Clientii isi schimba fondul de pensie extrem de rar

Legea permite clientilor sa isi mute banii la un fond de pensie mai performant daca nu sunt multumiti de randamentul investitiilor. Extrem de putini clienti au ales aceasta optiune, desi unul din trei a aterizat la fondul de pensie fara sa vrea.

Sistemul de pensii private permite transferul participantilor intre fonduri. Daca un client este nemultimit de modul in care banii sai sunt investiti, acesta isi va putea schimba fondul de pensie, pentru a migra la unul mai performant. Mecanismele pietei ar asigura, in acest mod, concurenta intre administratori. 

Ca multe alte elemente menite sa faca piata pensiiilor private mai competitiva, nici aceasta procedura nu functioneaza la noi.
Rata transferurilor este aproape zero

Rezultatele din ultimii ani sunt, putin spus, dezamagitoare. De la lansarea Pilonului II si pana in 2012, numarul total al persoanelor care au utilizat aceasta optiune este de numai 22.500. 

Practic, putin peste 1% dintre participantii inrolati in Pilonul II au schimbat administratorul in ultimii 5 ani.

Ca sa ne facem o idee despre ce inseamna o piata concurentiala, este suficient sa ne uitam la Estonia. In ianuarie 2011, s-a modificat legea pensiilor private pentru a incuraja competitia. 

Transferurile intre fonduri au fost incurajate prin proceduri mai flexibile si s-a ajuns ca 115.000 de persoane sa isi schimbe fondul in 2011, dublu decat in anul precedent. Tinand cont ca numarul participantilor este de numai de 620.000 in Estonia, rata transferurilor s-a majorat de la 9% la 18% pe an.

La noi, s-au efectuat in jur de 3.000 de transferuri in 2012, astfel ca rata anuala a transferurilor a fost de 0,05%. Practic, transferurile sunt ca si inexistente!

Si trebuie avut in vedere ca 1 din 3 participanti inscrisi in Pilonul II nu si-a ales singur fondul de pensie, ci a fost repartizat prin loterie. Vorbim in total de peste 1,7 milioane de romani care se afla in acesta situatie. 

La loterie, participantii sunt distributi catre toate fondurile de pe piata. Astfel, unii pot ajunge prin noroc la un fond foarte performant, in timp ce altii pot avea ghinioul sa fie repartizati la un fond cu performante mediocre. Acest lucru nu pare sa conteze pentru clienti, deoarece fiecare ramane acolo unde l-a trimis loteria.

Bariere in transferul participantilor

Cauza acestui dezinteres total fata de banii acumulati la fondul de pensie, nu par a tine strict de procedura de transfer. 

Aceasta este destul de simpla: participantul contacteaza administratorul la care doreste sa isi mute banii, iar acesta ii poate trimite prin posta documentatia necesara. Tot ce are de facut este sa semneze actul de aderare si sa-l expedieze prin posta. In plus, trebuie sa trimita o alta notificare prin posta catre actualul administrator, prin care il anunta ca isi muta banii de la el.

Ulterior, administratorii regleaza conturile intre ei, iar viitoarele contributii vor fi directionate automat catre noul fond de pensie. 

Procedura nu prespune nicio penalizare pentru participant. Aceasta se aplica doar daca isi muta banii mai devreme de 2 ani de la data aderarii, fiind de 5% din suma acumulata. Prin urmare, nu este recomandat transferul in astfel cazuri.

Conform datelor CSSPP, peste 5,2 milioane de clienti ar putea sa isi schimbe fondul de pensii fara sa plateasca nicio penalizare. Dar acest lucru se intampla foarte rar. 

Principalul obstacol impus in procedura de transfer este interzicerea implicarii agentilor de marketing in aceste activitati. Restrictia a fost introdusa pentru a nu se ajunge la un razboi al comisioanelor de vanzare. Pericolul era ca agentii de marketing sa plimbe clientii de la un fond la altul, in functie de comisioanele platite de administratori, fara a se tine cont de interesul clientilor.

Scopul urmarit a fost atins, insa efectele au fost mai ample decat s-ar fi dorit, deoarece rolul informativ pe care agentii l-ar fi putut juca nu a fost preluat de nimeni. 

In acest sens, ar fi nevoie de campanii de informare ample si regulate, pentru ca publicul sa constientizeze ca statul i-a pasat responsabilitatea asigurarii pensiei. La sfarsitul perioadei de contributie, clientul nu va putea da vina nici pe guvern, nici pe administrator daca pensia privata e prea mica. Riscul este in intregime al sau. De aceea trebuie sa se intereseze in mod regulat de modul in care banii sunt administrati.

Reforma reformei

Banii participantilor au sanse sa fie investiti eficient pe termen lung doar daca exista o concurenta reala intre fondurile de pensii. 

Insa asa cum Conso.ro a aratat, problemele concurentiale afecteaza piata pensiilor private pe multiple componente:
-    atragerea noilor clienti se face aproape exclusiv prin repartizare aleatorie;
-    comisioanele fondurilor sunt aceleasi;
-    structura portofoliilor de investitii este extrem de asemanatoare; chiar si analizand in detaliu detinerile de actiuni, toate fondurile mizeaza in principal pe aceleasi titluri;
-    transferurile clientilor de la un fond la altul sunt aproape inghetate.

In aceste conditii, functionarea Pilonului II ridica semne de intrebare pe termen lung. Pensia a milioane de romani depinde de un sistem slab competitiv, menit sa preia greutatea care apasa acum pe bugetul de stat. 

Pentru ca acest lucru sa se intample este insa nevoie ca statul sa joace un rol mai activ si sa ia masuri pentru a corecta deficientele aparute. Acest lucru sa intampla in aproape toate tarile, deoarece Pilonul II nu este inca un model testat cu succes in nicio tara din lume, ci un proiect care trebuie reglat din mers.

Cati bani am acumulat la fondul de pensii?

La fel cum bancile tin evidenta banilor existenti in contul fiecarui client, si fondurile de pensii private au conturi pentru fiecare participant.  

Unitatea de masura in acest caz este unitatea de fond. Daca la o companie, capitalul este impartit in actiuni, in cazul unui fond de pensii, averea sa este divizata in unitati de fond.  

De fiecare data cand o persoana plateste o contributie, aceasta este trasformata automat in unitati de fond. Astfel, pana la la iesirea la pensie, participantii continua sa achizitioneze unitati de fond. 

Din acest punct de vedere, este important pentru orice persoana ca valoarea unitatii de fond sa creasca. Cu cat aceasta este mai mare, cu atat a acumulat mai multi bani pentru pensie. Averea acumulata la fondul de pensii este denumita activ personal si este egala cu valoarea unitatilor detinute.  

Valoarea unitatii de fond se calculeaza zilnic in functie de valoarea la zi a tuturor investitiilor efectuate de fondul de pensii, ceea ce in limbaj financiar este denumit activ net. Practic, se imparte activul net la numarul de unitati de fond existente pentru a afla valoarea unitatii de fond. 

Potrivit legii, administratorul este obligat sa informeze anual fiecare participant despre activul personal, numarul de unitati de fond detinute si valoarea acestora.

Scrisoarea se trimite la ultima adresa comunicata, astfel ca este important ca participantul sa anunte administratorul fondului atunci cand isi schimba domiciului pentru a putea primi aceste informatii.

Ce costuri implica un card de salariu pe care nu l-am mai folosit?

Intrebare: As avea rugamintea sa ma lamuriti si pe mine intr-o problema cu un card de debit. Am fost la BCR sa inchid un cont aferent cardului de debit. Mi s-a dat un extras de cont in care figuram cu sol total pe minus iar de plata mi s-a spus ca am de platit o alta suma din cauza ca angajatorul atunci cand mi-am dat deisia nu mi-a imchis contul de salariu. Ce ar trebui sa fac in aceasta situatie?

Raspuns: Cardurile reprezinta in principal un instrument de plata si gestiune a fondurilor. Cardul este atasat de regula unui cont curent bancar. 

Pe langa comisioanele aferente diverselor operatiuni, cum este si retragerea de numerar, atat cardul cat si contul bancar presupun si comisioane de gestiune/administrare. 

Aceste comisioane se percep pe intreaga perioada in care contul este disponibil ,iar cardul atasat este activ, chiar daca el nu este efectiv utilizat. Comisionul de administrare este perceput in general lunar si este retras automat de banca din fondurile disponibile in cont. 

Daca in cont nu mai sunt bani, atunci comisionul va genera datorii si soldul contului va fi negativ. Daca veti dori sa inchideti contul si cardul atunci va trebui mai intai sa rambursati comisioanele din urma si sa ajungeti pe zero. 

In cazul in care aveti si descoperit de cont (overdraft), este posibil ca respectivele comisioane neplatite sa fie retrase de banca din aceasta linie de credit, sa genereze dobanzi, iar ulterior, daca nu le achitati in timp util exista, inclusiv riscul sa fiti raportat ca restantier la Biroul de Credit. 

De asemenea, trebuie specificat ca atat contul cat si cardul sunt in responsabilitatea clientilor. Chiar si in cazul unui card de salariu, salariatul este cel care semneaza cererea de deschidere si tot el trebuie sa decida daca doreste sa renunte la card in cazul in care isi schimba locul de munca. 

Nici banca si nici angajatorul nu au posibilitatea de a actiona in sensul inchiderii unui cont sau a unui card daca nu exista o cerere in acest sens din partea salariatului. 

Dupa ce ati renuntat la un loc de munca, cardul de salariu ramane activ si il puteti utiliza la fel ca inainte, pentru plati si retrageri numerar. In cazul in care aveti un nou loc de munca, puteti agrea cu noul angajator sa va vireze salariul tot pe acelasi card.

Card de credit: Ce reprezinta perioada de gratie?

Perioada de gratie este unul dintre marile avantaje ale cardurilor de credit. Ea reprezinta durata in care clientul poate folosi banii bancii fara sa plateasca dobanda. Exista insa cateva conditii foarte importante. In majoritatea cazurilor, perioada de gratie se acorda doar pentru tranzactiile la comercianti. In plus, valorea cumparaturilor efectuate la comercianti intr-o luna trebuie rambursata integral pana la finele perioadei de gratie. Durata acesteia variaza in momentul de fata la institutiile de credit de pe piata romaneasca intre 30 si 55 de zile.

Sa presupunem ca utilizatorul unui card de credit are o limita de 1.500 RON si beneficiaza de o perioada de gratie de maximum 50 de zile. Acesta a efectuat doua cumparaturi la comercianti in luna ianuarie a.c., in valoare de 550 RON fiecare. Daca detinatorul de card ramburseaza cei 1.100 de RON cheltuiti in ianuarie pana in data de 20 februarie (ultima zi de plata), atunci nu datoreaza bancii nici un fel de dobanda!

Cei care-si permit o asemenea strategie trebuie insa sa fie foarte atenti sa nu depaseasca termenul maxim de rambursare. O asemenea eroare ii va costa scump. Bancile vor calcula dobanzi sau comisioane penalizatoare "usturatoare" la valoarea sumelor utilizate, pana la data rambursarii datoriei.

In selectarea ofertelor mai trebuie tinut cont de un alt aspect important. Exista si cateva institutii de credit - putine la numar - care extind perioada de gratie si pentru operatiunile de retragere de numerar de la bancomate. 

Utilizatorii care obisnuiesc sa foloseasca cardurile de credit si in acest scop, nu ar trebui sa treaca cu vederea acest aspect. 

In caz contrar, trebuie sa stie ca li se va calcula dobanda chiar din ziua in care au derulat operatiunea de retragere de numerar.

Cum a schimbat Codul de procedura civila executarea silita a imobilelor?

Intrebare: Sunt restantier la banca si mi-e teama ca se va ajunge la executare silita si mi se va lua locuinta. S-a schimbat ceva in favoarea clientilor prin noul Cod de procedura civila?

Raspuns: Chiar daca nu a fost (si nici in actuala reglementare nu este) o procedura facila, sansele de recuperare a unei creante garantata printr-un contract de ipoteca erau semnificative si permiteau in marea majoritate a situatiilor indestularea creditorului (trebuie mentionat ca Noul Cod Civil care a intrat in vigoare din 1 octombrie 2012 aduce modificari semnificative in planul garantiile reale si personale). 

Un element nou si important a fi mentionat in desfasurarea acestei proceduri, este protejarea debitorilor impotriva executarilor abuzive. Astfel se prevede ca, in cazul creantelor de pana la 10.000 lei, vanzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi facuta numai 

i)    daca  acesta nu are alte bunuri umaribile sau 
ii)   daca avand bunuri urmaribile, acestea nu pot fi valorificate. Trebuie mentionat deopotriva ca, de aceste masuri de protectie nu beneficiaza debitorul care, refuza sa furnizeze executorului informatii/ lamuriri ori le furnizeaza cu  rea-credinta.

Dintre normele procedurale nou intrate in vigoare in aceasta materie pot fi mentionate, ca fiind de interes general, urmatoarele: 

- obligatia executorului judecatoresc de a solicita deschiderea cartii funciare, in cazul in care imobilul supus urmaririi nu este inscris in cartea funciara;

- posibilitatea ca instanta de executare sa ordoneze evacuarea din imobil, in tot / in parte, de indata/ intr-un anumit termen in situatia in care  debitorul sau tertul dobanditor ocupa el insusi imobilul urmarit;

- raportarea valoarii de circulatie a imobilului urmarit  la pretul mediu de piata din localitatea in care se  afla situat imobilul 

- reducerea termenului pentru vanzarea la licitatie a imobilelor  la 20- 40 zile ( de la 30-60 zile in reglementarea anterioara);

- reglementarea expresa a faptului ca executarea silita imobiliara se face atat in contra debitorului cat si a tuturor persoanelor care ocupa imobilul in fapt/ fara titlu opozabil creditorului;

- inlocuirea masurii  amenzii  civile (in favoarea statului) cu masura aplicarii de  penalitati (in favoarea creditorului), pentru a-l constrange pe debitor sa isi execute obligatia.

O cat de succinta analiza a materiei executarii silite imobiliare, care sa aduca un folos practic cititorului, apreciem ca trebuie sa aiba in vedere anumite elemente  care vizeaza faptul ca:
i)    majoritatea creditelor imobiliare au fost acordate in perioada 2007-2009, 
ii)    aceste credite au fost insotite de incheierea unor contracte de ipoteca in care valoarea bunurilor imobile era stabilita in functie de piata imobiliara de la aceea data, 
iii)    valoarea actuala de piata a bunurilor imobile ipotecate a inregistrat scaderi si pana la 50% din valoarea initiala. 

Din aceasta perspectiva, debitorul unei creante decurgand dintr-un credit bancar trebuie sa fie extrem de diligent in ceea ce priveste administrarea unei „situatii de criza” care l-ar duce in situatia de a nu mai putea asigura restituirea creditului acordat.

Principala recomandare este aceea de a incerca o negociere a termenilor si conditiilor contractului de credit, bazata pe buna –credinta si care sa permita rambursarea acestuia si evitarea executarii silite.

In masura in care o astfel de negociere esueaza, vanzarea imobilului direct de catre  debitor – cu acordul bancii -  inainte de initierea masurilor de executare, poate reprezenta un avantaj pentru acesta. 

Trebuie mentionat ca actuala procedura privind efectuarea licitatiei nu este favorabila nici debitorului si nici creditorului avand in vedere ca permite scaderea valorii bunului imobil si vanzarea lui la un pret reprezentand  chiar si 30% din pretul de pornire al primei licitatii. 
 
Toate  modificarile aduse prin intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Civila  cu siguranta vor naste numeroase dezbateri si controverse si vor trece „proba de foc” a eficientei, doar dupa ce atat executarile savarsite cu succes cat si jurisprudenta care se va naste in perioada urmatoare aplicarii lor, le vor confirma.

Unde se pot investi economiile?

Regula de baza in efectuarea oricarei investitii este compararea randamentului asteptat cu riscul asumat. Cu cat posibilitatea de castig este mai mare, cu atat riscul si pierderea potentiala sunt mai considerabile.

Cele mai sigure plasamente sunt titlurile de stat, care au un risc egal cu cel de tara. Practic, posibilitatea de a pierde banii investiti este ca si inexistenta, insa si randamentele obtinute sunt de regula mai scazute. Un avantaj suplimentar pe care il ofera aceste plasamente este acela ca dobanzile nu sunt impozitate.

Pe locul secund din punct de vedere al riscului asumat se plaseaza depozitele bancare si conturile de economii. Riscul este si in acest caz foarte scazut deoarece aceste produse sunt incluse in sfera de cuprindere a Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar.

In cazul in care banca da faliment, deponentul isi recupereaza integral banii. Suma garantata de Fond este de pana la 100.000 euro pe deponent si se aplica pentru toate depozitele constituite de o persoana la o singura banca. In cazul in care un client are sume mai mari de acest prag sub forma de depozite si doreste sa-si acopere integral riscul de a pierde banii, poate face acest lucru prin plasarea la mai multe banci a unor sume de pana la 100.000 euro.

In ierarhia riscurilor, dupa plasamenetele bancare, urmeaza fondurile mutuale. In acest caz, insa, nu exista nici o garantie expresa cu privire la sumele investite, astfel ca exista riscul de a pierde o parte din banii plasati.

Singura «garantie» o reprezinta managementul si politica de investitii ale fondului. Unele investesc preponderent in plasamente monetare (cum sunt titlurile de stat si depozitele) si au prin urmare un risc mai mic. In schimb, altele sunt orientate mai mult spre plasamentele in actiuni si au riscuri semnificativ mai mari. Pe de alta parte insa, riscurile mai mari asumate pot aduce castiguri mai insemnate.

Modul in care trebuie investiti banii disponibili depinde atat de apetitul de risc al fiecaruia, cat si obiectivul pentru care se economiseste.

In cazul in care obiectivul este unul pe termen mai scurt, cum ar fi acumularea de fonduri pentru vacanta sau pentru a cumpara o masina, atunci se recomanda plasamentele cu riscuri scazute, cum sunt depozitele bancare.

In schimb, pentru obiective pe termen lung, cum ar fi asigurarea de fonduri pentru pensie sau pentru educatia copiilor, atunci se poate lua in calcul diversificarea investitiilor, prin efectuarea unor plasamente mai riscante.

V-ati schimbat angajatorul? Cardul de salariu nu se inchide automat

De multe ori, angajatorii impun angajatilor deschiderea unui cont cu card atasat la o anumita banca pentru virarea salariilor. Parasirea locului de munca nu inseamna insa ca si cardul se anuleaza automat. Acesta ramane valabil pana si genereaza costuri importante daca nu este inchis printr-o cerere speciala chiar de client. 

In Romania, sunt foarte multi salariatii care nu isi pot alege banca la care sa isi incaseze luna de luna veniturile. De obicei, angajatorii au incheiate conventii cu anumite banci si impun propriilor salariati sa isi deschida cont si card. 

De cele mai multe ori, cererile de deschidere sunt semnate de angajati chiar la locul de munca, ceea ce creeaza confuzie si nu indica in mod clar salariatului ca el devine astfel clientul unei banci, iar cardul emis va fi valabil chiar si dupa ce locul de munca este schimbat. 

Cardul nu poate fi inchis decat de catre salariat

Banca nu poate deschide un cont curent si nici nu poate emite un card fara semnatura salariatului. In acceasi nota, la parasirea locului de munca, contul si cardul atasat nu se pot inchide automat de catre angajator, fiind necesara si aici o cerere semnata din partea salariatului care utilizeaza acel card. 

4 sfaturi pentru a nu plati in plus

•    Daca nu mai doriti sa utilizati cardul, dupa schimbarea serviciului, mergeti la banca si solicitati personal inchiderea atat a contului cat si a cardului. 

Cardul de salariu reprezinta un card de debit standard care ofera in plus facilitati acordate in cadrul conventiei dintre banca si angajator. Spre exemplu, uneori, salariatii nu platesc comisioane de retragere numerar de la ATM. In momentul in care salariatul isi paraseste locul de munca, sunt anulate doar aceste facilitati, nu si cardul in sine. 
In consecinta, cardul ramane valid, clientii il pot utiliza in continuare iar acest lucru presupune comisioane de administrare. 

•    Atentie la descoperitul de cont. Va poate inscrie la Biroul de Credit.

In multe cazuri printre facilitatile cardului se numara si descoperitul de cont/overdraftul, o linie de credit de 3-6 salarii lunare. Dar, modul in care bancile trateaza aceasta linie de credit in momentul in care clientul isi schimba locul de munca, este diferit.

In unele cazuri, daca a intrat pe credit, in momentul in care nu mai este salariatul respectivei companii, overdraftul este inschis iar clientului i se poate solicita plata anticipata a intregii datorii. 

In general insa, daca respectivul client face dovada ca are un nou loc de munca, cu un salariu cel putin egal cu cel initial, banca poate accepta continuarea conventiei. Conditia impusa este ca si noul angajator sa vireze salariul tot in contul initial.

Chiar daca overdraftul nu a fost utilizat, clientii pot ajunge sa acumuleze datorii din comisionul de administrare a contului curent, neachitate. Acestea vor fi trase din linia de credit iar, daca datoria nu este platita la timp, banca poate raporta clientul ca restantier la Biroul de Credit. 

•    Incercati sa negociati cu angajatorul

Chiar daca sistemul de plata a salariului prin intermediul bancii alese de angajator s-a impamantenit, nu inseamna ca este obligatoriu sa si acceptati banca si oferta de card de salariu pe care vi-o indica angajatorul. 

Beneficiile majore pe care le are angajatorul revin din comisioanele reduse sau chiar zero atunci cand transfera salariile in conturile angajatilor.

Puteti negocia insa ca salariul sa il primiti la banca aleasa de dvs. In general, comisionul de transfer pe care il va suporta angajatorul este de cativa lei. 

In aceasta situatie, cardul si contul nu mai trebuie mutate de fiecare data cand este schimbat locul de munca, ceea ce inseamna mai putina birocratie si o gestionare mai facila 

•    Daca tot trebuie sa va mutati contul, bancile sunt obligate sa va asiste. 

In cazul in care sunteti totusi de acord sa acceptati incasarea salariului pe cardul sugerat de angajator, in conditiile in care pana la momentul respectiv ati utilizat un cont si card atasat de la alta banca, “mutarea” trebuie facilitata de cele doua banci. 

Mobilitatea contului nu presupune automat inchiderea contului vechi odata cu deschiderea altuia nou ci transferul principalelor operatiuni catre noua banca. 

Aceasta obligatie aduce beneficii in special clientilor care deruleaza diverse operatiuni prin contul curent, precum plati recurente/debit direct, facilitandu-le acestora transferul tuturor conventiilor semnate in acest sens la noua banca. 

Nu uitati insa ca la final, daca nu mai utilizati contul vechi, sa il inchideti pentru a nu genera costuri suplimentare.