Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) a publicat proiectul de norma pentru aplicarea Ghidului ESMA privind cerintele de guvernanta ale produselor MiFID II. Documentul se adreseaza institutiilor care vand astfel de produse si contine reguli clare de expunere a acestora, pentru o mai buna protectie a investitorilor. .
“Ghidul a fost emis pentru a oferi mai multa claritate obligatiilor de guvernanta a produselor pentru firmele de investitii, institutiile de credit care presteaza servicii si activitati de investitii, societatile de administrare a investitiilor si administratorii de fonduri de investitii alternative care administreaza portofolii individuale de investitii si presteaza servicii de consultanta de investitii, ESMA preconizand in acest sens o mai mare convergenta in implementarea si aplicarea cerintelor MiFID II asupra guvernantei produselor si sporirea corespunzatoare a protectiei investitorilor”, se arata in nota de fundamentare a normei.
Totodata, Ghidul prezinta orientari pentru producatorii produselor de investitii, pentru distribuitorii acestor produse si orientari comune pentru cele doua categorii mentionate.
Concret, producatorii de astfel de instrumente financiare trebuie sa foloseasca o lista de cinci elemente.
Primul se refera la tipul de clienti vizati de produs. Aceasta specificare trebuie sa se faca in conformitate cu clasificarea clientilor conform MiFID II in „client individual”, „client profesional” si/sau „contrapartida eligibila”.
Cunostintele clientului, importante la vanzarea produsului
Al doilea element are in vedere faptul ca firma trebuie sa specifice cunostintele pe care trebuie sa le aiba clientii vizati despre elemente precum: tipul de produs in cauza, caracteristicile produsului si/sau cunostinte in domenii inrudite tematic, ce ajuta la intelegerea produsului. De exemplu, pentru produsele structurate cu profiluri de randament complicate, firmele ar putea preciza faptul ca investitorii vizati trebuie sa detina cunostinte despre cum functioneaza acest tip de produs si despre posibilele rezultate ce pot fi obtinute din produs.
In ceea ce priveste experienta, firma ar putea descrie cat de multa experienta practica trebuie sa aiba clientii vizati cu elemente precum: tipul de produs in cauza, caracteristicile relevante ale produsului si/sau experienta in domenii inrudite tematic. Firma ar putea preciza, de exemplu, o perioada de timp in care clientii sa fi fost activi pe pietele financiare. Cunostintele si experienta pot depinde una de cealalta in unele cazuri (un investitor cu experienta limitata sau fara experienta ar putea fi un client vizat valabil daca compenseaza lipsa de experienta cu cunostinte vaste).
De asemenea, trebuie mentionata situatia financiara cu accent pe capacitatea de a suporta pierderile. Mai exact, firma trebuie sa precizeze procentul de pierderi pe care clientii vizati ar trebui sa le poata suporta si sa fie dispusi sa le suporte (de exemplu, de la pierderi minore la pierdere totala) si daca exista obligatii de plata suplimentare ce ar putea depasi suma investita (de exemplu apelurile in marja). Acest aspect ar putea fi exprimat si sub forma unei proportii maxime de active ce trebuie investite.
Societatea trebuie sa precizeze si toleranta la risc si compatibilitatea profilului de risc/randament al produsului cu piata-tinta. Atitudinile de baza ale clientilor vizati fata de risc ar trebui clasificate (de exemplu „orientata catre risc sau speculativa”, „echilibrata” „conservatoare”) si sa fie descrise cu claritate. Intrucat diferite firme din lant au diferite abordari in definirea riscului, firma ar trebui sa fie explicita in ceea ce priveste criteriile ce trebuie intrunite pentru a clasifica un client in acest fel.
Mi se potriveste acest produs?
Al cincilea element se refera la obiectivele si nevoile clientilor. In acest sens, firma trebuie sa specifice obiectivele si nevoile de investitii ale clientilor vizati pe care un produs este gandit sa le satisfaca, inclusiv obiectivele financiare mai largi ale clientilor vizati sau strategia globala pe care o urmeaza in plasarea investitiilor.
De exemplu, se poate face trimitere la orizontul de investitii preconizat (numarul de ani cat investitia trebuie mentinuta). Aceste obiective pot fi „ajustate” precizand anumite aspecte ale investitiei si asteptarile clientilor vizati. Obiectivele si nevoile particulare ale clientilor pe care un produs este gandit sa le satisfaca pot varia de la cele specifice pana la cele generale. De exemplu, un produs poate fi proiectat sa intruneasca nevoile unei paturi sociale de o anumita varsta, sa obtina eficienta fiscala in functie de tara de rezidenta fiscala a clientilor sau sa fie conceput cu caracteristici speciale astfel incat sa atinga anumite obiective de investitii cum ar fi „protectia monedei”, „investitie ecologica”, „investitie etica” etc., in functie de relevanta.
Norma se afla in dezbatere publica pentru 30 de zile si urmeaza a se aplica dupa intrarea in vigoare a Legii privind pietele de instrumente financiare si a Regulamentului ASF/BNR privind protejarea instrumentelor financiare si a fondurilor care apartin clientilor, obligatiile de guvernanta a produsului si normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare, aflate in prezent in stadiu de proiect.
“Ghidul a fost emis pentru a oferi mai multa claritate obligatiilor de guvernanta a produselor pentru firmele de investitii, institutiile de credit care presteaza servicii si activitati de investitii, societatile de administrare a investitiilor si administratorii de fonduri de investitii alternative care administreaza portofolii individuale de investitii si presteaza servicii de consultanta de investitii, ESMA preconizand in acest sens o mai mare convergenta in implementarea si aplicarea cerintelor MiFID II asupra guvernantei produselor si sporirea corespunzatoare a protectiei investitorilor”, se arata in nota de fundamentare a normei.
Totodata, Ghidul prezinta orientari pentru producatorii produselor de investitii, pentru distribuitorii acestor produse si orientari comune pentru cele doua categorii mentionate.
Concret, producatorii de astfel de instrumente financiare trebuie sa foloseasca o lista de cinci elemente.
Primul se refera la tipul de clienti vizati de produs. Aceasta specificare trebuie sa se faca in conformitate cu clasificarea clientilor conform MiFID II in „client individual”, „client profesional” si/sau „contrapartida eligibila”.
Cunostintele clientului, importante la vanzarea produsului
Al doilea element are in vedere faptul ca firma trebuie sa specifice cunostintele pe care trebuie sa le aiba clientii vizati despre elemente precum: tipul de produs in cauza, caracteristicile produsului si/sau cunostinte in domenii inrudite tematic, ce ajuta la intelegerea produsului. De exemplu, pentru produsele structurate cu profiluri de randament complicate, firmele ar putea preciza faptul ca investitorii vizati trebuie sa detina cunostinte despre cum functioneaza acest tip de produs si despre posibilele rezultate ce pot fi obtinute din produs.
In ceea ce priveste experienta, firma ar putea descrie cat de multa experienta practica trebuie sa aiba clientii vizati cu elemente precum: tipul de produs in cauza, caracteristicile relevante ale produsului si/sau experienta in domenii inrudite tematic. Firma ar putea preciza, de exemplu, o perioada de timp in care clientii sa fi fost activi pe pietele financiare. Cunostintele si experienta pot depinde una de cealalta in unele cazuri (un investitor cu experienta limitata sau fara experienta ar putea fi un client vizat valabil daca compenseaza lipsa de experienta cu cunostinte vaste).
De asemenea, trebuie mentionata situatia financiara cu accent pe capacitatea de a suporta pierderile. Mai exact, firma trebuie sa precizeze procentul de pierderi pe care clientii vizati ar trebui sa le poata suporta si sa fie dispusi sa le suporte (de exemplu, de la pierderi minore la pierdere totala) si daca exista obligatii de plata suplimentare ce ar putea depasi suma investita (de exemplu apelurile in marja). Acest aspect ar putea fi exprimat si sub forma unei proportii maxime de active ce trebuie investite.
Societatea trebuie sa precizeze si toleranta la risc si compatibilitatea profilului de risc/randament al produsului cu piata-tinta. Atitudinile de baza ale clientilor vizati fata de risc ar trebui clasificate (de exemplu „orientata catre risc sau speculativa”, „echilibrata” „conservatoare”) si sa fie descrise cu claritate. Intrucat diferite firme din lant au diferite abordari in definirea riscului, firma ar trebui sa fie explicita in ceea ce priveste criteriile ce trebuie intrunite pentru a clasifica un client in acest fel.
Mi se potriveste acest produs?
Al cincilea element se refera la obiectivele si nevoile clientilor. In acest sens, firma trebuie sa specifice obiectivele si nevoile de investitii ale clientilor vizati pe care un produs este gandit sa le satisfaca, inclusiv obiectivele financiare mai largi ale clientilor vizati sau strategia globala pe care o urmeaza in plasarea investitiilor.
De exemplu, se poate face trimitere la orizontul de investitii preconizat (numarul de ani cat investitia trebuie mentinuta). Aceste obiective pot fi „ajustate” precizand anumite aspecte ale investitiei si asteptarile clientilor vizati. Obiectivele si nevoile particulare ale clientilor pe care un produs este gandit sa le satisfaca pot varia de la cele specifice pana la cele generale. De exemplu, un produs poate fi proiectat sa intruneasca nevoile unei paturi sociale de o anumita varsta, sa obtina eficienta fiscala in functie de tara de rezidenta fiscala a clientilor sau sa fie conceput cu caracteristici speciale astfel incat sa atinga anumite obiective de investitii cum ar fi „protectia monedei”, „investitie ecologica”, „investitie etica” etc., in functie de relevanta.
Norma se afla in dezbatere publica pentru 30 de zile si urmeaza a se aplica dupa intrarea in vigoare a Legii privind pietele de instrumente financiare si a Regulamentului ASF/BNR privind protejarea instrumentelor financiare si a fondurilor care apartin clientilor, obligatiile de guvernanta a produsului si normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare, aflate in prezent in stadiu de proiect.
