Am simțit nevoia să punctez câteva explicații referitoare la subiectul descris în titlu, pentru că în periplul meu cotidian am întâlnit adesea multă confuzie. În primele lecții despre antreprenoriat predate de orice dascăl, se pornește de la identificarea celor necesare pentru a putea transpune o idee de afaceri într-o afacere concretă.
Iar când sunt aduci în discuție clasicii factori de producție – munca, natura și capitalul (la care adăugăm neofactorii), detaliați în orice manual de economie și sau/educație antreprenorială, se ridică următoarea problemă.
Bani sau Capital? Aceasta e intrebarea...
Mulți dintre interlocutorii de dincolo de catedră sunt tentați să confunde *capitalul* cu banii. *Capitalul*, în accepțiunea oricărui dicționar economic, poate fi definit ca acel factor de producție care include bunuri produse prin muncă și utilizate pentru obținerea altor bunuri și/sau servicii economice. Deci, absolut nicio legătură cu banii! Putem da exemple de *capital* nenumărate: mașinile și utilajele sunt cele mai banale.
Bun, bun, dar cum rămâne cu banii, pe ei pe unde îi încadrăm?, ar suna următoarea întrebare a interlocutorilor. Iar aceasta poate *îmbrăca* multe tonalități contondente, care trădează neîncredere (rezumatul mult prea mediatizării, ca valoare, a termenului *bani*).
Un dascăl i-a explicat unui *Toma* din public (nicio legătură cu Toma Necredinciosul), în felul următor: banii sunt doar un simplu mijloc ce poate ușura viața unui antreprenor. Pentru asta au și fost creați!
Să nu uităm că a existat viață și activitate economică și până la apariția acestora: primele forme de schimburi, așa numitul troc, datează încă de pe vremea fenicienilor, anul 6000 ÎH. Pe de altă parte, istoria banilor e ceva mai scurtă, primele forme provenind din China și ale sale miniaturi din bronz, de prin anii 700 ÎdH. Să nu uităm nici faptul că unele solde ale armatei romane se plăteau în sare și nici că multe alte mărfuri au jucat rolul de astăzi al banilor: de la metale și pietre prețioase la scoici sau chiar bulbi de lalele).
Nevoile și banii
Confuzia persistă și atunci când discutăm despre nevoile oamenilor. Și aici, mulți exponenți ai generației tinere vor pune în capul listei tot *banii*. Și e și mai complicat să îi convingi că lor le trebuie, în fapt, bunuri și servicii pentru a-și satisface nevoile de zi cu zi.
Un profesor mai mucalit îi spunea cândva unui alt Toma, și mai *necredincios*, să încerce să supraviețuiască o săptămână în vârful unui munte sterp, fără mâncare, haine și apă, fără nicio legătură cu lumea civilizată, dar cu buzunarele doldora de bani. Eventual și carduri! Iar Toma a înțeles mesajul, chiar dacă era în contradicție flagrantă cu modul său de gândire.
Așadar *banii* nu sunt în fapt decât o altă *marfă* care facilitează schimbul. Desigur, dincolo de funcția de schimb, ei mai îndeplinesc și altele: cea de acumulare/economisire/tezaurizare, cea de mijloc de plată, cea de măsurare a valorii).
Relativitatea *valorii*
Am adus în discuție și termenul de valoare. Așadar, cum apreciem care este valoarea unui bun sau serviciu? Cum o măsurăm cât mai exact? E oare aceasta aceeași pentru toată lumea?
În principiu, valoarea unui bun e corelată cu cât de necesar este acesta celui care îl are/sau dorește să îl aibă. Percepțiile privind valoarea unui bun pot fi foarte diferite și subiective: un creion, spre exemplu, poate fi foarte valoros pentru cineva care scrie (în situația în care acesta nu are altceva la dispoziție pentru a da curs valului său creator), în timp ce pentru o altă persoană aproape că nu valorează nimic (pentru că acesta îl folosește doar pentru a *convinge* o fereastră să rămână fixată într-o anumită poziție).
Evident, contează în atribuirea valorii și calitățile intriseci ale bunului (un pantof de piele nu va avea niciodată aceeași valoare ca unul făcut din carton, fie el și italienesc). Toate aceste elemente se îmbină și duc către noțiunea de preț, cea care reflectă cu adevărat valoarea oricărui bun sau serviciu. Dar despre aceasta și despre paradoxul lui Smith, apă-diamant, vom vorbi într-un material viitor.
No comments:
Post a Comment