Sunday, June 28, 2020

De ce actiunile bat depozitele si care este strategia potrivita la bursa?


Pe termen lung, randamentul adus de actiuni este mai mereu real pozitiv in vreme ce deponentii nu au la fel de mult noroc cand vine vorba de inflatie.

Pe orice grafic am arunca ochii, pe termen lung, vom observa cum actiunile listate s-au descurcat mai bine decat depozitele. Este un lucru evident daca ne gandim ca depozitele la termen concureaza cu inflatia iar bursa mai mult cu PIB-ul. 

Teoria sugereaza ca e firesc ca bancile sa nu ofere dobanzi la termen mult peste inflatie deoarece pentru a-si conserva marjele de profit ar trebui sa urce corespunzator si stacheta dobanzilor la credite iar in acest fel apare riscul unor imprumuturi restante, deci provizioane ce urmeaza sa fie constituite de catre banci.

Similar, nici sub inflatie nu ar trebui sa mentina dobanzile pe termen lung pentru ca in acest mod oamenii vor fi tentati sa isi scoata banii din banci, fie pentru a-i cheltui, fie pentru a le da alta destinatie mai profitabila (mici afaceri, actiuni, fonduri mutuale). Iar daca s-ar intampla asta bancile pierd o resursa importanta pentru viitoare imprumuturi. Asa ca dobanzile la termen ar trebui sa urmareasca in pemanenta inflatia, avand grija se se plaseze usor peste aceasta in majoritatea timpului si doar rareori sub. 

Cu toate acestea, intre teorie si practica este uneori diferenta mare. Astfel, bancile mari, asaltate de multi deponenti, practica in general dobanzi mai mici. Asta se intampla cu atat mai mult cu cat, pe piata romaneasca, plasamentele alternative nu sunt inca suficient de cunoscute si de populare.

De ce bursa concureaza cu PIB-ul si nu cu inflatia? 

Simplu, pentru ca o bursa reprezinta oglinda economiei si e normal ca valoarea tuturor actiunilor listate sa urmeze trendul pe care se inscrie economia si salturile pe care le face aceasta, mai ales cand vine dintr-o zona emergenta si avanseaza spre una dezvoltata, cum se intampla in Romania.

Astfel incat, cum dinamica PIB este superioara inflatiei in cea mai mare parte a timpului, si bursa va oferi satisfactii mai mari decat depozitele la termen. Si actiunile privesc spre inflatie si implicit spre depozitele la termen dar asta cand vine vorba de dividende. E foarte bine ca si dividendele sa fie peste dobanzile bancare dar nu e neaparat nevoie de asta cand vorbim de o companie solida, cu o rata mare de crestere si care isi foloseste resursele pentru a se dezvolta agresiv (ar fi ilogic sa se imprumute pentru asta pastrand profitul pentru plata dividendelor). 

Sa nu se inteleaga insa ca asta e strategia ideala la bursa pentru emitenti. Firmele care au piata asigurata, care au pozitii de monopol sau duopol (vezi companiile de energie detinute de stat) nu trebuie sa se mai preocupe de asa ceva si vor directiona cea mai mare parte a profitului spre dividende, alocand mai putin pentru investitii si promovare. Tragand linie, bursa ofera sansa de a capitaliza cresterea economiei si de a concura cu depozitele nu doar prin asta, ci si prin dividendele care se acorda actionarilor. De ce atunci, cu toate astea, sunt destui cei care isi pierd toti banii sau o parte a lor la bursa?

Nu trebuie sa investesti in contratimp cu piata

In ciuda faptului ca politica de dividend si dinamica economiei in sine ofera mult combustibil actiunilor listate, multa lume iese de la bursa cu mai putini bani decat la inceputul experientei bursiere. Asta se intampla pentru ca incepatorii afla mai mereu ca bursa da randamente mari pe varful unei bule, cand presa vuieste si e plina zona online de povesti cu investitorii de succes.
 
Apoi vine o corectie mare, valoarea portofoliului se reduce, incepatorii se sperie si vand in pierdere “pentru a salva ce mai poate fi salvat” si rateaza urmatoarea perioada de apreciere consistenta. 

Sunt insa oameni care vor folosi bursa doar ca instrument de diversificare a activelor financiare. Ei sunt de tipul “buy and hold”. Cumpara si pastreaza pe termen lung, insensibili la fluctuatiile zilnice si marcheaza profitul doar cand observa o crestere atat de tentanta a valorii portofoliului incat nu o pot refuza. Din randul lor se aleg marii castigatori ai pietei de capital pentru ca ei nu reactioneaza emotional si nici nu ingrasa intermediarii prin comisioane. 

Mai este si categoria micilor speculatori, care vor sa prinda mereu minimul la cumparare si maximul la vanzare. Nu doar ca asta este tehnic aproape imposibil, dar este foarte mare si riscul ca distorsiunile reflectate din media sau rezultate din dinamica fluctuanta dintre cerere si oferta la bursa sa le afecteze deciziile. Pana la urma stresul urmaririi zilnice a cotatiilor si comisioanele aferente supra-tranzactionarii dilueaza foarte mult castigul marcat de acestia desi obiectivul lor initial era sa se imbogateasca repede din bursa.

De ce este bine sa ai mereu actiuni?

In sfarsit, exista o categorie intermediara, care nici nu cumpara pentru a pastra pe termen lung dar nici nu pandeste oscilatiile zilnice ale bursei cu sufletul la gura. Este compusa din investitori cu experienta, care intra la cumparare fie pe varfuri ale panicii, intuind ca urmeaza in curand o calmare a spiritelor si o revenire a cotatiilor, fie in luna (lunile) premergatoare adunarilor generale ale companiilor, unde se stabileste dividendul si rezultatele auditate ale anului anterior se bat in cuie. Bursa are, in general, o tendinta de apreciere intre decembrie-aprilie tocmai din acest motiv iar o masura de mai mare siguranta ar fi sa cumperi in momentul in care o companie anunta in convocatorul AGA (ce precede cu cateva saptamani bune ziua cand se va tine intalnirea actionarilor) un dividend peste asteptari si sa vinzi inainte de data ex-dividend, cand actiunile nu mai sunt purtatoare de dividende. 

Astfel de investitori detin actiunile doar cateva saptamani sau luni si in restul timpului revin cu banii pe depozite la termen astfel incat in final culeg si dobanda din partea bancilor si un castig din actiuni. In acest fel se reduce corespunzator riscul de a fi surprins de un eveniment neplacut pe plan extern cu actiuni in portofoliu, iar riscul ca o companie sa nu confirme prin rezultate asteptarile investitorilor e eliminat complet. Ei ar fi pe locul doi in topul randamentelor investitorilor la bursa, dupa cei care fac plasamentele pe termen lung, dar inaintea celor care tranzactioneaza foarte des pentru a profita de oscilatiile cotatiilor si bineinteles, inaintea celor care cumpara actiuni pentru ca media le spune ca este de bon ton in perioada respectiva. 

Pretul gazelor se liberalizeaza, al facturilor ramane captiv


Consumatorii pot alege furnizorul de gaze naturale, dar nu toate ofertele lansate pana acum sunt suficient de atractive pentru a ne starni o dorinta irezistibila de a migra de la actualul furnizor.
  

De la 1 iulie 2020, pretul gazelor naturale nu va mai fi stabilit de ANRE, iar furnizarea se va face in regim concurential. Pana la aceasta data, fiecare consumator trebuie sa incheie un contract cu un furnizor.

Persoanele care nu fac nicio alegere vor primi in mod automat gaze de la furnizorul actual pana la data cand semneaza un contract, dar nu mai tarziu de 30 iunie 2021. In acest caz, se vor aplica tarifele comunicate de furnizorul actual in lunile mai-iunie 2020.

Cu intarziere, avand in vedere termenul limita pentru alegerea unui nou furnizor, ANRE - autoritatea de reglementare in domeniul energiei, a lansat recent un mic ghid pentru o alegere informata. 

La ce trebuie sa fim atenti cand ne schimbam furnizorul

Pe scurt, suntem sfatuiti sa nu ne interesam doar in legatura cu pretul ci si cu conditiile de furnizare a gazelor din ofertele furnizorilor. 

Este important de vazut daca pretul oferit este fix pe toata durata contractului sau nu (poate fi o perioda promotionala de cateva luni dupa care sa existe o crestere deloc de neglijat), care este modalitatea de transmitere a facturii (pe mail sau pe suport de hartie) si la ce termen vine aceasta, cum se efectueaza citirea indexului, garantiile solicitate (daca este cazul), etc. 

Suntem, de asemenea, sfatuiti sa negociem cu actualul furnizor inainte de a migra la altul. Incercarea facuta experimental, la Engie, a generat un esec rasunator. Refuzul nu a lasat locul de nuante-s-a propus ca alternativa mai ieftina doar oferta de pe site, Energy Gas 4 You, unde e o reducere de 5% in primele 6 luni la activarea online a ofertei. 

De mentionat ca marii jucatori din piata au facut ofertele noi la preturile vechi, mizand pe o inertie mare a consumatorilor si, implicit, pe un risc mic de migrare a acestora. Au fost cazuri insa cand operatori mai mici au supralicitat propunand clientilor tarife mai mari pentru noile contracte decat cele percepute anterior. Vezi cazul Premier Energy, unde de la pretul anterior de 134 lei/MWh perceput pana la finalul lunii iunie, clientii au fost ofertat la 160 lei/Mwh incepand din iulie 2020

Preturi, oferte si castigul efectiv

Consumatorii au la dispozitie pe site-ul ANRE un comparator al ofertelor de furnizare cu toate costurile incluse (distributie, transport-costuri reglementate dar fara taxe-TVA, accize). 

Demersul urmareste sa puna consumatorul in fata tuturor ofertelor concurente avand in vedere ca piata de furnizare se confrunta cu un veritabil duopol in acest moment-Engie avand o pozitie ultradominanta in sudul tarii iar E.ON in zona de nord. 

Am incercat o astfel de simulare pentru zona Bucuresti, la un consum anual de maxim 280 Mwh, iar cea mai ieftina oferta era la 109 lei/MWh (SC Energy Gas Provider-oferta Energy Gas Avantaj Plus), urmata de AIK Energy Romania (oferta Freedom Gaz B2C_casnic) 112 lei/Mwh,  Restart Energy One (oferta Gas Go Avantaj Casnici) cu 116 lei, CEZ Vanzare (oferta CEZ Gas Optim Plus) cu 117 lei/MWh si Electrica Furnizare (“Gaz Mobil FE cu abonament”) cu 119 lei/Mwh. 

Actualul furnizor dominant in zona, Engie, avea un pret la oferta de 125 lei/MWh fara taxe. E.ON este prezent si el cu trei oferte, dar destul de mult peste Engie, la 135 si 136 lei/Mwh, un pret similar cu cel practicat in zona unde este furnizor dominant. Topul se incheie si cu oferte de-a dreptul halucinante, 324 lei/MWh de la Entrex Services. 

Daca intri in amanunte, apar surprizele

Daca se da click pe fiecare oferta in parte, incep sa apara si surprizele. 

Primul loc in top are o oferta unde pretul gazului este fix doar pentru primele 3 luni, 66 lei/Mwh, apoi urcand la 75 lei/MWh, ceea ce face sa avem dupa acest interval costuri totale (plus componentele de distributie si transport) de 119 lei/Mwh (fara TVA) si nu de 109 lei/MWh. 

De verificat daca ofertele includ sau nu un abonament zilnic, un detaliu ce poate creste in final factura. De exemplu, oferta Electrica mentionata mai sus include un abonament de 0,22 lei pe zi. 

In concluzie, atentie mare la toate necunoscutele din ecuatia schimbarii furnizorului de gaze naturale. Migratia de la un furnizor dominant la o tanara speranta in domeniu ar aduce o scadere a valorii facturii de la cateva procente pana la peste 15% pentru consumatorul casnic, un pas cu impact financiar mai mic in zona dominata de Engie, unde diferenta dintre cele mai bune oferte din piata si cea a operatorului nu este foarte spectaculoasa. Lucrurile se schimba insa in zona dominata de E.ON unde exista mult mai mult spatiu de manevra pentru consumatorii in cautare de un pret mai bun, avand in vedere ca intre 112-119 lei/Mwh si 135 lei/Mwh diferenta este destul de importanta. 

Acuze de intelegeri neconcurentiale si o posibila solutie

Faptul ca cei doi mari furnizori din tara nu se grabesc sa ieftineasca ofertele in ciuda faptului ca pretul gazului a scazut mult in ultima perioada a dus la aparitia unor declaratii foarte dure din partea ministrului economiei la adresa celor doi operatori dominanti, Engie si E.ON. 

"Vom interveni prin Ordonanta de Urgenta în Guvern, pe Legea concurentei, si ne vom asigura ca reducerea de pret la producator sa se regaseasca si la cumparatorul final. Ma astept sa fie reduceri de 10-15% in piata si sunt furnizori care ofera aceasta reducere. Unii, mai mici, chiar si de 20%, pentru ca nu-si doresc sa piarda clientii. Ori, între cei mari mi se pare deja ca este o intelegere anticoncurentiala, ei avand 90% din piata si nu fac nicio miscare pentru a reduce pretul clientilor finali", spunea Virgil Popescu pe 17 iunie. 

Ramane de vazut daca se poate intreprinde o actiune si in zona Consiliului Concurentei, si mai ales cat de repede s-ar putea finaliza, avand in vedere ca o investigatie a respectivei institutii dureaza de obicei cativa ani buni. O solutie mai rapida la dispozitia statului pentru a forta marii producatori sa scada preturile ar fi sa determine societatea Electrica, unde statul are pachetul de control de 49%, sa faca oferte irezistibile pentru consumatori prin subsidiarele sale. Cu spectrul migrarii unei parti importante din clienti spre un alt posibil concurent mare, e posibil ca Engie si E.ON sa devina mai cooperante.