Pe orice grafic am arunca ochii, pe termen lung, vom observa cum actiunile listate s-au descurcat mai bine decat depozitele. Este un lucru evident daca ne gandim ca depozitele la termen concureaza cu inflatia iar bursa mai mult cu PIB-ul.
Teoria sugereaza ca e firesc ca bancile sa nu ofere dobanzi la termen mult peste inflatie deoarece pentru a-si conserva marjele de profit ar trebui sa urce corespunzator si stacheta dobanzilor la credite iar in acest fel apare riscul unor imprumuturi restante, deci provizioane ce urmeaza sa fie constituite de catre banci.
Similar, nici sub inflatie nu ar trebui sa mentina dobanzile pe termen lung pentru ca in acest mod oamenii vor fi tentati sa isi scoata banii din banci, fie pentru a-i cheltui, fie pentru a le da alta destinatie mai profitabila (mici afaceri, actiuni, fonduri mutuale). Iar daca s-ar intampla asta bancile pierd o resursa importanta pentru viitoare imprumuturi. Asa ca dobanzile la termen ar trebui sa urmareasca in pemanenta inflatia, avand grija se se plaseze usor peste aceasta in majoritatea timpului si doar rareori sub.
Cu toate acestea, intre teorie si practica este uneori diferenta mare. Astfel, bancile mari, asaltate de multi deponenti, practica in general dobanzi mai mici. Asta se intampla cu atat mai mult cu cat, pe piata romaneasca, plasamentele alternative nu sunt inca suficient de cunoscute si de populare.
De ce bursa concureaza cu PIB-ul si nu cu inflatia?
Simplu, pentru ca o bursa reprezinta oglinda economiei si e normal ca valoarea tuturor actiunilor listate sa urmeze trendul pe care se inscrie economia si salturile pe care le face aceasta, mai ales cand vine dintr-o zona emergenta si avanseaza spre una dezvoltata, cum se intampla in Romania.
Astfel incat, cum dinamica PIB este superioara inflatiei in cea mai mare parte a timpului, si bursa va oferi satisfactii mai mari decat depozitele la termen. Si actiunile privesc spre inflatie si implicit spre depozitele la termen dar asta cand vine vorba de dividende. E foarte bine ca si dividendele sa fie peste dobanzile bancare dar nu e neaparat nevoie de asta cand vorbim de o companie solida, cu o rata mare de crestere si care isi foloseste resursele pentru a se dezvolta agresiv (ar fi ilogic sa se imprumute pentru asta pastrand profitul pentru plata dividendelor).
Sa nu se inteleaga insa ca asta e strategia ideala la bursa pentru emitenti. Firmele care au piata asigurata, care au pozitii de monopol sau duopol (vezi companiile de energie detinute de stat) nu trebuie sa se mai preocupe de asa ceva si vor directiona cea mai mare parte a profitului spre dividende, alocand mai putin pentru investitii si promovare. Tragand linie, bursa ofera sansa de a capitaliza cresterea economiei si de a concura cu depozitele nu doar prin asta, ci si prin dividendele care se acorda actionarilor. De ce atunci, cu toate astea, sunt destui cei care isi pierd toti banii sau o parte a lor la bursa?
Nu trebuie sa investesti in contratimp cu piata
In ciuda faptului ca politica de dividend si dinamica economiei in sine ofera mult combustibil actiunilor listate, multa lume iese de la bursa cu mai putini bani decat la inceputul experientei bursiere. Asta se intampla pentru ca incepatorii afla mai mereu ca bursa da randamente mari pe varful unei bule, cand presa vuieste si e plina zona online de povesti cu investitorii de succes.
Apoi vine o corectie mare, valoarea portofoliului se reduce, incepatorii se sperie si vand in pierdere “pentru a salva ce mai poate fi salvat” si rateaza urmatoarea perioada de apreciere consistenta.
Sunt insa oameni care vor folosi bursa doar ca instrument de diversificare a activelor financiare. Ei sunt de tipul “buy and hold”. Cumpara si pastreaza pe termen lung, insensibili la fluctuatiile zilnice si marcheaza profitul doar cand observa o crestere atat de tentanta a valorii portofoliului incat nu o pot refuza. Din randul lor se aleg marii castigatori ai pietei de capital pentru ca ei nu reactioneaza emotional si nici nu ingrasa intermediarii prin comisioane.
Mai este si categoria micilor speculatori, care vor sa prinda mereu minimul la cumparare si maximul la vanzare. Nu doar ca asta este tehnic aproape imposibil, dar este foarte mare si riscul ca distorsiunile reflectate din media sau rezultate din dinamica fluctuanta dintre cerere si oferta la bursa sa le afecteze deciziile. Pana la urma stresul urmaririi zilnice a cotatiilor si comisioanele aferente supra-tranzactionarii dilueaza foarte mult castigul marcat de acestia desi obiectivul lor initial era sa se imbogateasca repede din bursa.
De ce este bine sa ai mereu actiuni?
In sfarsit, exista o categorie intermediara, care nici nu cumpara pentru a pastra pe termen lung dar nici nu pandeste oscilatiile zilnice ale bursei cu sufletul la gura. Este compusa din investitori cu experienta, care intra la cumparare fie pe varfuri ale panicii, intuind ca urmeaza in curand o calmare a spiritelor si o revenire a cotatiilor, fie in luna (lunile) premergatoare adunarilor generale ale companiilor, unde se stabileste dividendul si rezultatele auditate ale anului anterior se bat in cuie. Bursa are, in general, o tendinta de apreciere intre decembrie-aprilie tocmai din acest motiv iar o masura de mai mare siguranta ar fi sa cumperi in momentul in care o companie anunta in convocatorul AGA (ce precede cu cateva saptamani bune ziua cand se va tine intalnirea actionarilor) un dividend peste asteptari si sa vinzi inainte de data ex-dividend, cand actiunile nu mai sunt purtatoare de dividende.
Astfel de investitori detin actiunile doar cateva saptamani sau luni si in restul timpului revin cu banii pe depozite la termen astfel incat in final culeg si dobanda din partea bancilor si un castig din actiuni. In acest fel se reduce corespunzator riscul de a fi surprins de un eveniment neplacut pe plan extern cu actiuni in portofoliu, iar riscul ca o companie sa nu confirme prin rezultate asteptarile investitorilor e eliminat complet. Ei ar fi pe locul doi in topul randamentelor investitorilor la bursa, dupa cei care fac plasamentele pe termen lung, dar inaintea celor care tranzactioneaza foarte des pentru a profita de oscilatiile cotatiilor si bineinteles, inaintea celor care cumpara actiuni pentru ca media le spune ca este de bon ton in perioada respectiva.
