Ce interese se pot ascunde in spatele transformarii Trezoreriei Statului in acceptator de carduri?

Premiera mondiala! Ministerul Finantelor Publice dintr-o tara cunoscuta pentru respectul pe care, probabil nu intamplator, mediul politic il acorda cash-ului, a decis sa devina acceptator de carduri prin intermediul Trezoreriei Statului. Sa fie vorba de o dorita schimbare de paradigma sau de o noua “afacere” gandita pentru baietii destepti?

Guvernul a adoptat recent, in mare viteza, la doar 5 zile de la afisarea proiectului pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, o ordonanta de urgenta (OUG 62/2014) prin care Trezoreria Statului va deveni acceptator de carduri. 

Prima intrebare care apare in mod firesc este ce anume justifica urgenta adoptarii acestei reglementari, in conditiile in care sistemul de plati prin carduri exista de mai bine de 15 ani, legea care incurajeaza utilizarea cardurilor pentru plata taxelor si impozitelor locale dateaza din 2002, iar sistemul Ghiseul.ro, dezvoltat de Ministerul Comunicatiilor, a fost reglementat in 2010 si nu mai departe de finalul anului trecut s-a adoptat un act normativ care clarifica mai multe aspecte ale functionarii acestuia.

Trezoreria Statului, locul in care te intorci in timp

A doua intrebare care trebuie pusa in mod firesc celor care au propus acest act normativ este cum de a fost aleasa pentru implementarea acestui proiect una dintre cele mai retrograde institutii ale statului in materie de mijloace moderne de plata.

Experienta personala pe care am avut-o in calitate de viitor membru al unei asociatii, cand a trebuit sa achit 36 lei pentru rezervarea denumirii asociatiei, la unitatea Trezoreriei Statului aflata la doar cateva zeci de metri de sediul Ministerului Finantelor Publice, a fost devastatoare. Sentimentul dominant a fost cel al intoarcerii in timp, la CEC-ul de dinainte de 1989 – mai multi functionari care se faceau ca lucreaza, calculatoarele se incapatinau sa nu permita accesul in programe care nu functionau, etc. Iar rezultatul final al acestor eforturi il reprezenta o hartie cu care trebuia sa ma prezint la un ghiseu cu o ferestruica mica la care trebuia sa ma aplec pentru a comunica, intr-un final, cu persoana care-si termina convorbirea prelungita cu colega de birou.

Intrebarea „Pot plati cu cardul?” a starnit o mirare profunda, de parca as fi intrebat daca pot plati cu lire turcesti sau cu boabe de fasole. Altminteri, nici cu cash n-am putut plati, bancnota de 100 de lei nefiindu-mi de niciun ajutor, pentru ca unitatea Trezoreriei nu avea rest pana la 36 lei. Sansa mea a fost un comerciant de la cateva zeci de metri distanta care a cedat pana la urma rugamintilor mele, desi nu a parut deloc incantat ca vine iarasi cineva care vrea sa schimbe bani pentru a-si achita obligatiile de plata la Trezorerie.

Are Trezoreria capacitatea sa gestioneze acest proiect?

Evident, realitatea fiind cea descrisa mai sus, se pune in modul cel mai serios problema capacitatii Trezoreriei de a gestiona acest proiect ambitios si complex. Si nu poti sa nu te intrebi de ce un asemenea demers nu este insotit, asa cum ar fi firesc, de un studiu de impact. 

Sau, in lipsa acestuia, macar de o minima estimare a costurilor aferente implementarii, a costurilor de aderare la schemele internationale de plata, a costurilor de pregatire a personalului, a costurilor cu POS-urile, a costurilor de mentenanta, etc.

In plus, n-ar fi fost rau sa se spuna de la inceput cine va face monitorizarea posibilelor fraude, cine se va ocupa de securitatea sistemelor si a operatiunilor, cum vor fi tratate disputele – refuzurile la plata, tranzactiile dublate, tranzactiile cu carduri contrafacute, etc.

Ministerul Finantelor Publice – un Gica Contra al platilor prin card

A treia intrebare care iti vine in minte este cum de un minister care a blocat pana aproape de sabotaj initiativa Ministerului Comunicatiilor de a clarifica functionarea sistemului online de plata cu cardul a taxelor si impozitelor locale si a amenzilor prin intermediul portalului Ghiseul.ro este acum atat de dornic sa-si asume „pionieratul” mondial in materie de plati prin carduri.

Initiativa de corectare a unei incalcari flagrante a directivei serviciilor de plata, sesizata in primavara anului 2012 chiar de autorul acestui articol, si promovata de Ministerul Comunicatiilor pe site in toamna aceluiasi an a fost amanata mai mult de un an pana la adoptarea hotararii de guvern. Surse apropiate procesului de modificare a reglementarii mi-au dezvaluit ca intarzierea adoptarii actului normativ s-a datorat aproape in exclusivitate opozitiei inversunate a reprezentantilor Ministerului Finantelor Publice. 

Si totusi...omeneste este posibil ca, pe ultima suta de metri, opozantii sistemului de plata prin card sa se transforme in promotorii acestuia. In definitiv, si unii dintre contestatarii Mantuitorului s-au transformat in apostoli ai acestuia.

De ce statul nu foloseste banca pe care o controleaza in proportie de 100%?

Dar chiar si asa, in mod inevitabil apare o a patra intrebare. Bine, bine, daca statul vrea sa accepte platile prin card la toate nivelurile (initiativa absolut salutara), de ce a ales solutia complicata si repetam, unica in lume, de transformare a Trezoreriei Statului in acceptator de plata si nu a utilizat in acest scop banca in care detine nici mai mult nici mai putin decat totalitatea capitalului social si majoritatea locurilor din Consiliul de Administratie – CEC Bank?

Mai mult, ironie a sortii sau poate nu, Valentin Mavrodin, directorul general al Directiei Generale Trezorerie si Contabilitate Publica din Ministerul Finantelor Publice, este membru in Consiliul de Administratie al CEC Bank. 

In plus, ar fi fost de asteptat ca dl. Mavrodin sa fie destul de atasat de banca de la care a incasat in 2013 pentru pozitia de membru al Consiliului de Administratie un venit de mai bine de trei ori mai mare decat cel incasat de la angajatorul sau, Ministerul Finantelor Publice. Mai exact, Mavrodin a dus acasa peste 320.000 lei de la CEC Bank, comparativ cu cei putin sub 100.000 lei incasati de la minister. 

De ce ar fi fost recomandata utilizarea CEC Bank ca si acceptator de carduri pentru entitatile statului? In primul rand, pentru ca banca este certificata ca si acceptator de schemele internationale de carduri, ceea ce Trezoreria nu este. In al doilea rand, pentru ca CEC Bank a investit bani multi in infrastructura de acceptare a cardurilor si in sistemele informatice de gestionare a operatiunilor prin card, ceea ce Trezoreria nu a facut. In al treilea rand, pentru ca Trezoreria Statului este in mod traditional beneficiar al platilor, si nu exista justificari sau avantaje ale aditionarii statutului de acceptator de carduri.

Iar celor care stramba din nas si invoca faptul ca nu ar fi fost posibil ca Trezoreria sa incredinteze operatiunile catre CEC Bank, din motive de concurenta, le spun ca nu ar fi avut deloc motive de ingrijorare din acest punct de vedere. La comisionul pe care Trezoreria este dispusa sa-l plateasca (0,3% pe tranzactie), probabil ca nicio alta banca nu ar fi fost dispusa sa presteze serviciile de acceptator.

Si totusi, cine umfla potul?

Transformarea Trezoreriei Statelor in acceptator de carduri poate avea insa si mize ascunse.

Poate fi, de ce nu, si o tentativa de centralizare a incasarilor din impozite si taxe. Intr-o epoca a descentralizarii si regionalizarii, o asemenea tentativa ar fi evident contrara evolutiei firesti. Dar nu ar fi complet dezinteresata, pentru ca, nu?, o data banii colectati, distribuirea lor catre autoritatile publice locale s-ar putea face in functie de culoarea politica a primarului si a consiliului local.

Andrei Chiliman, Primarul sectorului 1, afirma recent ca, din sumele promise de la bugetul de stat pentru a fi incluse in bugetul local, aproape 40 de milioane de euro nu au fost inca transferate si nu exista mari sperante ca acest lucru s-ar putea intampla pana la finalul anului.

Pe langa asta, imaginati-va ce potential de business poate exista pentru implementarea sistemului informatic necesar, a tuturor softurilor, a echipamentelor de acceptare la nivel local. Zeci de milioane de euro ar putea fi cheltuite aiurea din banii si asa putini ai statului pentru punerea in practica a ideii „unicat” mondial de transformare a Trezoreriei Statului in acceptator al platilor prin card.

„Baietii destepti” isi freaca probabil deja mainile de bucurie, comisioanele ar putea sa fie deja pregatite pentru alimentarea conturilor off-shore ale unora si altora – vezi dezvaluirile din recent devoalata afacere „Microsoft”. Insa daca exista unii care isi fac asemenea calcule, ar trebui sa se gandeasca ca analiza oportunitatii si costurilor asociate acestui proiect o va putea face, mai devreme sau mai tarziu, o institutie care are tot trei initiale, ca si MFP, dar ceva mai diferite, atat in forma, cat si in fond: DNA!

Dupa scandalul FNI, sefii supravegherii pietei de capital sunt din nou condamnati definitiv

Sentinta definitiva in cazul Rompetrol aduce condamnari pentru oameni politici, brokeri si capii cerberului pietei de capital din anul 2004 (CNVM) pentru diferite infractiuni precum folosirea de informatii privilegiate, constituirea unui grup infractional, manipularea pietei de capital si favorizarea infactorului.

Dosarul solutionat de Curtea de Apel pe 7 octombrie reprezinta de fapt o comasare intre dosarul Libia (creantele statului roman insusite fraudulos de Rompetrol) si cel al manipularii pietei de capital la transferul in 2004 a actiunilor Petromidia (RRC) de pe Rasdaq pe BVB, probabil urmarindu-se firul ce lega cele doua cazuri reprezentat de Dinu Patriciu, decedat intre timp. Sentinta Curtii de Apel, cu numeroase condamnari cu executare sau doar cu suspendare (s-au dat in total 23 de ani de condamnare cu executare si 13 cu suspendare), este complet diferita de cea a Tribunalului Bucuresti care ii achitase anterior pe invinuitii din dosar.

Este a doua condamnare a unei conduceri a fostului CNVM, dupa ce presedintele din anul 2000, Stefan Boboc si comisarul Cezara Bebis primisera cate trei ani de inchisoare cu suspendare pentru neglijenta in serviciu in cazul prabusirii FNI (Boboc a stat insa in arest preventiv timp de 9 luni pana la pronuntarea sentintei).

Ce s-a intamplat in aprilie 2004 cu actiunile Rompetrol Rafinare? Au fost de toate, cu un pret coborat artificial pe baza unor ordine masive de vanzare (fiind prima zi de tranzactionare dupa transferul de pe Rasdaq pe BVB nu exista limita de variatie a cotatiilor de +/- 15%) si blocarea sistemului bursei care nu mai facea fata cantitatii mari de actiuni tranzactionate si fluctuatii masive ale cotatiilor, intre 0,0116 lei si 0,0599 lei/actiune (acum o actiune RRC este 0,045 lei). S-au tranzactionat intr-o singura zi 12% din capitalul social al companiei iar valoarea tranzctiilor la BVB a fost atunci cat in 6 zile normale.

De unde pana unde manipularea pietei de capital? Investitorii asteptau actiunile in prima zi de listare la un pret cuprins intre 0,04 lei (la cat plecasera de pe Rasdaq) si 0,05-0,06 lei/actiunea (cu bonusul inclus pentru un plus de vizibilitate pe BVB). Or, in primele minute de la tranzactionare bursa a fost inundate de ordine de vanzare la 0,0116 lei/actiune (600 milioane actiuni) iar cine trebuia a cumparat foarte ieftin. Sigur, de acest fenomen au beneficiat si cei cu ordine de cumparare puse la noroc in piata la cotatii mai mici (nu uitati, lumea astepta actiunile la un pret mai mare decat pe Rasdaq), dar acestia au fost totusi o minoritate. Spre mijlocul sedintei, pe fondul marcarilor de profit al celor care luasera la 0,0116 lei, actiunile RRC au fost suspendate de la tranzactionare deoarece sistemul bursei nu mai facea fata operatiunilor (pretul era atunci de 0,0399 lei/actiune). 

Desi conducerea CNVM in frunte cu Gabriela Anghelache a derulat o ancheta privind vanzarea masiva de actiuni RRC la pret de discount, in final nimeni nu a avut de suferit si nici tranzactiile nu au fost anulate (probabil motivul care a dus la condamnarile cu suspendare in randul fostilor sefi ai CNVM). 

Prejudicii? In primul rand actionarii minoritari ai VEGA au fost prejudiciati, rafinaria care facea parte din grupul Rompetrol fiind cea care a vandut actiunile detinute la RRC la un pret ridicol de mic. Apoi, bugetul de stat, avand in vedere ca vanzarea la 0,0116 lei/actiune a reprezentat un mod ocolit de recompensare a unor apropiati ai lui Dinu Patriciu (au fost insa condamnati doar Sorin Rosca Stanescu si Sorin Pantis in acest caz) fara ca sumele in cauza sa treaca prin grilele clasice de impozitare a veniturilor. 

Ca o parere personala, condamnarea conducerii CNVM din 2004 s-a datorat in buna masura si mediatizarii cazului Rompetrol, in mandatele succesive ale Gabrielei Anghelache existand si alte episoade tulburi, comparabile prin gravitate cu povestea Rompetrol-RRC (vezi ofertele de delistare a unor companii de pe Rasdaq la preturi de spoliere a micilor investitori, oferte aprobate de CNVM sau cazul Mobinvest Oradea, o alta manipulare a pietei de capital-o strategie spot-futures in care a fost implicata si bursa din Sibiu-unde si-au pierdut banii destui).

Ce sanctiuni s-au dat in dosarul Rompetrol?

Politicieni: Sorin Rosca Stanescu-doi ani si patru luni de inchisoare cu executare pentru utilizare de informatii privilegiate, constituirea unui grup infractional organizat; Sorin Pantis- doi ani si opt luni de inchisoare cu executare pentru complicitate la manipularea pietei de capital si constituirea unui grup infractional organizat.

Oficiali CNVM: Gabriela Anghelache (fost presedinte CNVM) - trei ani de inchisoare cu suspendare pentru favorizarea infractorului, Irina Mihaela Popovici (fost vicepresedinte) - trei ani de inchisoare cu suspendare pentru favorizarea infractorului, Paul Gabriel Miclaus (fost membru) - doi ani de inchisoare cu suspendare pentru favorizarea infractorului, Victor Eros (fost membru) - doi ani de inchisoare cu suspendare pentru favorizarea infractorului

Brokeri: Florin Iulian Aldea (la SSIF Alpha Finance in 2004) - cinci ani de inchisoare cu executare pentru aderare sau sprijinire a unui grup infractional, Claudiu Simulescu (SSIF Eastern Securities) - patru ani cu executare. pentru complicitate la manipularea pietei de capital si aderarea la un grup infractional, Cerasela Rus (SSIF Alpha Finance) - trei ani cu suspendare pentru aderarea la un grup infractional organizat.

Reprezentant Rompetrol: Alexandru Bucsa (administrator si director economic la data faptelor) – sase ani de inchisoare cu executare pentru complicitate la delapidare, complicitate la spalare de bani si constituire a unui grup infractional organizat. 

Functionar al statului: Petrica Grama (fost sef al Directiei Generale a Bugetului de Stat din MF) - doi ani si patru luni de inchisoare cu executare pentru complicitate la delapidare si constituirea unui grup infractional organizat. Va plati in solidar cu Alexandru Bucsa si cu Rompetrol 58 milioane dolari catre MF.

Prima casa: BCR a epuizat deja si plafonul suplimentar

Bucuria fondurilor ANL neutilizate si realocate din cadrul programului Prima casa nu a durat mult, in conditiile in care BCR a epuizat deja plafonul suplimentar primit, in mai putin de doua saptamani. Banca a solicitat deja FNGCIMM suplimentarea plafonului de garantare.

BCR a aprobat circa 1.000 de noi credite Prima Casa in valoare de aproximativ 136 milioane lei. In total, in cadrul acestei etape a programului, banca a acordat  aproximativ 4.700 de imprumuturi.

Clientii care nu au mai prins garantii de stat au posibilitatea de a se indrepta catre un credit ipotecar standard, fara comision de analiza dosar si administrare. Rata dobanzii este fixa in primii 5 ani (5,75%), ulterior aceasta devenind variabila, in functie de Robor la 6 luni (nivelul actual al ratei de dobanda se ridica la 5,83%). Avansul minim este de 15%.
In urma cu o saptamana - dupa deblocarea garantiilor ANL – banca estima ca sumele realocate vor ajunge pana la finele lunii octombrie. Pe de alta parte, FNGCIMM era increzator ca acest plafon va fi suficient pentru aprobarea tuturor solicitarilor pana la sfarsitul anului 2014.

Recent, guvernul a propus ca o parte din garantiile Prima Casa sa fie blocate exclusiv pentru romanii care lucreaza in strainatate, fara ca plafonul general alocat pe acest an sa fie majorat.

FMI vrea ca bancile europene sa-si curete accelerat bilanturile

Institutia financiara a recomandat organismelor de supraveghere si reglementare europene sa-si intensifice presiunile pentru a determina bancile sa-si curete bilanturile, nivelul ridicat de neperformante generand incetinirea creditarii.

Potrivit MarketWatch, FMI ar dori ca bancile europene sa-si revizuiasca in scadere valoarea activelor, sa constituie provizioane si sa utilizeze companii specializate pentru gestionarea imprumuturilor irecuperabile. FMI sugereaza de asemenea constituirea unor piete secundare pentru creditele neperformante.
Ultimul raport FMI asupra stabilitatii financiare globale arata ca nivelul creditelor cu probleme sarise in Europa de 800 de miliarde euro in 2013, iar cele mai multe neperformante erau pe segmentul de business.

CEC Bank ofera factoring intern in lei

CEC Bank a introdus in oferta din luna octombrie 2014 facilitatea de factoring intern in lei, cu si fara regres. Produsul este destinat IMM-urilor si marilor companii.

Serviciul de factoring permite societatilor comerciale sa aiba acces mai facil la finantare pentru activitatea curenta, prin incasarea anticipata a unei procent important din valoarea facturilor cesionate.

De asemenea, permite economisirea timpului dedicat cu administrarea facturilor, iar perioada de creditare poate fi prelungita pe noi termene similare.

“Prin acest nou produs, banca introduce si serviciile atasate facilitatii de finantare, respectiv serviciile de administrare si de colectare a creantelor, care vor permite clientilor economisirea de resurse sau relocarea acestora pentru dezvoltare”, afirma Radu Gratian Ghetea, presedintele CEC Bank.