Tema impozitarii progresive revine in mod obsesiv in spatiul public. Ideea este din ce in ce mai insistent vehiculata de catre reprezentanti ai Bancii Nationale a Romaniei. Asta desi conform statutului, invocat adesea de reprezentantii BNR atunci cand vor sa evite discutiile pe anumite teme, BNR nu are nicio atributie in materie de fiscalitate.
Prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, fost ministru de finante in mai multe guverne, ultima data in Guvernul Ponta, cand nu a intreprins niciun demers in acest sens, nu rateaza nicio ocazie sa readuca in discutie acest subiect, motivand necesitatea unei impozitari mai impovaratoare pentru cei cu venituri mai ridicate, prin prisma incasarilor mici la buget. Totodata, acesta sustine ca Romania nu poate ajunge la un nivel de dezvoltare similar cu tarile din zona euro cu o cota unica de impozitare a veniturilor populatiei.
"Mentinerea unor finante publice sanatoase si recuperarea rapida a decalajului important in privinta veniturilor bugetare, indeosebi de natura fiscala, care ne separa de tarile din zona euro, apreciem ca se poate realiza numai prin imbunatatirea regimului fiscal actual, in sensul trecerii de la cota unica la impozitul progresiv pe venitul global", sustine Florin Georgescu in cea mai recenta opinie publicata pe aceasta tema.
In opinia sa, numai instrumentul impozitului progresiv pe venitul global poate actiona ca un stabilizator fiscal automat eficient, asa cum se procedeaza in statele avansate europene.
Cum functioneaza sistemul in Spania?
Intr-o alta prezentare sustinuta recent, oficialul sustinea ca acest sistem ar trebui insotit de un mecanism de deduceri.
"Rolul globalizarii veniturilor, dincolo de cunoasterea distributiei castigurilor banesti in societate, este reprezentat de aplicarea unui sistem stimulativ si corect de deduceri fiscale pentru comportamente individuale pozitive din punct de vedere economic si social (economisire prin sisteme private de pensii si ingrijirea sanatatii, achizitia sau construirea primei locuinte, asigurarea locuintelor, sponsorizarea entitatilor non-profit in domeniile sanatate, educatie, cultura, sport, religie etc.), totul in conditiile anumitor plafoane de venit", explica fostul ministru de Finante.
Georgescu a dat ca exemplu, in acest caz, sistemul din Spania. Dar cum functioneaza acolo? Ne-o spune chiar oficialul BNR: contribuabilul nu face nimic! Nu trebuie sa depuna declaratii stufoase la fisc, insotite de maldare de bonuri fiscale, facturi, acte doveditoare etc. In Spania, totul se desfasoara online: platitorul de venit raporteaza la fisc, la fel si institutiile cu care colaboreaza contribuabilul (transmit la fisc actele necesare pentru acordarea deducerilor). Platitorul de taxe sta acasa, primeste online decizia de impunere anuala si, doar daca are nelamuriri, merge la Fisc pentru clarificari. Daca nu, plateste online si nu interactioneaza deloc fizic cu functionarii statului.
Putem, macar ca exercitiu teoretic, sa incercam sa ne imaginam un astfel de exercitiu in Romania?! Unde trebuie sa dovedesti autoritatilor locale, la mai bine de un an de la plata unei amarate de amenzi de circulatie, ca le-ai facut plata in cont, sa faci dosar cu o gramada de copii si sa stai la coada sa il depui? Unde contribuabilii care platesc o taxa sau un impozit sunt plimbati intre diversele sedii si ghisee ale fiscului, pentru ca nu pot identifica banii platiti? Unde ti se refuza de catre ANAF plata prin mandat postal pentru ca nu exista confirmarea de primire a banilor? Si cate si mai cate alte grozavii de acelasi gen?
Probleme mari la incasarea actualelor taxe si impozite
Poate ca ar fi mult mai bine ca reprezentantii Ministerului Finantelor, cei chemati sa adreseze aceasta problema, sa se concentreze pe deficitului urias de incasare la TVA - aproape 40%, conform datelor Comisiei Europene, cel mai mare din UE. Asta inseamna ca 40% din TVA datorata statului (aproximativ 8 miliarde de euro) nu se incaseaza! Doar prin incasarea acestei sume s-ar acoperi in mare parte necesitatile bugetare.
Asta ca sa nu mai amintim de nivelul extrem de ridicat al evaziunii fiscale si in ceea ce priveste alte taxe si impozite, care plaseaza Romania intr-o pozitie extrem de ingrata in randul membrilor UE.
In Romania, dupa anul 1989, impozitul progresiv pe venitul global a fost aplicat timp de numai 5 ani, in perioada 2000-2004 (pana in anul 2000 s-a practicat impozitul progresiv numai pe salarii), deoarece din 2005 s-a trecut la cota unica, renuntandu-se, pe langa principiul progresivitatii, si la cel al globalizarii veniturilor.
Pentru ce ar trebui sa platim mai mult?
Pe de alta parte, in actualul context economic si social din Romania, este mai mult decat incorect ca aceia cu venituri din munca mai ridicate, care oricum platesc impozit, CAS, CASS la niveluri foarte ridicate si care, de-a lungul timpului, au investit in educatie, in cariera, in dezvoltare personala, sa fie obligati sa plateasca impozite mai ridicate pentru a putea fi majorate salariile diversilor functionari ineficienti ai unui aparat birocratic mult supradimensionat, pensiile speciale (de zeci de ori mai mari decat cele ale romanilor care si-au platit constiincios contributiile pe perioada catorva zeci de ani) ale unor pensionari de 40-45 ani, unii dintre ei reincadrati fara rusine pe aceleasi pozitii, cumuland pensia cu salariul si pentru a sustine o administratie ineficienta si un sistem de ajutoare sociale care, de multe ori, stimuleaza nemunca.
Si asta fara sa mai luam in discutie serviciile de o calitate extrem de slaba in sanatate, educatie, administratie, etc. de care beneficiaza in schimbul impozitelor platite. La toate acestea putem adauga si infrastructura de cosmar si modul mai mult decat defectuos in care sunt cheltuiti banii publici (atunci cand nu sunt furati de-a dreptul), chiar si asa putini cum sunt.
In aceste conditii, mult mai potrivit sa se inceapa cu o colectare mai buna a actualelor impozite si taxe, cu descurajarea evaziunii fiscale, cu o reforma radicala a administratiei publice, cu cheltuirea eficienta a banilor publici si pedepsirea drastica a risipei si a furtului, cu eliminarea sistemului pensiilor speciale. Iar ulterior, daca chiar va mai fi nevoie, se poate lua in discutie si forma de impozitare a veniturilor, pentru a vedea daca este necesara schimbarea acesteia si pentru a evalua, prin multiple studii de impact, efectele asupra contribuabililor si asupra economiei.
Prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, fost ministru de finante in mai multe guverne, ultima data in Guvernul Ponta, cand nu a intreprins niciun demers in acest sens, nu rateaza nicio ocazie sa readuca in discutie acest subiect, motivand necesitatea unei impozitari mai impovaratoare pentru cei cu venituri mai ridicate, prin prisma incasarilor mici la buget. Totodata, acesta sustine ca Romania nu poate ajunge la un nivel de dezvoltare similar cu tarile din zona euro cu o cota unica de impozitare a veniturilor populatiei.
"Mentinerea unor finante publice sanatoase si recuperarea rapida a decalajului important in privinta veniturilor bugetare, indeosebi de natura fiscala, care ne separa de tarile din zona euro, apreciem ca se poate realiza numai prin imbunatatirea regimului fiscal actual, in sensul trecerii de la cota unica la impozitul progresiv pe venitul global", sustine Florin Georgescu in cea mai recenta opinie publicata pe aceasta tema.
In opinia sa, numai instrumentul impozitului progresiv pe venitul global poate actiona ca un stabilizator fiscal automat eficient, asa cum se procedeaza in statele avansate europene.
Cum functioneaza sistemul in Spania?
Intr-o alta prezentare sustinuta recent, oficialul sustinea ca acest sistem ar trebui insotit de un mecanism de deduceri.
"Rolul globalizarii veniturilor, dincolo de cunoasterea distributiei castigurilor banesti in societate, este reprezentat de aplicarea unui sistem stimulativ si corect de deduceri fiscale pentru comportamente individuale pozitive din punct de vedere economic si social (economisire prin sisteme private de pensii si ingrijirea sanatatii, achizitia sau construirea primei locuinte, asigurarea locuintelor, sponsorizarea entitatilor non-profit in domeniile sanatate, educatie, cultura, sport, religie etc.), totul in conditiile anumitor plafoane de venit", explica fostul ministru de Finante.
Georgescu a dat ca exemplu, in acest caz, sistemul din Spania. Dar cum functioneaza acolo? Ne-o spune chiar oficialul BNR: contribuabilul nu face nimic! Nu trebuie sa depuna declaratii stufoase la fisc, insotite de maldare de bonuri fiscale, facturi, acte doveditoare etc. In Spania, totul se desfasoara online: platitorul de venit raporteaza la fisc, la fel si institutiile cu care colaboreaza contribuabilul (transmit la fisc actele necesare pentru acordarea deducerilor). Platitorul de taxe sta acasa, primeste online decizia de impunere anuala si, doar daca are nelamuriri, merge la Fisc pentru clarificari. Daca nu, plateste online si nu interactioneaza deloc fizic cu functionarii statului.
Putem, macar ca exercitiu teoretic, sa incercam sa ne imaginam un astfel de exercitiu in Romania?! Unde trebuie sa dovedesti autoritatilor locale, la mai bine de un an de la plata unei amarate de amenzi de circulatie, ca le-ai facut plata in cont, sa faci dosar cu o gramada de copii si sa stai la coada sa il depui? Unde contribuabilii care platesc o taxa sau un impozit sunt plimbati intre diversele sedii si ghisee ale fiscului, pentru ca nu pot identifica banii platiti? Unde ti se refuza de catre ANAF plata prin mandat postal pentru ca nu exista confirmarea de primire a banilor? Si cate si mai cate alte grozavii de acelasi gen?
Probleme mari la incasarea actualelor taxe si impozite
Poate ca ar fi mult mai bine ca reprezentantii Ministerului Finantelor, cei chemati sa adreseze aceasta problema, sa se concentreze pe deficitului urias de incasare la TVA - aproape 40%, conform datelor Comisiei Europene, cel mai mare din UE. Asta inseamna ca 40% din TVA datorata statului (aproximativ 8 miliarde de euro) nu se incaseaza! Doar prin incasarea acestei sume s-ar acoperi in mare parte necesitatile bugetare.
Asta ca sa nu mai amintim de nivelul extrem de ridicat al evaziunii fiscale si in ceea ce priveste alte taxe si impozite, care plaseaza Romania intr-o pozitie extrem de ingrata in randul membrilor UE.
In Romania, dupa anul 1989, impozitul progresiv pe venitul global a fost aplicat timp de numai 5 ani, in perioada 2000-2004 (pana in anul 2000 s-a practicat impozitul progresiv numai pe salarii), deoarece din 2005 s-a trecut la cota unica, renuntandu-se, pe langa principiul progresivitatii, si la cel al globalizarii veniturilor.
Pentru ce ar trebui sa platim mai mult?
Pe de alta parte, in actualul context economic si social din Romania, este mai mult decat incorect ca aceia cu venituri din munca mai ridicate, care oricum platesc impozit, CAS, CASS la niveluri foarte ridicate si care, de-a lungul timpului, au investit in educatie, in cariera, in dezvoltare personala, sa fie obligati sa plateasca impozite mai ridicate pentru a putea fi majorate salariile diversilor functionari ineficienti ai unui aparat birocratic mult supradimensionat, pensiile speciale (de zeci de ori mai mari decat cele ale romanilor care si-au platit constiincios contributiile pe perioada catorva zeci de ani) ale unor pensionari de 40-45 ani, unii dintre ei reincadrati fara rusine pe aceleasi pozitii, cumuland pensia cu salariul si pentru a sustine o administratie ineficienta si un sistem de ajutoare sociale care, de multe ori, stimuleaza nemunca.
Si asta fara sa mai luam in discutie serviciile de o calitate extrem de slaba in sanatate, educatie, administratie, etc. de care beneficiaza in schimbul impozitelor platite. La toate acestea putem adauga si infrastructura de cosmar si modul mai mult decat defectuos in care sunt cheltuiti banii publici (atunci cand nu sunt furati de-a dreptul), chiar si asa putini cum sunt.
In aceste conditii, mult mai potrivit sa se inceapa cu o colectare mai buna a actualelor impozite si taxe, cu descurajarea evaziunii fiscale, cu o reforma radicala a administratiei publice, cu cheltuirea eficienta a banilor publici si pedepsirea drastica a risipei si a furtului, cu eliminarea sistemului pensiilor speciale. Iar ulterior, daca chiar va mai fi nevoie, se poate lua in discutie si forma de impozitare a veniturilor, pentru a vedea daca este necesara schimbarea acesteia si pentru a evalua, prin multiple studii de impact, efectele asupra contribuabililor si asupra economiei.
