Tuesday, July 25, 2017

Activitatea bancara, deja afectata de telefonia mobila

Aratam recent ca, din ce in ce mai des, telefonia mobila intefereaza cu activitatea bancara si prezentam principalele riscuri ce se contureaza la orizont, odata cu utilizarea telefonului mobil pe post de intermediar in accesarea conturilor si derularea unor tranzactii. Utilizare menita, in principiu, sa usureze si sa simplifice viata, ce vine la pachet cu riscul de a rata tranzactii importante.

In acest sens, dadeam ca exemplu edificator autorizarea platilor cu cardurile prin sistemul 3D Secure, menit sa impiedice efectuarea de plati facute de o persoana straina care intra in posesia cardului (avand astfel acces nu doar la datele de baza, dar si la codul de control de trei cifre, aflat pe verso). 

Reamintesc faptul ca, pana de curand, se introducea o parola personala, care era stabilita in sistem. Dependenta de telefonul mobil era nula, deoarece tranzactia se putea face direct pe un calculator personal, fara telefonul mobil. Invocand securitatea sporita a unui cod unic (specific tranzactiei in cauza si limitat ca valabilitate in timp), bancile au impus clientilor autorizarea 3DSecure prin trimiterea unui mesaj pe telefonul mobil, pe numarul de telefon din relatia cu banca.


Ori, interpunerea telefoniei mobile pe traseul efectuarii unor operatiuni de plata a venit la pachet cu posibilitatea ca telefonul sau reteaua de telefonie sa nu functioneze corect. Asta lasand la o parte cazul in care unei persoane i se sustrag si cardul si telefonul, si atunci hotul are acces la tranzactii si la sumele din cont tocmai prin faptul ca i se transmite pe telefon acel cod unic de autorizare.

Prima ipoteza s-a si materializat in week-end-ul de la inceputul lunii iulie, cand reteaua Digimobil s-a confruntat temporar si aleator, potrivit celor declarate de serviciul de relatii cu clientii de anumite probleme tehnice, astfel incat SMS-urile transmise automat de procesatorul Romcard nu au ajuns la destinatar pentru autorizarea platilor aflate in curs de efectuare.
 
Din pacate, din cate am inteles, nici sistemul de autorizare al bancilor nu prevede posibilitatea transmiterii codului de autorizare unic pe adresa de e-mail, pentru a putea utiliza calculatorul personal in loc de telefon la efectuarea cap-coada a tranzactiei. Dupa cum nici mesajul de a suna la banca emitenta nu ajuta la nimic, deoarece nici operatorul bancar nu stia si nu avea cum sa inteleaga ce se intampla.

Practic, banca functiona corect conform procedurilor de autorizare stabilite, mesajul de autorizare era transmis la timp si intocmai de Romcard dar, din motive independente de banca si de client, nu se puteau efectua tranzactii atata timp cat operatorul de telefonie mobila avea probleme tehnice.

Ceea ce ridica doua intrebari de principiu. Din moment ce banca a modificat unilateral conditiile de autorizare a tranzactiilor, de ce nu a prevazut si situatia, perfect posibila (dovada materializarea in scurt timp de la modificarea modalitatii de autorizare) ca interpunerea fortata a operatorului de telefonie mobila in activitatea bancara sa fie, in cazuri special, scurt-circuitata?

A doua, cine raspunde pentru pierderile materiale si disconfortul personal (ca sa folosim un eufemism) aferent tranzactiilor ce nu au mai putut fi efectuate in timp util, fara nicio vina din partea clientului, caruia i s-a impus modificarea modului de lucru fara alternativa pastrarii sistemului anterior, mai sigur si mai fiabil?

ASF a inchis procedura de redresare financiara la City Insurance

Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) a inchis procedura de redresare financiara in cazul City Insurance dupa ce actionarul majoritat a acordat companiei un imprumut subordonat de 50 de milioane de euro. In schimb, ASF a cerut conducerii asiguratorului sa aplice un set de masuri pe o perioada de sase luni. 

Societatea se afla in redresare de mai bine de un an, respectiv din aprilie 2016, cand Consiliul ASF a decis deschiderea procedurii de redresare financiara pe baza de plan, prin Decizia ASF nr. 901/18.04.2016.


“Membrii Consiliului au fost informati despre restabilirea situatiei financiare a asiguratorului la data de 31 martie 2017, in baza documentelor prezentate de catre societate si a verificarilor efectuate de catre directiile de specialitate din cadrul ASF, cu privire la acordarea de catre actionarul principal existent a unui imprumut subordonat, in numerar, in suma de 50 milioane de euro. In acest sens, Consiliul ASF a dispus inchiderea procedurii de redresare financiara a societatii City Insurance”, se mentioneaza intr-un comunicat al ASF. 

Autoritatea mentine monitorizarea pe instrumentarea daunelor RCA

Totodata, Autoritatea a stabilit in sarcina conducerii asiguratorului punerea in aplicare a unui set de masuri, pentru o perioada de 6 luni de la data primirii deciziei, prin care Autoritatea va monitoriza modalitatea de instrumentare a dosarelor de dauna RCA, precum si politica de investitii a societatii.

City Insurance este controlata de Vivendi International SRL, care detine 85,23% din companie alaturi de Nicolae Musat - 8,9%, Fortuna Coppola - 2,37%, Cristian Pascale - 1,91% si alti actionari persoane fizice si juridice - 1,58%. 

Anul trecut, compania a subscris prime in valoare totala de 789,62 milioane de lei si s-a plasat pe locul 6 in topul companiilor de asigurari. 

Lider de piata, dar si la reclamatii

In acelasi timp, societatea este lider pe piata RCA, avand in vedere ca, dupa primul trimestru al acestui an, detinea o cota de 31,6% din aceasta piata. Potrivit datelor ASF, la acea data, City Insurance si Euroins detineau, impreuna, aproape 60% din piata asigurarilor obligatorii auto. 

Pe de alta parte, insa, compania conduce si in topul reclamatiilor primite de ASF cu privire la RCA. 

Potrivit Autoritatii, in 2016, cele mai multe nemultumiri ale petentilor au fost inregistrate pentru City Insurance, pentru care s-au primit 3.329 de petitii (36,36% din total), aceasta fiind urmata de Asirom, pentru care s-au primit 1.813 petitii (19,8%) si pentru Euroins, 1.103 petitii (12,05%).

De altfel, reclamatiile pe RCA sunt cele mai frecvente din piata asigurarilor, reprezentand aproape jumatate din totalul petitiilor primite de ASF pe acest domeniu. Anul trecut, Autoritatea a primit 7.228 de petitii pe zona asigurarilor obligatorii de raspundere civila auto RCA si Carte Verde, cu 7,22% mai mult fata de anul anterior, iar cei trei asiguratori au primit 68,2% din totalul petitiilor.

O Autoritate pentru conduita industriei financiare

Conduita nu corecta pe piete financiare este ilustrata nu numai de scandaluri in lant, amenzi in sir aplicate de autoritati de supraveghere; dimensiunea problemei se vede si din luari de pozitie ale unor sefi de banci centrale, ale unor organisme internationale care se ocupa si de reglementare si supraveghere. 

Entitatea la care se refera acest text s-ar ocupa de conduita (de conformare si de etica) a institutiilor ce furnizeaza servicii financiare. Criza ce a erupt in 2008 a revelat tot mai multe nereguli pe pietele financiare, hibe profunde ale sistemului de reglementare lax – asa numitul “light touch regulation”. Acest regim este legat de paradigma pietelor mereu eficiente (efficient markets hypothesis). Aceasta viziune a subestimat dinamica preturilor activelor financiare, aparitia de bule speculative, efecte de contagiune devastatoare. Conduita pe piete financiare a reliefat o problema de “integritate’a pietelor (daca functioneaza cum se presupune si corect), a creat o problema “sistemica”.  Astfel incat ceea ce parea a tine strict de teritoriul prudentialitatii la nivel de firma –la nivel microeconomic – a capatat relevanta pentru stabilitatea macroeconomica, pentru ceea ce numim acum macroprudentialitate (ce se ocupa de riscuri sistemice).

Conduita nu corecta pe piete financiare este ilustrata nu numai de scandaluri in lant, amenzi in sir aplicate de autoritati de supraveghere; dimensiunea problemei se vede si din luari de pozitie ale unor sefi de banci centrale, ale unor organisme internationale care se ocupa si de reglementare si supraveghere – precum Banca Reglementelor Internationale (BIS), Consiliul pentru Stabilitate Financiara (FSB), Consiliul European pentru Riscuri Sistemice (ESRB). Mark Carney, seful FSB si guvernatorul Bancii Angliei, in cateva randuri a subliniat conduita rea drept generator de risc sistemic; sunt documente ale ESRB care vorbesc despre acelasi fapt. Criza a pus in atentia autoritatilor, a bancilor centrale, conduita in afaceri, adesea certata cu ceea ce implica relatia fiduciara cu clientii.

Criza financiara a impus lectii majore. Una, ca desi miscarea ciclica a economiei este fireasca, adancimea crizelor poate fi atenuata. Alta lectie este ca reglementarea trebuie sa fie adecvata si atotcuprinzatoare (inclusiv “sectorul bancar umbra”, pietele de capital). O reglementare adecvata inseamna cerinte nu formale privind capitalul propriu si lichiditatea, limitarea leverage-ului (indatorarii), transparenta, disparitia inlesnirilor fiscale (in spiritul teoremei Miller-Modigliani) care predispun la indatorare etc.

Criza a obligat guverne si banci centrale sa acorde mai multa atentie protectiei consumatorilor de servicii financiare, fie ca este vorba de investitori, deponenti in banci. Au fost promovate in parlamente nationale, in Parlamentul European, acte normative in acest sens si au aparut noi autoritati specializate nationale si la nivel european (EBA, ESMA, EIOPA, ESRB) care au in vedere conduita (inclusiv respectarea normelor de etica) a companiilor financiare, aspecte prudentiale la nivel micro si macro.

In Romania, actualmente, exista o agentie nationala pentru protectia consumatorilor (ANPC) care se ocupa si de necazuri ale consumatorilor de servicii financiare. ASF se ocupa de conduita pe piata de capital, pe piata de asigurari si cea a pensiilor private; exista la ASF si un departament pentru sesizari ale clientilor. BNR, alaturi de politica monetara si stabilitate financiara, se ocupa de probleme prudentiale, de ceea ce, de pilda, in Marea Britanie, intra in sfera de preocupare a Financial Prudential Authority (ce face parte, ca agentie, din Banca Angliei). In Marea Britanie exista si Financial Conduct Authority, care se ocupa de functionarea pietelor financiare, de conduita bancilor si a altor companii financiare; aceasta autoritate nu face parte din Banca Angliei si colaboreaza cu Financial Prudential Authority. In Germania, Bundesbank se ocupa de prudentialitate si macroprudentialitate; dar exista si BAFIN, care se ocupa si ea de prudentialitate si conduita in afaceri. In unele tari (ex: Ungaria), zona de supraveghere a conduitei este in ograda autoritatilor nationale de reglementare; este cazul Bancii Nationale a Ungariei. In Polonia, reglementarea si supravegherea pietelor financiare este exercitata de o agentie in subordinea Ministerului de Finante.

Cred ca are sens sa apara in Romania un organism care sa se ocupe de supravegherea conduitei furnizorilor de servicii financiare –banci, firme de asigurari, fonduri private de pensii, fonduri de investitii, brokeri etc. Departamentul specializat de la ASF  ar putea sa faca parte din noua autoritate; ar putea fi transferati la aceasta din urma expertii de la ANPC care se ocupa de servicii financiare si, nu in cele din urma, experti de la BNR. Aparitia unei autoritati pentru conduita financiara (ACF) ar:

    - Tine cont de faptul ca bancile inseamna mai bine de 90% din pietele financiare locale;
    - Semnaliza atentia speciala ce se acorda protectiei consumatorilor de servicii financiare; cu tot respectul pentru activitatea ANCP, aceasta institutie nu poate suplini existenta unui organism specializat in problematica conduitei industriei financiare;
    - Indica nevoia unei specializari de adancime, intr-un domeniu cu mare impact pentru cetateni, firme, societate in ansamblu;
    - Acoperi toate pietele financiare – banci, sector bancar-umbra, piete de capital;
    - Tine cont de conectivitatea tot mai mare pe pietele financiare, de prezenta pe pietele de capital a entitatilor bancare, sub diverse forme;
    - Usura colaborarea cu autoritati nationale de profil din alte state membre ale UE;
    - Fi un interlocutor mai bine conturat (decat ANPC) pentru legiuitorul roman in ce priveste legislatia de protectie a consumatorilor de servicii financiare; ar fi un partener mai bun de dialog cu toate partile implicate in judecarea conduitei industriei financiare;
    - Intari teza ca cei cu care trebuie sa inceapa educatia financiara sunt cei care lucreaza in industria bancara, fie ca ne referim la dileme, conflicte de interese ce macina aceasta industrie, gama de produse mai mult sau mai putin toxice, complexitatea de pe pietele financiare si, nu in cele din urma, aspecte de etica.

Fiindca nu ajuta mult sa lansezi exhortatii ca cetatenii, cu mic si mare, sa aiba cunoastere in domeniul financiar (economic) daca multi din cei care lucreaza in industria financiara dovedesc par a fi  rupti de realitate sau folosesc limbaj dublu. 

Guvernatorul BNR a fost transant recent observand ca “educatia financiara trebuie sa inceapa cu bancherii”. Este hilar sa auzi bancheri spunand ca noul cuvant de ordine este ‘’increderea”; ca si cum termenul de credit nu ar veni de la latinul credere, care implica relatia de fiducie intre banca (companie financiara non-bancara, broker) si client. Industria financiara are pasi mari de facut pentru a (re)castiga reputatia de care trebuie sa se bucure. La aceasta trebuie sa contribuie si continuarea reformelor in materie de reglementare si supraveghere.

In Romania pietele financiare sunt mult mai “subtiri” decat in alte tari. Dar economia noastra nu a fost scutita de socuri mari provocate de criza financiara si nici de tensiuni, scandaluri, ce au derivat din relatia fracturata, adesea stramba intre entitati financiare si clienti.  

ACF ar intra in alcatuirea Comitetului National Macroprudential, ca observator cu drept de exprimare de opinii.  Consiliul de conducere al ACF ar include cate un oficial de varf de la BNR si ASF. Astfel s-ar asigura reprezentarea ACF, prin BNR si ASF, in organismele unde se abordeaza si aspecte de conduita financiara (ESMA, EBA, EIOPA, ESRB, FSB). ACF ar trebui sa aiba grupuri consultative care sa reuneasca reprezentanti ai industriei, ai investitorilor in active financiare, ai deponentilor in sistemul bancar. Cheltuielile de formare si functionare nu ar fi o povara avand in vedere ca s-ar transfera personal de la institutii ce au prerogative in domeniu.