Politele obligatorii de locuinte pot fi vandute de toti asiguratorii

Autoritatea de Supraveghere Financiara a stabilit ca asigurarea obligatorie de locuinta va putea fi incheiata la toti asiguratorii care vor incheia protocoale cu PAID, nu numai la actionarii PAID.
Cu toate ca proprietarii sunt obligati prin lege din 2010 sa isi asigure locuinta printr-o astfel de polita, numarul celor care se conformeaza in ultima vreme este din ce in ce mai mic, asa cum o arata datele centralizate de PAID (compania care emite politele). 

La finele lui iulie mai erau valabile doar aproximativ 317.000 polite, in conditiile in care in urma cu 2 ani, numarul acestora se ridica la aproximativ 800.000, in special de teama amenzilor care puteau fi aplicate celor care nu detin o astfel de asigurare. 
Este insa important de mentionat ca este posibil ca o parte dintre asigurati sa fi migrat spre politele de asigurare facultativa a locuintelor, in conditiile in care existenta unei asemenea polite care acopera riscurile de cutremur, inundatie si alunecari de teren face sa nu mai fie necesara si incheierea unei asigurari obligatorii.

Polita este vanduta in 2 variante, in functie de materialul de constructie a locuintei, Preturile se ridica la 10 euro, respectiv 20 euro, corespunzatoare unor sume asigurate maxime de 10.000 euro, respectiv 20.000 euro. 

Potrivit datelor preliminare ale recensamantului populatiei si locuintelor (RPL 2011), citate de Autoritatea de Supraveghere Financiara, in Romania existau 8,5 milioane de locuinte. 

Raiffeisen Bank: taxa de urgenta pentru decontarea in termen legal

Raiffeisen Bank contine o taxa de urgenta de 50 EUR pentru platile in valuta care urmeaza sa fie decontate in ziua urmatoare (D+1). Asta in ciuda faptului ca, inca din 2009, in baza unei directive europene, legislatia nationala obliga bancile sa faca transferul cel tarziu in ziua urmatoare.

La aproape 4 ani de la implementarea in legislatia nationala a obligatiei de a asigura decontarea sumelor in euro cel tarziu in ziua urmatoare (D+1), Raiffeisen Bank mentine in tariful sau de taxe si comisioane (ultima varianta fiind actualizata pe 15.07.2013) o taxa de urgenta de 50 EUR pentru aceasta situatie.

Conform tarifului publicat pe site, taxa de urgenta este datorata atat in situatia in care platile se fac la ghiseul bancii, cat si atunci cand este folosit serviciul de internet banking Raiffeisen Online.

Raiffeisen Bank sustine ca nu retine bani necuveniti...

Contactata de Conso.ro, Raiffeisen Bank sustine ca „platile in monedele statelor membre UE/SEE catre beneficiari din statele membre UE/SEE se deconteaza cu data de valuta D+1 (unde D este ziua platii), respectand prevederile OUG 113/2009. Totusi, in cazul in care clientii doresc decontarea platii mai repede, cu data de valuta D, au la dispozitie optiunea de plata URGENT pentru care banca percepe un comision suplimentar. Comisionul suplimentar pentru platile ordonate cu urgenta este generat de costurile suplimentare pe care le are banca pentru a asigura fondurile necesare in aceeasi zi”.
Desigur, exista libertatea bancii de a-si stabili propriile comisioane percepute, daca legea este respectata. Dar a percepe un comision de 50 EUR pentru o plata de 50 EUR, de exemplu, nu pare a avea nicio legatura cu costurile suplimentare pe care le are banca in aceasta situatie, asa cum precizeaza in raspunsul pe care ni l-a trimis. Mult mai corecta ar parea o exprimare procentuala a comisionului, in functie de suma transferata, asa cum de altfel se si intampla in cazul platilor pentru care nu se aplica taxa de urgenta.

...dar decontarea in D+1 este taxata de urgenta

In plus, in ciuda faptului ca am solicitat in mod expres acest lucru, banca nu explica de ce – daca lucrurile stau asa cum sustine, si taxa de urgenta este perceputa doar pentru ziua D – tariful de taxe si comisioane arata ca aceasta este datorata si pentru decontarea la D+1.

Directiva europeana si OUG 113/2009 prevad obligatia prestatorului de servicii de plata de a pune informatiile la dispozitia platitorului intr-un limbaj usor de inteles si intr-o forma clara, completa si precisa. Ori daca taxa de urgenta nu se percepe in ziua D+1, de ce mai este mentionata in tariful de taxe si comisioane postat pe site?

Daca are dreptate si nu percepe taxa de urgenta pentru platile in monedele statelor membre UE/SEE, Raiffeisen Bank trebuie sa clarifice tariful de taxe si comisioane, in sensul de a explica foarte clar utilizatorilor de servicii de plata care sunt conditiile si valutele pentru care se percepe aceasta taxa. Si in forma actuala, tariful respectiv foloseste din plin asemenea clarificari, prin adnotari facute la subsolul paginii, atunci cand este cazul. Iar daca totusi, in ciuda asigurarilor date de banca, asemenea taxe au fost totusi percepute consumatorilor, ele trebuie inapoiate acestora.

BNR a redus dobanda de politica monetara. Scade si dobanda la credite?

Consiliul de administratie al BNR a hotarat luni reducerea dobanzii cheie de la 5% la 4,5%, ca urmare a reducerii cotei TVA la produsele de panificatie la 9%, dar si a continuarii diminuarii presiunilor inflationiste. BNR nu se asteapta insa ca miscarea sa fie transferata imediat la nivelul costului creditelor in lei.

Rata inflatiei a urcat marginal in iunie 2013 fata de luna anterioara, pana la 5,37%, pe fondul cresterii preturilor marfurilor nealimentare si a tarifelor serviciilor. Insa inflatia de baza, care exclude bunurile cu preturi volatile, si-a continuat declinul, rata anuala inregistrata in iunie fiind de 2,85%, in scadere de la 3,03% in martie si 3,25% in decembrie 2012. BNR estimeaza un proces de dezinflatie mai accentuat in perioada imediat urmatoare, concomitent cu o accelerare a cresterii economice.

Avand in vedere toate acestea, BNR considera ca este momentul sa adopte o politica monetara care sa stimuleze creditarea sectorului privat.
“CA al BNR apreciaza ca exista conditiile necesare pentru continuarea procesului de ajustare prudenta a conditiilor monetare prin calibrarea corespunzatoare a instrumentelor sale pentru a asigura consolidarea dezinflatiei, precum si premisele necesare redresarii creditarii sectorului privat, refacerii increderii si ale unei cresteri economice echilibrate si de durata”, se arata in comunicatul BNR.

BNR: Reducerea va fi transferata lent la credite

Amplitudinea reducerii operate de BNR depaseste asteptarile analistilor financiari. Acestia mizau pe o scadere cu 0,25% acum, urmata de o miscare similara pana la finalul anului. Asta tinand cont si de faptul ca, la inceputul lui iulie, BNR mai scazuse cu 0,25 procente rata dobanzii de politica monetara, la 5%.
 
Avand in vedere ca ratele de dobanda interbancare Robor se afla de mai bine de 4 luni in jurul nivelului de 4,5% (sub nivelul anterior de 5% al ratei de dobanda de politica monetara), ar trebui sa asistam la o continuare a scaderii acestora in viitorul apropiat. 

O data cu aceasta reducere, vor scadea si costurile creditelor in lei cu dobanda variabila, avand in vedere ca, potrivit legii, acestea sunt exprimate in functie de indicele de referinta Robor, la care se adauga o marja fixa, care nu poate fi modificata pe parcursul perioadei de creditare.

Pe baza experientei anterioare, BNR nu se asteapta ca acest lucru sa se intample imediat. “Plasarea in perioada recenta a ratelor dobanzilor interbancare si a randamentelor titlurilor de stat in apropierea sau chiar sub nivelul ratei dobanzii de politica monetara releva o consolidare a transmisiei impulsului de politica monetara. Transmiterea acestuia asupra ratelor dobanzilor la imprumuturile noi in moneda nationala acordate companiilor si populatiei ramane insa relativ inceata”, se arata in comunicatul BNR.

Cat de departe sunt dispusi sa mearga bancherii care au comis abuzuri?

Constienti de faptul ca au intesat contractele de clauze abuzive, si ca au obtinut venituri in mod abuziv de pe urma unor consumatori tot mai afectati de o criza economica si financiara generata pe plan international tot de lacomia bancilor, bancherii  incearca din rasputeri sa franeze un proces oricum ireversibil.

De mai bine de sase luni, consumatorii romani ar fi putut sa fie protejati de capcanele si abuzurile pe care diversii prestatori de servicii le-au inclus in contracte. De la 1 februarie trebuia sa intre in vigoare o reglementare care ar fi permis eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele, in conditiile in care instantele de judecata ar fi decis acest lucru. Nicio categorie de comercianti n-a protestat, doar bancile au facut uz de toata influenta lor pentru a amana la infinit momentul adevarului.

Afectati de aceasta lupta - care nu poate fi castigata de bancile care au abuzat de clientii lor, pentru ca niciodata in istorie abuzurile n-au fost vesnice - sunt si consumatorii altor servicii, financiare sau de alta natura, care ar fi putut beneficia de eliminarea clauzelor abuzive din propriile contracte.

FMI cere justitiei sa treaca cu vederea abuzurile bancilor

Site-ul Economica.net a publicat un extras din scrisoarea de intentie semnata recent de autoritatile romane cu FMI care, daca se dovedeste exact, depaseste orice limita a cinismului. “(…)autoritatile se vor asigura ca procesele juridice legate de clauzele abuzive se vor derula la nivelurile superioare ale instantelor si ca deciziile juridice referitoare la amendarea sau anularea clauzelor abuzive nu vor avea efecte retroactive”.
Aceasta prevedere reprezinta in primul rand un atac la independenta justitiei, care primeste indicatii clare de la puterea executiva si de la FMI, BNR si guvern in legatura cu solutiile pe care urmeaza sa le pronunte. Insa, si mai grav, consacra un principiu extrem de periculos: ilegalitatea si abuzul capata justificare, hotia din trecut trebuie trecuta cu vederea, desi hotul a fost prins si pedepsit de instanta.

Este ca si cand legea (care trebuie sa fie aceeasi pentru toti, nu?) ar prevedea ca un infractor in forma continuata (pentru ca asta sunt bancile care au incasat bani in mod abuziv de pe urma unor clauze contractuale) nu va fi pedepsit decat pentru infractiunile urmatoare, nu si pentru cele produse pana la momentul la care a fost prins. O asemenea abordare este nu doar inacceptabila, este de-a dreptul periculoasa pentru un stat care se pretinde a fi unul de drept.

Stabilitatea financiara, mai importanta decat viata oamenilor?

FMI pretinde ca actioneaza in beneficiul stabilitatii financiare, mentinand si interdictia absurda de reglementare a falimentului personal si a abuzurilor comise asupra debitorilor de niste neica nimeni care se autointituleaza, extrem de pompos, societati de recuperare a debitelor de la persoanele fizice. 
Insa niciun concept economic, nici macar cel al stabilitatii financiare, nu poate sa se plaseze deasupra drepturilor fundamentale ale omului, recunoscute de Organizatia Natiunilor Unite, printre care cele mai importante sunt dreptul la viata si dreptul la o existenta decenta.

In loc sa renunte, fie si temporar, la salariile si la bonusurile rupte de realitatea unei tari ai carei cetateni traiesc, intr-o masura tot mai mare, de pe o zi pe alta, conducatorii acelor banci care au umplut contractele de clauze abuzive fac tot ce le sta in putinta pentru a convinge FMI, BNR, autoritatile statului roman si pe toti cei care sunt dispusi sa-i asculte ca solutia pentru depasirea momentului dificil o reprezinta acceptarea abuzului.

O mana de banci abuzive compromit credibilitatea intregului sistem

Sinistru este si faptul ca aceasta abordare aroganta si sfidatoare nu face altceva decat sa consolideze un sentiment care, daca situatia se va mai mentine mult timp in aceiasi parametri, va ajunge sa capete conotatii periculoase. 

Din vina unui numar de banci care, probabil, nu depasesc degetele unei singure maini, in mintea romanilor se inradacineaza, pe zi ce trece, ideea ca bancile (toate!) nu fac altceva decat sa-i fure, ca mai bine rabda de foame decat sa apeleze la un nou credit dupa ce vor fi reusit, cu chiu cu vai, sa-l achite pe cel actual, ca bancile nu sunt nici pe departe acei parteneri care se laudau intre 2006-2008 ca vor sa-i ajute sa traiasca mai bine, ci dusmani care (asemeni camatarilor) le dau bani cu speranta ascunsa ca vor pati ceva si le vor putea lua casele si condamna familiile la saracie si disperare.

Cei care, prin actiunile lor iresponsabile, nu fac decat sa adauge argumente in favoarea unor asemenea concluzii, care sunt de natura sa afecteze in mod iremediabil relatiile dintre banci si clientii lor, nu fac niciun bine sistemului bancar, ci de fapt il imping spre o situatie fara iesire. 

Iar costurile recapatarii credibilitatii in fata celor inselati si sfidati si a familiilor acestora vor fi mult mai mari decat cele care ar fi generate de repararea, in ceasul al 12-lea, a abuzurilor comise in dauna consumatorilor care au crezut in seriozitatea si buna credinta a celor care i-au imprumutat.

BNR sustine ca nu mai poate de grija deponentilor. Asa sa fie oare?

In mai multe aparitii din ultima perioada, inalti oficiali ai Bancii Nationale au dat de inteles ca preocuparea BNR nu vizeaza bancile care au abuzat de clientii lor si bancherii care incaseaza zeci de mii de euro lunar, ci deponentii care, vezi Doamne, s-ar trezi fara economiile de-o viata in cazul falimentului bancilor abuzive. Asa sa fie oare?

In teorie, grija Bancii Nationale fata de deponenti are perfecta justificare logica. Ca doar bancile din asta si traiesc si fac profituri, de pe urma banilor pe care deponentii ii lasa in grija bancherilor, in speranta (adesea iluzorie!) ca sunt gestionati cu grija si plasati in afaceri sigure si profitabile. Capitalul propriu (banii actionarilor) reprezinta o sursa secundara de fonduri pentru banci, marea majoritate a resurselor unei banci o reprezinta sumele atrase de la persoanele fizice si de la firme.

Asa ca nu se poate spune ca BNR nu are de ce sa-si faca griji pentru modul in care sunt tratati deponentii si banii acestora. Dimpotriva, BNR ar trebui sa fie foarte atenta cu modul in care bancile atrag resurse de la populatie si companii si, ulterior, de felul in care plaseaza acesti bani.

Cum a permis BNR ca nivelul creditelor neperformante sa depaseasca 20%?

Necazul este ca, din pacate, actiunile BNR nu au aratat pana acum prea mult interes fata de toate aceste aspecte. 

In primul rand, la mijlocul anilor 2000, BNR n-a stiut cum sa scape mai repede de protectia consumatorilor de produse si servicii bancare. A pasat toata responsabilitatea pe umerii unei institutii (ANPC) plina de bune intentii, dar care nu dispunea de resursele umane necesare pentru a putea preveni exacerbarea incalcarilor de legislatie care au stat la baza contractelor pline de clauze abuzive ale unora dintre banci. Daca BNR ar fi pastrat, fie si partial, responsabilitati in zona protectiei consumatorilor, ar fi putut interveni din timp, cu autoritatea specifica oricarei Banci Centrale. In felul acesta, clauzele abuzive ar fi fost probabil corectate mult mai din timp, ceea ce ar fi facut sa nu mai existe uriasul conflict din prezent pe marginea acestui subiect intre banci si consumatori.
In al doilea rand, BNR ar trebui sa explice cum a fost posibil ca, intr-o tara care nu a fost afectata de criza financiara (si aici nu fac decat sa il citez pe guvernatorul Mugur Isarescu), ci doar de recesiune, nivelul creditelor neperformante sa depaseasca un nivel extraordinar de ridicat – 20%? Aceasta cifra plaseaza sistemul bancar romanesc in topul neperformantei europene, ceea ce spune multe. 

Sigur, principala vina o poarta bancile comerciale. Dar BNR ce-a pazit, de ce nu le-a interzis sa crediteze bula imobiliara dinainte de 2008? De ce nu a pus stavila creditelor in monede exotice, de ce a acordat bancilor posibilitatea de a acorda credite cu dobanzi promotionale la niveluri ale gradului de indatorare care ajungeau si pana la 70%? Sigur ca BNR nu se poate implica in politica concreta de creditare a fiecarei banci, nu poate monitoriza fiecare credit acordat. Dar poate sa adopte reglementari, poate sa retraga autorizarea acelor conducatori de banci care isi asuma riscuri care pot conduce la probleme mari pentru banci. Ce a facut BNR pentru a proteja interesul deponentilor la bancile care inregistreaza niveluri record ale creditelor neperformante?

In al treilea rand, BNR a parut sa fie surprinsa si depasita de nivelul fraudelor cu care s-au confruntat bancile. Majoritatea, realizate sau comise cu complicitatea unor functionari cu pozitii importante in centrala sau in retelele teritoriale ale bancilor. Daca BNR a fost si este atat de preocupata de banii deponentilor, de ce nu s-a asigurat ca bancile dispun de sisteme de control intern adecvate pentru a depista orice frauda importanta? Si de ce n-a declansat controale de amploare, cand au existat semnale ca situatia tinde sa scape de sub control? Intr-un articol de la finalul anului 2012, Conso.ro a atras atentia asupra faptului ca BNR nu se poate spala pe maini de fraudele din banci.

De ce BNR n-a sesizat ca directiva europeana de garantare a depozitelor nu era corect implementata?

Romania a fost singurul stat membru al Uniunii Europene care a implementat profund eronat unul dintre elementele-cheie al directivei care garanteaza deponentii la bancile europene. Din ratiuni care imi scapa si acum, textul legii romane continea o eroare majora, care ar fi putut sa afecteze grav interesele deponentilor in situatia in care ar fi avut loc un faliment bancar.

Despre ce anume este vorba? Directiva europeana metiona ca despagubirea deponentilor garantati (in suma de maximum 100.000 euro per deponent si banca) trebuie realizata in maximum 20 de zile lucratoare de la data la care depozitele deveneau indisponibile. Legea romana care a implementat directiva vorbea despre faptul ca despagubirea trebuie sa inceapa in 20 de zile, nu sa se realizeze in acest interval. Ceea ce ar fi putut lungi procesul o perioada indelungata de timp.

Specialistii BNR au fost direct implicati in procesul de implementare al directivei europene in legislatia nationala. Iar ulterior au fost in mai multe randuri avertizati despre aceasta situatie. Daca BNR era atat de preocupata de soarta deponentilor, de ce a fost nevoie de o solicitare expresa in acest sens a Comisiei Europene (sesizata in acest sens de semnatarul acestui articol, in calitate de membru al grupului de experti al utilizatorilor de servicii financiare)?

Camasa BNR e mai aproape decat haina deponentilor

Daca ii pasa atat de mult de deponenti pe cat pretinde in prezent, BNR avea atat mijloacele, cat si resursele de a actiona ca sa nu se ajunga aici. Acum, nu face nimic altceva decat sa incerce sa justifice, destul de inabil de altfel, de ce se plaseaza in pozitia de aparator al bancilor care au umplut contractele de clauze abuzive. 

Imensa majoritate a deponentilor romani sunt astazi aparati de directiva europeana, nu mai au nevoie si de sustinerea BNR. Chiar si in Cipru, tara in care cateva banci mari au intrat de curand in faliment, deponentii garantati ale caror sume n-au depasit 100.000 euro n-au pierdut niciun euro din economiile lor.

In schimb, daca in urma aplicarii reglementarii privind clauzele abuzive, un numar limitat de banci ar avea mari dificultati financiare, unele chiar insurmontabile, BNR s-ar putea gasi in neplacuta ipostaza de a justifica cum de s-a putut ajunge acolo. 

PS. Nu pot decat sa salut indemnul catre banci, facut la inceputul saptamanii de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, in ceea ce priveste apropierea acestora de clienti. Repetat de trei ori de guvernator, in numai cateva minute, mesajul ar putea constitui inceputul unui lung proces de normalizare a relatiilor dintre banci si consumatori. Daca se va intoarce la randul ei cu fata si spre argumentele clientilor abuzati de banci, BNR are inca posibilitatea sa joace un rol extrem de benefic intr-un conflict care nu doar ca nu serveste nimanui, ci ameninta sa puna in pericol stabilitatea sistemului bancar.