Intr-o interventie recenta, d-nul Sobolewski, directorul general al BVB spunea “Romania are nevoie de capital, nu trebuie sa exporte capital. Dar de ce le permite fondurilor de pensii private sa investeasca pe piete externe?”
Subscriu In totalitate la prima asertiune si sunt In total dezacord cu a doua. Am sa explic de ce.
Tendinta naturala a fondurilor de pensii mai peste tot In lume este sa investeasca In pietele autohtone din cateva motive simple: obligatiile lor viitoare sunt In moneda locala, deci investind In tara de origine evita complicatiile asociate expunerilor valutare, sunt mai familiare cu legislatia locala a pietei de capital, beneficiaza de Inlesniri fiscale, mediul economic si emitentii sunt mai usor de monitorizat etc.
Romania nu este o exceptie din acest punct de vedere. Conform ultimului buletin ASF, la sfarsitul lui august, fondurile de pensii private autohtone investeau In Romania aproximativ 95% din totalul activelor. Pe de alta parte, aproximativ 80% din totalul plasamentelor In actiuni erau investite local. Deoarece primul procent este atat de mare Incat nu necesita comentarii, sa ne concentram asupra celui de al doilea, care suspectez ca reprezinta si preocuparea d-lui Sobolewski.
Care este situatia actuala? Un calcul simplu ne arata ca multe fonduri de pensii au investit In emitenti listati la bursa locala suficient de mult capital ca detinerile lor sa nu mai fie similare unor investitii lichide pe piata de capital, devenind mai degraba investitii de tip cvasi-private equity. Adica investitii si pozitii care practic nu mai pot fi lichidiate pe piata de capital In orice conditii, ci doar In masura In care se gaseste un investitor de marime comparabila interesat sa cumpere Intregul pachet detinut sau o mare parte din acesta . Este un aspect care nu poate fi ignorat de administratorii de pensii private, avand In vedere ca o astfel de situatie le limiteaza marja de manevra pentru ajustarea pozitiilor In cazul unor evolutii nefavorabile ale emitentului sau pietei. Cu cat vor continua sa investeasca mai mult pe piata locala In aceiasi emitenti In care au investit si pana acum, cu atat aceasta situatie se va amplifica. Acesta este motivul pentru care majoritatea fondurilor de pensii obligatorii au decis sa Isi diversifice detinerile de actiuni si pe piete externe, piete cu emitenti mult mai lichizi decat emitentii locali. Beneficiile sunt foarte importante si se refera la elemente pe care piata locala nu le poate oferi: lichiditate superioara si cresterea substantiala a diversificarii, toate In beneficiul participantilor.
Inseamna aceasta ca trebuie sa renuntam la ideea utilizarii capitalului romanesc in Romania? Catusi de putin si cred ca, fiind confruntati cu un capital extern din ce In ce mai selectiv si pe alocuri chiar nationalist, ar trebui ca si noi sa Incurajam acumularile de capital autohon sa investeasca In Romania. In acest context, fondurile de pensii ar trebui sa aiba In mod cert un rol, pornind Insa de la premiza ca bursa si actiunile deja existente nu ar trebui sa fie singura optiune. De aici decurg cateva variante.
Una dintre ele este aducerea In ritm alert de noi emitenti la bursa de valori, In conditii de profesionalism si transparenta. Asa cum spuneam Intr-un articol anterior “Nu tot ce zboara se listeaza” http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15104647-radu-craciun-nu-tot-zboara-listeaza.htm Listarile care urmeaza nu trebuie sa aiba la baza iluzia ca este suficient ca firmele de stat sa fie doar "aruncate" pe bursa si investitorii, fondurile de pensii In cazul nostru, se vor repezi sa le cumpere. Afirmatie valabila si pentru firmele private, care au nevoie In aceeasi masura de un marketing adecvat, credibil si profesionist. Uitandu-ma la tabloul listarilor viitoare as zice ca imaginea este mai degraba pestrita.
In acelasi timp, legislatia care guverneaza politica de investitii a fondurilor de pensii obligatorii trebuie adaptata astfel Incat sa Imbine Intr-un mod optim siguranta investitiilor cu Incurajarea lor pe plan local. Utilizarea unor criterii specifice pietelor mature In procesul de investire a fondurilor de pensii este justificata din punctul de vedere al minimizarii riscului, dar, In conditiile In care pietele financiare din Romania sunt imature, vor avea drept consecinta migrarea investitiilor In strainatate. Din acest motiv, o solutie de compromis este inevitabila.
In orice tara, mai ales In contextul actual, rolul fondurilor de pensii este cel putin dual: o sursa de venituri pentru viitorii pensionari si o sursa de capital de dezvoltare pentru tara de provenienta. Daca se doreste promovarea si celei de-a doua componente, a celei de dezvoltare, atunci criteriile de investire ale fondurilor de pensii obligatorii vor trebui relaxate, dand mai mult credit profesionalismului administratorilor: criteriile de investire In obligatiuni corporatiste ar trebui sa fie din nou mai permisive, investitiile de tip private equity ar trebui permise din nou In anumite limite, posibilitatea investirii In infrastructura ar trebui reintrodusa.
Doua comentarii lamuritoare la aceasta enumerare. Pledoaria pentru investitii de tip private equity pare sa contrazica argumentul anterior legat de dezavantajul investitiilor de tip cvasi-private equity, consecinta detinerilor de pozitii mari pe o bursa nelichida ca cea de la Bucuresti. Nu este nicidecum o contradictie. Investitiile In fonduri de tip private equity dau posibilitatea diversificarii portofoliului spre industrii care nu sunt reprezentate pe bursa, oferind beneficiul unui risc diversificat. Mai mult decat atat, investitiile fondurilor de private equity presupun o prezenta solida, de multe ori de actionar majoritar, si un cuvant extrem de greu In ce priveste guvernanta corporatista a firmelor In care fondul respectiv investeste. Aceasta este mai degraba o exceptie In investitiile pe bursa unde participatiile sunt de obicei minoritare.
In ce priveste investitiile In infratructura, va trebui sa fim creativi si sa ne gandim fara prejudecati la cele mai indicate vehicule prin care proiecte de infrastructura ar putea fi finantate si cu contributia fondurilor de pensii. Idei exista suficiente, iar subiectul este la zi In multe tari dezvoltate.
As concluziona spunand ca investitiile fondurilor de pensii private In Romania nu pot fi decat consecinta crearii unui cadru favorabil, care sa dea suficient confort administratorilor ca pot face un management al riscului corespunzator In beneficiul participantilor la fonduri. Hei-rup-urile de orice fel pot induce distorsiuni si riscuri inacceptabile chiar si cand au la baza intentii laudabile.
Subscriu In totalitate la prima asertiune si sunt In total dezacord cu a doua. Am sa explic de ce.
Tendinta naturala a fondurilor de pensii mai peste tot In lume este sa investeasca In pietele autohtone din cateva motive simple: obligatiile lor viitoare sunt In moneda locala, deci investind In tara de origine evita complicatiile asociate expunerilor valutare, sunt mai familiare cu legislatia locala a pietei de capital, beneficiaza de Inlesniri fiscale, mediul economic si emitentii sunt mai usor de monitorizat etc.
Romania nu este o exceptie din acest punct de vedere. Conform ultimului buletin ASF, la sfarsitul lui august, fondurile de pensii private autohtone investeau In Romania aproximativ 95% din totalul activelor. Pe de alta parte, aproximativ 80% din totalul plasamentelor In actiuni erau investite local. Deoarece primul procent este atat de mare Incat nu necesita comentarii, sa ne concentram asupra celui de al doilea, care suspectez ca reprezinta si preocuparea d-lui Sobolewski.
Care este situatia actuala? Un calcul simplu ne arata ca multe fonduri de pensii au investit In emitenti listati la bursa locala suficient de mult capital ca detinerile lor sa nu mai fie similare unor investitii lichide pe piata de capital, devenind mai degraba investitii de tip cvasi-private equity. Adica investitii si pozitii care practic nu mai pot fi lichidiate pe piata de capital In orice conditii, ci doar In masura In care se gaseste un investitor de marime comparabila interesat sa cumpere Intregul pachet detinut sau o mare parte din acesta . Este un aspect care nu poate fi ignorat de administratorii de pensii private, avand In vedere ca o astfel de situatie le limiteaza marja de manevra pentru ajustarea pozitiilor In cazul unor evolutii nefavorabile ale emitentului sau pietei. Cu cat vor continua sa investeasca mai mult pe piata locala In aceiasi emitenti In care au investit si pana acum, cu atat aceasta situatie se va amplifica. Acesta este motivul pentru care majoritatea fondurilor de pensii obligatorii au decis sa Isi diversifice detinerile de actiuni si pe piete externe, piete cu emitenti mult mai lichizi decat emitentii locali. Beneficiile sunt foarte importante si se refera la elemente pe care piata locala nu le poate oferi: lichiditate superioara si cresterea substantiala a diversificarii, toate In beneficiul participantilor.
Inseamna aceasta ca trebuie sa renuntam la ideea utilizarii capitalului romanesc in Romania? Catusi de putin si cred ca, fiind confruntati cu un capital extern din ce In ce mai selectiv si pe alocuri chiar nationalist, ar trebui ca si noi sa Incurajam acumularile de capital autohon sa investeasca In Romania. In acest context, fondurile de pensii ar trebui sa aiba In mod cert un rol, pornind Insa de la premiza ca bursa si actiunile deja existente nu ar trebui sa fie singura optiune. De aici decurg cateva variante.
Una dintre ele este aducerea In ritm alert de noi emitenti la bursa de valori, In conditii de profesionalism si transparenta. Asa cum spuneam Intr-un articol anterior “Nu tot ce zboara se listeaza” http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15104647-radu-craciun-nu-tot-zboara-listeaza.htm Listarile care urmeaza nu trebuie sa aiba la baza iluzia ca este suficient ca firmele de stat sa fie doar "aruncate" pe bursa si investitorii, fondurile de pensii In cazul nostru, se vor repezi sa le cumpere. Afirmatie valabila si pentru firmele private, care au nevoie In aceeasi masura de un marketing adecvat, credibil si profesionist. Uitandu-ma la tabloul listarilor viitoare as zice ca imaginea este mai degraba pestrita.
In acelasi timp, legislatia care guverneaza politica de investitii a fondurilor de pensii obligatorii trebuie adaptata astfel Incat sa Imbine Intr-un mod optim siguranta investitiilor cu Incurajarea lor pe plan local. Utilizarea unor criterii specifice pietelor mature In procesul de investire a fondurilor de pensii este justificata din punctul de vedere al minimizarii riscului, dar, In conditiile In care pietele financiare din Romania sunt imature, vor avea drept consecinta migrarea investitiilor In strainatate. Din acest motiv, o solutie de compromis este inevitabila.
In orice tara, mai ales In contextul actual, rolul fondurilor de pensii este cel putin dual: o sursa de venituri pentru viitorii pensionari si o sursa de capital de dezvoltare pentru tara de provenienta. Daca se doreste promovarea si celei de-a doua componente, a celei de dezvoltare, atunci criteriile de investire ale fondurilor de pensii obligatorii vor trebui relaxate, dand mai mult credit profesionalismului administratorilor: criteriile de investire In obligatiuni corporatiste ar trebui sa fie din nou mai permisive, investitiile de tip private equity ar trebui permise din nou In anumite limite, posibilitatea investirii In infrastructura ar trebui reintrodusa.
Doua comentarii lamuritoare la aceasta enumerare. Pledoaria pentru investitii de tip private equity pare sa contrazica argumentul anterior legat de dezavantajul investitiilor de tip cvasi-private equity, consecinta detinerilor de pozitii mari pe o bursa nelichida ca cea de la Bucuresti. Nu este nicidecum o contradictie. Investitiile In fonduri de tip private equity dau posibilitatea diversificarii portofoliului spre industrii care nu sunt reprezentate pe bursa, oferind beneficiul unui risc diversificat. Mai mult decat atat, investitiile fondurilor de private equity presupun o prezenta solida, de multe ori de actionar majoritar, si un cuvant extrem de greu In ce priveste guvernanta corporatista a firmelor In care fondul respectiv investeste. Aceasta este mai degraba o exceptie In investitiile pe bursa unde participatiile sunt de obicei minoritare.
In ce priveste investitiile In infratructura, va trebui sa fim creativi si sa ne gandim fara prejudecati la cele mai indicate vehicule prin care proiecte de infrastructura ar putea fi finantate si cu contributia fondurilor de pensii. Idei exista suficiente, iar subiectul este la zi In multe tari dezvoltate.
As concluziona spunand ca investitiile fondurilor de pensii private In Romania nu pot fi decat consecinta crearii unui cadru favorabil, care sa dea suficient confort administratorilor ca pot face un management al riscului corespunzator In beneficiul participantilor la fonduri. Hei-rup-urile de orice fel pot induce distorsiuni si riscuri inacceptabile chiar si cand au la baza intentii laudabile.
