe an pana la scadenta si o maturitate de 5 ani in primul caz si de 3 ani in cel de al doilea. 

Cine se imprumuta pe 5 ani va plati o rata lunara de 396 lei, compusa din doua parti, rambursarea unei fractiuni din principal (279 lei initial) si dobanda (116 lei initial). 

Pe parcursul derularii imprumutului, rata lunara ramane constanta, dar creste progresiv partea din principal rambursata, in vreme ce ponderea dobanzii scade.

Asta pentru ca dobanda se calculeaza la soldul creditului, iar acesta se diminueaza pe masura ce imprumutul este rambursat luna de luna. In final, pentru acest imprumut debitorul va achita in 5 ani 23.761 lei bancii, din care 20.000 lei imprumutul initial si 3.761 lei dobanzi. 

In schimb, cel care ar decide sa ia aceeasi suma dar pentru doar 3 ani, ar achita in final doar 22.231 lei bancii (cu 1.530 de lei mai putin) platind o rata lunara de 617 lei, compusa din dobanda de 116 lei si fractiunea din principal de 500 lei. 

Dupa cum se vede, lungirea scadentei a adus o rata mai mica, dar si o cheltuiala suplimentara cand s-a tras linie in final.

Structura ratelor in primele 5 luni la un credit de 20.000 lei, pe 5 ani, cu dobanda fixa de 7% :         

 

Luna	Sold (lei)	Dobanda (lei)	Principal (lei)	Rata Lunara (lei)
1	20.000	116,67	279,36	596,02
2	19.720,64	111,75	280,99	596,02
3	19.439,66	113,40	282,63	596,02
4	19.157,03	111,75	284,27	596,02
5	18.872,76	110,09	285,93	596,02

Cum schimba lucrurile un comision aplicat la sold

Sa consideram creditele din exemplul de mai sus pentru care s-ar achita insa un comision lunar de 1% la sold (am exagerat nivelul comisionului fata de ceea ce se practica in mod uzual de catre bancile care percep si comisioane, pe langa dobanzi, pentru a fi mai evidenta diferenta de costuri). 

In cazul imprumutului pe 5 ani, prima rata lunara ar fi de 596 lei, aceasta fiind compusa din fractiunea de principal de 279 lei, dobanda de 116 lei si comisionul de 200 lei. 

In cadrul graficului de rambursare, ponderea principalului in cadrul ratei lunare va creste progresiv pana la scadenta, iar ponderea dobanzii si a comisionului se va reduce pe masura rambursarii. 

Per total, imprumutatul va achita pana la scadenta 30.209 lei, din care pentru comisioane 6.448 lei. 

In cazul imprumutului pe 3 ani, prima rata lunara ar fi de 817 lei, aceasta fiind formata din 500 lei principal, 116 lei dobanda si 200 lei partea aferenta comisionului. 

In final, costurile totale sunt de 26.056 lei (3.825 lei pentru comisioane), cu 4.153 lei mai mici decat in primul caz.

Se remarca o crestere a costurilor aferente comisioanelor precum in cazul dobanzilor platite o perioada mai lunga, fenomen valabil si daca am avea comisioane in suma fixa dar platibile lunar (se platesc, de asemenea, o perioada mai mare). 

In concluzie, lungirea perioadei pentru care se ia imprumutul atrage cresterea costurilor cu dobanzile si comisioanele percepute la soldul creditului, transformand un avantaj aparent (rate lunare mai mici) in costuri mai mari pe termen lung. 

Poate inlocui cardul de credit imprumutul de nevoi personale?

 

Cresterea limitei de credit, a perioadelor de gratie si parghia ratelor fara dobanda a trezit speranta ca acest produs ar fi varianta mai ieftina, fara costuri aproape, a creditelor de nevoi personale. Exista insa si riscuri. 

Cei care vad in cardul de credit, mai ales dupa ce limitele de credit au ajuns sa depaseasca si 100.000 lei, un inlocuitor mai ieftin la creditul de nevoi personale se uita la perioada de gratie si la numarul ratelor fara dobanda. 

Timp de 50-60 de zile ai putea returna sumele folosite fara costuri, iar daca acestea sunt prea mari pentru veniturile debitorului, sistemul cu pana la 24 sau chiar 36 rate fara dobanda ar fi acoperitor. Insa mirajul acestui calcul trebuie privit cu multa precautie.

Sa comparam costurile

Un credit de nevoi personale de 50.000 lei, pe 5 ani, incepe de la DAE de 7-8% si presupune o valoare a ratei lunare de aproape 1.000 lei. 

De exemplu, la Banca Transilvania, dobanda este de IRCC+6% (7,25% in prezent), DAE de 7,49%, rata lunara de 996 lei iar suma rambursata in final de 59.758 lei. 

La Garanti Bank avem o dobanda calculata cu IRCC+5,1%, DAE este 7,62%, rata lunara de 995 lei iar suma rambursata in final de 59.887 lei. 

In acelasi timp, daca am alege un card de credit cu limita de credit de 50.000 lei si posibitatea platilor in rate fara dobanda, am avea DAE la comercianti si retragerile de numerar pornind de la 12%. 

Astfel, la cardurile de credit CEC Bank emise in colaborare cu Mastercard DAE la comercianti si retragerile de numerar este de12,67% (dobanda se calculeaza cu IRCC+11,42%), suma minima de plata lunar este de 2% din suma utilizata, taxa de administrare a cardului de 4 lei pe luna si se pot folosi 12 rate fara dobanda la achizitiile de la comerciantii acceptati, perioada de gratie fiind de 59 zile. 

La cardurile BRD, perioada de gratie este de 55 de zile, DAE la tranzactii si retragerile de numerar este insa de 30%, taxa de administrare este de 150 lei pe an, minim 3% din suma utilizata urmand sa fie returnata lunar.

Riscurile aferente inlocurii produselor

Cum se observa din exemplele de mai sus, costul cu dobanda poate fi mai mult decat dublu, daca ajungem sa ratam platile in perioada de gratie, la care se pot adauga si dobanzile penalizatoare (de exemplu, 3 puncte procentuale la cardul CEC Bank) daca nu achitam platile lunare la timp.  

Asta nu inseamna ca ar trebui sa folosim doar creditele de nevoi personale in locul ratelor fara dobanda oferite pe cardurile de credit, ci ca e bine sa ne dozam foarte bine eforturile de rambursare. 

Daca tintim spre achizitii costisitoare, plata in 6 sau chiar 12 rate se poate dovedi problematica daca avem din start un raport rata/venituri foarte consistent. 

Oricand se pot produce sincope, lunile cu cheltuieli neprevazute pot face ca platile aferente imprumuturilor de pe cardurile de credit sa nu se poata achita integral si atunci intram in dobanzile uzuale de pe aceste produse, chiar majorate cu penalitatile prevazute de banci. 

Similar in cazul in care dorim sa cumparam ceva folosind doar perioada de gratie. Daca ne aruncam la achizitii scumpe, poate ca 55 sau 60 de zile de gratie nu sunt suficiente pentru a acoperi suma imprumutata si ajungem iar la dobanzi foarte piperate. 

Bancile accepta sa isi concureze creditele de nevoi personale cu cardurile de credit care poarta limite de credit foarte generoase, perioade de gratie de pana la 2 luni si mai multe luni de rate fara dobanda, pentru ca foarte multi debitori se intind mai mult decat le este plapuma, irosesc avantajele care vin la pachet cu astfel de produse, ajungand sa transforme un avantaj in handicap si sa achite in final mai mult decat la un credit de nevoi personale. 

Sunt si esecuri la BVB: Ce profil au investitorii care au pierdut peste 20% in 3 luni?

 

Desi la finalul lunii iunie, plasamentul privat cu actiunile Appraisal&Valuation se inchidea cu succes, actiunile fiind suprasubscrise de peste 4 ori, la inceputul lunii septembrie listarea la bursa aducea o corectie cu 24% din prima zi. 

Intrebarea care se pune, in conditiile in care piata a continuat sa creasca in aceasta perioada, este ce s-a intamplat cu investitorii care la debutul plasamentului se bateau pe actiuni, iar la mai putin de 3 luni distanta nu stiau cum sa scape mai repede de ele? 

Nu erau aceleasi personaje? Raspunsul la aceasta intrebare ne va ajuta si sa creionam profilul unui tip de investitor, foarte speculativ, format la umbra plasamentelor private de la BVB din acest an. 

Cum statea APP la multipli burseri

Appraisal&Valuation (simbol bursier APP), companie de evaluari de imobile, cu parteneri importanti din mediul bancar (conform Memorandumului oferit investitorilor la debutul plasamentului privat, fara sa fie insa nominalizati acestia) a incheiat anul 2020 cu un profit de 0,61 milioane lei, la o cifra de afaceri de 4,8 milioane lei. 

Datoriile companiei la finalul anului trecut erau de 2,5 milioane lei, iar capitalurile proprii de 1,49 milioane lei (capital propriu sub datorii, asta nu suna chiar bine). 

La un pret de 11,5 lei/actiune din plasamentul privat, capitalizarea companiei urma sa porneasca in prima zi dupa listare de la 14,8 milioane lei. Cu alte cuvinte, investitorii acceptasera in plasamentul privat un pret echivalent cu un PER (raportul pret/profitul pe actiune) de 24, capitalizarea companiei fiind de aproape 6 ori peste cea a cifrei de afaceri. 

Numai ca in prima zi cotatiile au deschis direct pe minus si au inchis in final cu o corectie de 24%-contrar a ceea ce erau obisnuniti investitorii din plasamentele private anterioare, care vazusera si cresteri de 3 sau 4 ori ale cotatiilor din prima zi raportat la pretul de subscriere.

Si chiar daca in a doua zi a existat o usoara apreciere, de 1,7%, capitalizarea cu care APP a inchis saptamana a fost de numai 11,3 milioane lei, departe de valoarea stabilita la inchiderea plasamentului privat. 

Cum a fost posibila o asemenea corectie?

Cei care au acceptat sa piarda 24% din investitie din prima zi nu erau aceleasi persoane care adusera firmei 4,4 milioane lei in plasamentul privat, oferind-se chiar sa cumpere actiuni de 18 milioane, astfel incat plasamentul se inchise din  prima zi suprasubscris? 

Ba da, numai ca majoritatea sperasera altceva, sa vada cum cotatiile urca rapid peste 11,5 lei, reperul din plasamentul privat, astfel incat sa poata marca repede un profit consistent, cum se mai intamplase in cazuri celebre precum Agroland, Safetech, Mam Bricolaj, etc. 

Avem, iata, inca un caz dupa plasamentul Visual Fan (detinatoarea brandului Allview) cand cotatiile deschid sub cele din plasamentul privat si se mentin sub acest reper. 

In plus, spre deosebire de primele plasamente private din anul 2020, cand actiunile erau oferite la indicatori bursieri foarte atractivi, acum de multe ori actiunile din plasamentele private sunt mai scumpe ca media pietei, ceea ce le face riscante (multe companii mici pot creste accelerat devenind jucatori importanti, dar altele ajung sa se confrunte cu probleme, incercand sa se umfle prea mult si prea repede). 

Firesc, interesul a inceput sa scada si odata cu el si bonusurile pe care sunt dispusi sa le plateasca investitorii care nu au prins actiunile in plasamentul privat. 

Leasingul operational a intrat in vizorul Consiliului Concurentei

 

Consiliul Concurentei a impus in august noi reguli privind modul in care companiile fac schimb de informatii legate de clienti, astfel incat sa fie ingreunate strategiile de impartire a pietei si fixarea anumitor preturi, care constituie practici anticoncurentiale. 

In urma demersurilor demarate de Consiliul Concurentei, companiile grupate sub umbrela Asociatiei Societatilor de Leasing Operational (ASLO) si alte 14 companii s-au angajat sa adopte un set de masuri care sa impiedice cartelizarea si sa elimine ingrijorarile manifestate la nivelul institutiei de supraveghere. 

In cazul in care semnatarii nu isi indeplinesc angajamentele asumate, Consiliul Concurentei ar putea trece si la amenzi, acestea putand ajunge pana la 10% din cifra de afaceri.

Furnizarea datelor devine facultativa

In primul rand, pachetul de masuri vizeaza schimbul de informatii referitoare la volumele realizate de fiecare societate semnatara, informatie prin care se puteau realiza strategii de aliniere a preturilor si impartire a pietei.  

Din statutul ASLO vor fi eliminate prevederile care impun obligativitatea furnizarii datelor, informatiile urmand a fi puse la dispozitie de catre companii in mod voluntar. 

In plus, doar daca exista minimum cinci participanti, informatiile vor fi prelucrate si distribuite in forma agregata iar acest lucru se va realiza intr-un mod care sa nu permita identificarea companiilor de leasing respective. 

Politicile comerciale vor fi confidentiale

ASLO si un numar de 14 companii s-au angajat sa nu faca publice informatii privind strategiile si politicile comerciale, reducandu-se astfel riscurile unei posibile coordonari intre societatile de leasing operational.

In plus, ASLO va publica pe site-ul sau rezultatele agregate obtinute in urma colectarii si prelucrarii datelor de la companii, in acest fel, putand avea acces la informatii si companiile care nu sunt membre ale asociatiei. 

Informatiile de piata vor fi disponibile atat clientilor si altor societati active pe piata, cat si potentialilor concurenti, intr-o forma care sa reflecte conditiile de piata, reducandu-se riscul aparitiei practicilor anticoncurentiale (cand centralizarile contin elemente cu grad mare de individualizare, acest fapt poate facilita coordonarea companiilor in ceea ce priveste strategiile de ofertare, o practica anticoncurentiala).

Companiile care si-au asumat angajamente sunt ALD Automotive, Arval Service Lease Romania, Autotechnica Fleet Services, BCR Fleet Management, BT Operational Leasing, Business Lease Romania, Leaseplan Romania, New Kopel Romania, Porsche Mobility, Premium Leasing, RCI Finantare Romania, Unicredit Leasing Fleet Management, Alexandros Long Term Rental, Finmedia.

Diferenta intre leasingul financiar si cel operational

Leasingul operational reprezinta transferarea dreptului de utilizare al unei flote unei companii in conditiile achitarii unei rate lunare fixe, care acopera toate costurile de functionare ale unei masini cat si alte servicii suplimentare. 

Daca in cazul leasingului financiar clientul achita doar cheltuielile financiare (costuri de capital-dobanda, depreciere, taxa de leasing, taxa administrativa), in cazul leasingului operational in rata sunt incluse si taxele si impozitele, asigurari, service-ul complet, servicii de monitorizare si cheltuieli administrative. 

Cum a ajuns statul sa se imprumute la dobanzi negative in euro?

 

Ultima licitatie organizata la sfarsitul saptamanii trecute pentru titluri de stat in euro a fost suprasubscrisa de banci la un randament mediu negativ de -0,04%. De ce ar accepta bancile mai putini bani decat au plasat?

Ministerul Finantelor a vandut in final obligatiuni de stat in euro in valoare de 176 milioane euro, desi isi propusese sa atraga prin prospect doar 100 milioane euro. 

Obligatiunile sunt scadente la finalul lui 2023 si poarta un cupon de 1% pe an, iar bancile au fost dispuse sa plateasca 102,37% din valoarea nominala a titlurilor, deci vor primi in final mai putin decat au depus. Cererea a depasit 300 milioane euro si asa se explica partial si randamentul negativ obtinut in final. 

La lei, generozitatea bancilor inceteaza

De remarcat ca la imprumuturile in lei situatia se schimba, se aduna deseori sume sub valoarea din prospect si la dobanzi mai mari. 

De exemplu, la inceputul lunii trecute, in iulie, Ministerul Finantelor a imprumutat 648 de milioane de lei din piata interna, la dobanzi in crestere si sub prospectele anuntate. 

Titlurile cu scadenta in ianuarie 2028 au atras oferte de 434 de milioane de lei la un prospect de 400 de milioane de lei iar randamentul mediu a fost de 3,08%, in crestere de la 3% la licitatia anterioara. 

Certificatele la 7 luni au adus 352 milioane lei, sub valoarea de prospect de 400 milioane lei, la dobanzi de 1,78% (cu 0,06 puncte procentuale peste licitatia anterioara, din iunie). 

Cum se explica diferentele de randament dintre titlurile in lei si cele in euro?

Faptul ca bancile locale vor dobanzi mai mari pentru titlurile de stat in lei se explica prin evolutia ascendenta a inflatiei, prognoza de peste 5% pe finalul anului nelasand locul la concesii prea mari. 

Din acest motiv statul a reusit sa se imprumute mai usor din pietele externe (peste 7 miliarde echivalent euro in acest an) unde dobanzile sunt apropiate de zero, iar banii baltesc multumita politicii relaxate a bancilor centrale mari. 

De ce ar accepta atunci bancile sa ia mai putini bani in euro decat au depus la Ministerul Finantelor? O posibila explicatie ar fi cererea redusa pentru creditele in euro (cum dobanzile sunt foarte mici in zona euro directia pe termen mediu nu poate fi decat in sus si putini vor sa se confrunte cu asa ceva) si, poate, speranta ca la scadenta titlurilor de stat in euro acestea vor valora mai mult in lei desi au randament negativ in euro. 

Asta deoarece dezechilibrele pe partea contului curent si a balantei comerciale tot urca, iar cine pariaza pe euro in dauna leului are destul de multe argumente. 

Deponentii se confrunta cu experiente similare 

Cum mai multe banci mari ofera in acest moment dobanzi zero sau foarte apropiate de acest prag la depozitele la termen in euro ale populatiei, putem spune ca randamentele negative nu sunt o noutate daca luam in considerare faptul ca exista, dupa caz,  comisioane la conversia valutara, la depuneri si la retrageri in afara scadentei, la transferurile in alte conturi la alte banci, etc. 

Astfel incat, chiar daca dobanda e zero, e greu de evitat cel putin un comision din cele enumerate mai sus iar in final randamentul unui plasament in euro la bancile romanesti poate fi negativ.  

Mai are sens sa economisim in euro?

 

Dupa o lunga perioada de stabilitate a cursului de schimb si dobanzi apropiate de zero pentru depozitele la termen in valuta, nu multi si-ar mai pune aceasta intrebare. Totusi, lucrurile se pot schimba pe termen mediu. 

Cine ar dori sa economiseasca in euro ar trebui sa se multumeasca in acest moment cu dobanzi de 1% la 3 ani (TBI Bank), 0,9% la 2 ani (tot TBI Bank) si de 0,6% la 12 luni (Credit Agricole). 

Bancile mari ofera dobanzi simbolice la depozitele in euro

Sunt cele mai bune oferte pentru clientii persoane fizice pe respectivele segmente, oferite de banci de talie mai mica, pentru ca bancile mari sunt mult mai retinute cand vine vorba de dobanzile la termen in euro-la un an, CEC-ul ofera 0,2% iar ING, UniCredit sau Banca Transilvania doar dobanda simbolica de 0,01%.

Sau pur si simplu au eliminat depozitele la termen in euro, precum BRD, care ofera doar depozite in lei si dolari, euro putand fi acumulat doar in conturile de economii, unde dobanda este insa zero.

Alternativa pentru cei care vor dobanzi mai mari ar fi sa cumpere prin bursa titluri de stat in euro (unde dobanda poate trece de 1%, precum la obligatiunile scadente in 2025 ce poarta o dobanda de 1,85%) dar dezavantajele aici sunt comisioanele brokerilor (0,1-0,2%) si faptul ca in prezent acestea se tranzactioneaza cu o mica prima peste valoarea nominala, deci randamentul efectiv este mai mic. 

Sau, cu o doza mai mare de risc asumat, sa cumpere obligatiuni corporative listate la BVB, unde dobanda ar putea ajunge chiar la 5% (vezi obligatiunile Libra Internet Bank in euro, scadente in 2030) cu dezavantajele enuntate anterior (se tranzactioneaza in acest moment la 103% din valoarea nominala, deci randamentul net este in final mai mic). 

Astfel incat cei care vor randamente mai mari in euro, fie pandesc lansarea unor noi emisiuni pentru a nu mai plati nimic peste valoarea nominala, fie asteapta cuminti la cumparare aparitia unor corectii la bursa (presiune la vanzare din partea unui investitor ce cauta un exit rapid).

Cateva argumente pentru un portofoliu echilibrat

Cum dobanzile la termen in lei ajung pana la 3,8% la 12 luni si 4,2% la 3 ani (TBI Bank), cei care ar dori sa economiseasca in euro par din start dezavantajati, singurul lucru pe care pot miza fiiind deprecierea mai accentuata a monedei nationale. 

Or, nimic nu pare a anunta acest lucru momentan. Euro termina anul 2020 la un curs de 4,8694 lei iar raportat la valorile actuale (4,9286 lei/euro pe 24 august) deprecierea ar fi putin peste 1% (1,2% mai exact) ceea ce nu ar umple diferenta dintre dobanzile la termen in lei si euro daca leul nu s-ar deprecia mai mult pe final de an. 

Daca punem insa baza la inceputul lunii ianuarie 2019, raportat la un curs de 4,6656 lei de atunci, deprecierea ar fi acum de 5,63% in 20 de luni, ceee ce echilibreaza foarte mult balanta. 

Care ar fi argumentele plasarii unei parti din bani in euro in acest moment, mai ales daca am reusi sa obtinem dobanzi mai bune decat media dobanzilor la depozitele bancare la termen?

Dezechilibrele din economie se accentueaza, se adancesc deficitele comercial si de cont curent, datoria publica a urcat puternic astfel incat este posibila o ajustare pe curs care sa aduc? un plus de competitivitate exporturilor. 

Epoca dobanzilor reduse pare aproape de final, inflatia a sosit mai peste tot in lume iar o crestere a dobanzilor reduce apetitul pentru active mai riscante, precum monedele emergente. 

In concluzie, alocarea unei parti a economiilor pentru plasamente denominate in euro pare sa aiba sens in perioada urmatoare, mai ales daca vorbim de sume consistente pentru care o fluctuatie de cateva procente a paritatii leu-euro se poate traduce prin castiguri/pierderi deloc neglijabile.