Saturday, February 11, 2017

Penalizam viitorii pensionari pentru plata actualilor pensionari ?

Simultan cu anuntul privind cresterea valorii punctului de pensie pentru a doua oara pe parcursul anului in curs, pana la 1.000 de lei de la 1 iulie, fata de 918,50 lei la 1 ianuarie (de la 871,70 lei anterior) si majorarea pensiei sociale minim garantate la 520 de lei de la 400 de lei in prezent, guvernul a decis sa inghete nivelul contributiilor obligatorii la pensiile private (asa-numitul pilon 2) la nivelul de 5,1%.
In traducere, pentru a putea plati pensii majorate pensionarilor de azi au fost diminuate prin lege fondurile din care ar urma sa fie platiti pensionarii de maine. Care pensionari de maine nu sunt altii decat salariatii de azi ce platesc contributii de asigurari sociale la pilonul I din care se vor plati pensiile majorate de la un an la altul cu circa 15% in general si cu 30% la nivelul minim garantat.

Problema e ca, potrivit art.43, alineatele 2 si 3 din legea 411/2004, amendate prin OUG 112/2007, contributiile ar fi trebuit sa ajunga deja la 6% din 2016, dupa o crestere treptata cu o jumatate de punct procentual, plecata de la 2% initial in fiecare an al programului de instituire a pilonului II. 

Deja, Executivul condus de Dacian Ciolos modificase doar la 5,1% pentru 2016 aceste sume care trebuiau sa intre in conturile personale ale milioanelor de salariati participanti la pilonul II iar la mijlocul lunii decembrie prelungise aceasta stare si pentru primele doua luni din 2017. Acum, guvernul Grindeanu se pregateste sa pastreze acest nivel ce intra in contradictie cu legea initiala si promite atingerea nivelului de 6% pentru anul 2018, cu o intarziere de doi ani fata de program.

Chestiunea este ca, in acest timp, in care nu s-a respectat graficul de crestere al contributiilor la viitoarele pensii private, menite a compensa o probabila depreciere a valorii punctului de pensie pe termen lung in urma scaderii inevitabile a raportului dintre contribuabili si pensionarii aflati in plata, s-a pierdut o parte semnificativa atat din sumele cuvenite cat si din cresterea acestora pe baza investitiilor efectuate de fondurile care gestioneaza banii.

Acum, una din doua, chiar daca presiunile asupra bugetului sunt uriase iar pastrarea nivelului maxim al deficitului la 3% din PIB se anunta problematica (vezi prognozele date de toate instututiile internationale pentru Romania) ar trebui sa ne hotaram. Ori avem bani pentru pensionari ori nu avem. Nu prea merge sa avem acum pentru unii si sa nu avem in viitor pentru altii.

Adica, pe de o parte sa derogam de la legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si sa marim suplimentar (destul de consistent si arbitrar – vezi suma rotunda de 1.000 de lei, avansata fara nicio baza economica) la mijlocul anului pensiile celor aflati in plata acum si, pe de alta parte, sa continuam cealalta derogare, adica sa reducem toate pensiile de prin 2020, 2030 sau 2040 pentru milioane de romani, salariati azi dar si ei pensionari maine.

Aceasta modalitate de a ne amaneta viitorul si de a miza pe satisfacerea nevoilor de azi in detrimentul nevoilor de peste cativa ani, pe sistemul ”dupa noi, potopul” nu se arata a fi de bun augur. Mai mult, surprinde pastrarea neschimbata a politicilor intens criticate ale ”tehnocratilor” exact dupa schimbarea cu ”netehnocrati”.

Practic, chiar si din punct de vedere juridic pot apare solicitari de reparare a acestei masuri care produce pagube viitoare unui numar mare de persoane si creeaza o discriminare intre pensionari. Culmea este ca unii vor mai apuca sa ia pensii majorate, dupa care, celor care asigura aceste pensii prin taxarea salariilor li se va explica in viitor ca statul nu le mai poate da valori mari ale punctului de pensie, ca oricum le-a facut favoarea de a li se constitui pensii private etc.

Este un subiect extrem de important (daca nu cumva, prin proportii, cel mai important) pentru modul in care se face redistribuirea beneficiilor cresterii in societatea romaneasca. Atat cat sunt ele de cresteri. Mai ales, scapa oricarei logici de ce nu se poate pastra indexarea pensiilor la 5,25% intr-un an in care cele mai optimiste estimari de avans economic sunt, ghici, de 5,2%. Si de ce nu se poate reintra in programul normal pentru cei care realizeaza aceasta crestere.

Cat costa listarea companiilor la bursa de la Bucuresti?

Pe langa obtinerea de finantare prin banca sau proiecte europene, companiile au posibilitatea de a obtine capital pentru dezvoltare prin listarea pe Bursa de Valori Bucuresti (BVB). Acest proces presupune insa costuri de listare pentru firma, care pleaca de la 950 lei si pot ajunge pana la 22.200 lei, in functie de dimensiunea companiei. La acestea se mai adauga, ulterior, costuri de mentinere la tranzactionare, tarifele percepute de ASF si brokeri si TVA.
In functie de marime, companiile au posibilitatea de a se lista fie pe piata reglementata, fie pe platforma alternativa de tranzactionare (AeRO), ambele administrate de BVB. Inainte de listare, antreprenorii trebuie puna la punct un plan de admitere la tranzactionare, iar partea de costuri reprezinta unul dintre aspectele cele mai importante.

Listarea unei firme mici nu este foarte costisitoare

In cazul AeRO, segmentul dedicat companiilor mici si mijlocii (inclusiv start-up-uri) aflate in cautare de finantare pe piata de capital, costurile sunt mai mici. AeRO este dedicat finantarii companiilor care nu indeplinesc criteriile de marime sau vechime pentru listarea pe piata reglementata. Cerintele minime impuse pentru listarea pe AeRO sunt reprezentate de o capitalizare minima anticipata de 250.000 euro, actiuni distribuite public (free-float) de peste 10% sau cel putin 30 de actionari.

Astfel, tariful de procesare este de 250 lei, iar cel de admitere este de 700 lei. Prin urmare, costurile efective percepute de BVB de listare a unei companii pe segmentul AeRO sunt de 950 de lei. In ceea ce priveste tariful de mentinere la tranzactionare pe piata AeRO, acesta este de 2.000 de lei pe an si se plateste din primul an de activitate. 

Pe piata reglementata, costurile cresc simtitor

Pe de alta parte, pe piata reglementata, destinata companiilor cu capitalizare anticipata de minim 1.000.000 euro si peste 25% free-float, costurile sunt implicit mai mari. 

Tariful aplicat emitentilor de instrumente financiare (companiilor) pentru procesarea dosarului de listare este de 1.200 de lei. Acestui cost i se adauga un tarif de admitere la tranzactionare care poate varia de la 3.600 lei la 21.000 lei, in functie de valoarea capitalurilor proprii. 

Pornind de la acest indicator, listarea unei companii pe acest segment de piata al bursei poate costa, in aceasta etapa, intre 4.800 lei si 22.200 de lei, conform unui comunicat de presa al BVB. Dupa primul an de listare, se percepe un tarif de mentinere la tranzactionare pe piata reglementata. Acesta este variabil si se calculeaza dupa o formula specifica. 

Toate tarifele sunt aplicate exclusiv de catre BVB. Sumele nu includ tarifele percepute de alte entitati (ASF, brokeri, etc.) sau TVA. 

Antreprenorii romani prefera creditul bancar

In Europa, piata de capital finanteaza aproximativ 20% din initiativele private, iar creditele bancare reprezinta 80% din metodele de finantare, in vreme ce in SUA raportul este invers, conform unui ghid de listare a companiilor pe AeRO publicat de BVB. 

In Romania, predomina finantarea prin intermediul creditului bancar, iar explorarea finantarii prin piata de capital este inca la inceput.

Pentru a obtine capital prin piata de capital, o companie trebuie in primul rand sa solicite admiterea la tranzactionarea actiunilor la bursa.

In prezent, pe piata principala activeaza 86 de companii, iar pe AeRO sunt listate 275 de companii.