Cresterea zonei euro nu se poate baza doar pe Germania

Cresterea economica din zona euro ramane foarte slaba si este putin probabil ca Germania sa intervina pentru a impulsiona economia, explica expertii PwC  in ultimul raport lunar Global Economy Watch. 

In urma crizei financiare, zona euro s-a bazat pe Germania pentru accelerarea ratei de crestere, insa in absenta revigorarii economiilor Frantei si Italiei - precum si a economiilor periferice din zona euro - dependenta excesiva de evolutia economiei germane devine problematica. 

Aceasta deoarece in pofida ratelor de crestere ridicate din ultimii ani din Germania, zona euro nu a reusit sa treaca din 2011 peste pragul de crestere economica anuala de 1%, ceea ce face ca nivelul PIB sa ramana sub nivelul atins inainte de criza financiara. 
In plus, Germania a incetinit la randul sau in ultima perioada si se confrunta cu provocari pe termen scurt (criza din Ucraina ) si pe termen lung (din punct de vedere demografic si economic), provocari ce ar putea sa ii reduca rata de crestere potentiala din 2020. 

Potrivit estimarilor PwC, Zona Euro nu va ajunge la nivelul PIB-ului real de dinainte de criza decat in 2016. Germania si Franta au depasit deja PIB-ul anterior crizei, insa in cazul Italiei, la ritmul actual de crestere acest lucru nu se va intampla pana in 2023.

ASF tinteste in continuare in comisioanele brokerilor RCA

Polita RCA-ul este o asigurare obligatorie, care se cumpara mai mult decat se vinde, iar comisioanele percepute in prezent, de 25-30%, sunt exagerate, considera prim-vicepresedintele ASF, Cornel Coca Constantinescu.

Oficialul ASF este de parere ca comisionul brokerilor ar trebui sa se situeze in apropierea cheltuielilor cu distributia directa pentru asiguratori, adica pe la 10-14%. Faptul ca societatile platesc mai mult brokerilor isi aduce contributia la fenomenul daunelor pe produs mai mari decat primele de asigurare. 
Costurile mari cu intermedierea vanzarii politelor RCA au urcat de altfel valoarea comisionului mediu de intermediere la nivelul pietei de asigurari la 18%. 

Recent, ASF a renuntat sa limiteze la 10% comisioanele brokerilor (cum intentiona sa impuna initial printr-un proiect de norma), in schimb vrea ca valoarea intermedierii sa apara pe polita de asigurare.

BRD renunta la comisioane pentru tranzactiile intrabancare

BRD renunta la comisioanele practicate la incasarile intrabancare in lei si permite consultarea gratuita a soldului pe ecranele bancomatelor.

Cu aceasta ocazie, banca renunta si la comisionul pentru adaugarea unui imputernicit pe cont si la transferurile intre conturile proprii deschise la BRD si la platile intrabancare catre alti conturi BRD prin internet si telefon mobil.

Din 6 ianuarie 2015, BRD va opera un al doilea set de modificari de comisioane la conturile curente. Comisionul de administrare se scumpeste, de la 0,8 euro/luna cat este acum la 4,2 lei pe luna (echivalentul a 0,9 euro/luna).
Comisionul minim perceput in cazul unei retrageri de numerar la ghiseu se va majora de la 3,5 lei la 5 lei, iar in cazul platilor intra si interbancare si al incasarilor interbancare, BRD renunta la tarifele pe transe si adopta un tarif unic. 

In cazul incasarilor interbancare, comisionul unic va fi de 4 lei. Pentru sume de pana in 500 lei comisionul creste cu 1 leu fata de cel anteriror, in vreme ce pentru tranzactiile mai mari clientii vor plati un cost cu pana la 6 lei mai mic.

Clientii vor plati 7 lei la fiecare plata intrabancara. Fata de vechea grila de tarife, clientii care fac tranzactii de valori mici (de pana in 500 lei) vor suporta comisioane mai mari. Tarifele scad doar pentru tranzactii de peste 50.000 lei.

In cazul platilor interbancare, comisionul unic va fi de 9 lei pe operatiune. Modificarea va aduce o crestere de costuri pentru transferurile de pana in 5.000 lei, respectiv o ieftinire pentru transferurile ce depasesc aceasta suma.

Cand conteaza cel mai mult costul creditului?

Pe masura ce perioada de rambursare devine mai mare, costul creditului ajunge sa conteze intr-o maniera tot mai insemnata. Chiar si o diferenta mica intre dobanzi, produce efecte vizibile pentru consumator.

Atunci cand imprumutam bani pe termen scurt, diferenta de costuri intre credite nu pare atat de mare. 

De exemplu, la un credit de 10.000 lei pe 1 an, cea mai ieftina oferta de credite de nevoi personale presupune un cost (dobanzi, comisioane si asigurari) de pana in 500 lei. 

In schimb, daca alegi cel mai scump credit oferit de o banca, costul suportat va fi 1.500 lei. Prin urmare, poti economisi aproape 1.000 lei alegand cu atentie banca.
Pe masura ce perioada de ramburare se majoreaza, diferenta devina tot mai considerabila. 

De exemplu, daca luam in calcul o perioada de rambursare de 5 ani, costul creditului este de aproape 2.500 lei in cea mai ieftina varianta si ajunge pana la 5.000 lei, in cazul celei mai scumpe oferte.

In aceasta situatie, suma economisita de client ajunge la 2.500 lei.

Evident, consumatorii au cel mai mult de castigat prin comparatia ofertelor atunci cand vine vorba de credite imobiliare. Acestea se acorda pe perioade de 30-35 ani, astfel ca si o diferenta de dobanda mai mica de 1 punct procentual duce la economii semnificative de costuri.

De exemplu, la un credit de 100.000 lei pe 30 ani, cea mai buna oferta are un cost de 92.000 lei. In schimb, cea mai scumpa presupune costuri de 247.000 lei. Practic, poti economisi pana la 155.000 lei doar comparand ofertele.