Bonurile fiscale de pana in 100 euro pot fi utilizate pentru deducerea TVA

Bonurile fiscale a caror valoare nu depaseste echivalentul a 100 euro permit deducerea TVA de catre beneficiar, conform ultimelor modificari fiscale. Afla ce conditii trebuie indeplinite.

Procedura de deducerea a TVA pentru achizitiile de bunuri si servicii pe baza de bonuri fiscale a fost modificata recent, prin HG nr. 84/2013. Aceasta transpune prevederile Directivei 2010/45/CE privind facturarea.
Bonurile de la benzinarii au reguli noi de TVA

Din 14 martie 2013, intra in vigoare urmatoarele reguli:

- pentru orice achizitie de bunuri si servicii, TVA poate fi dedusa de beneficiar in baza bonului fiscal, daca valoarea acestuia (inclusiv TVA) nu depaseste echivalentul a 100 euro, conform cursului de la data emiterii bonului. Conditia este ca furnizorul sa mentioneze pe bon, cu ajutorul casei de marcat, codul fiscal al beneficiarului. Aceste reguli se aplica inclusiv pentru bonurile de la benzinarii;

- din acesta data, si-au incetat aplicabilitatea prevederile referitoare la justificarea deducerii TVA pentru carburanti pe baza bonurilor fiscale, indiferent de valoarea acestora, in conditiile in care acestea erau stampilate si aveau inscrise denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare al autovehiculului. 

Pentru aplicarea noilor prevederi este nevoie ca furnizorii sa isi adapteze softul de la casele de marcat, pentru a permite introducerea codului fiscal al beneficiarului. 

Daca softul nu este adaptat, singurul mod in care TVA va putea fi dedusa este prin solicitarea de catre beneficiar a unei facturi fiscale.

Cine suporta prejudiciile aduse clientilor de clauzele abuzive?

Clientii bancilor nu au primit raspunsurile asteptate in urma colocviului organizat de BNR la inceputul lunii martie. De altfel, ei nici nu au avut posibilitatea sa-si spuna punctul de vedere, reprezentantii bancilor monopolizand manifestarea. In urma au ramas cateva intrebari legitime pe care au tot dreptul sa si le puna clientii nemultumiti.

Colocviul organizat la Banca Nationala a Romaniei a tratat multe teme, insa cu exceptia reprezentantului Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, care a avut ocazia sa vorbeasca cateva minute spre finalul manifestarii care a durat aproape sase ore, toti ceilalti vorbitori au reprezentat interesele bancilor.

Evenimentul a reflectat pe larg pozitia bancilor, insa punctele de vedere si argumentele clientilor bancilor au fost ignorate. Raman astfel mai multe intrebari care nu si-au gasit inca raspuns, dar la care ar trebui sa reflecteze serios atat reprezentantii bancilor, cat si cei ai Bancii Nationale.

Intrebari la care inca nu s-a gasit raspuns

1. Care este temeiul juridic in baza caruia, in mod deliberat, desi existau texte de lege, respectiv art. 14 din Legea 190/1999, art. 8 din Legea 289/2004 si art. 9 indice 3 lit. g din Ordonanta 21/1992, plus recomandari ale BNR, bancile au stabilit in contractele de credit in mod incorect formula de calcul a dobanzii variabile, anterior intrarii in vigoare a OUG 50/2010?

2. Cine suporta prejudiciile aduse clientilor prin majorarea nelegala a dobanzii in perioada 2000-2010?

3. Cine suporta prejudiciile aduse clientilor prin lipsa mentionarii DAE (element obligatoriu potrivit Directivei 87/102 transpusa si in legislatia interna) in anumite contracte de credit?

4. In baza carui temei juridic banca a majorat marja din anumite contracte de credit, dupa intrarea in vigoare a Ordonantei 50/2010 in conditiile in care clientii au refuzat actele aditionale propuse de banca?

Jurisprudenta europeana este de partea consumatorilor

De altfel, in ultimii ani am asistat la o implicare tot mai activa a consumatorilor romani de produse bancare, in respectarea drepturilor prevazute de lege sau de contractele incheiate cu bancile.
Nemultumiti de imposibilitatea de negociere a contractului la momentul semnarii si de introducerea in cadrul acestuia a unor clauze care erau diferite de oferta initiala si care sunt contrare legislatiei nationale, europene si chiar bunei credinte, consumatorii au apelat la specialisti in drept bancar si la asociatii de profil, pentru eliminarea acestora din contract si pentru repararea integrala a prejudiciului suferit.

Sa nu uitam ca pana la intrarea in vigoare a OUG 50/2010, in iunie 2010, in majoritatea cazurilor contractul se prezenta consumatorului la data stabilita pentru semnare, in fata ofiterului de credit.

In plus, atat practicile nationale cat si cele internationale sunt favorabile consumatorului. Practica europeana are un pronuntat caracter de protectie a consumatorului si stabileste cu titlu obligatoriu pentru instantele nationale, contrar sustinerilor in instanta ale bancilor parate din Romania, posibilitatea judecatorului national de a analiza obiectul contractului de credit, chiar daca acesta a fost redactat in mod clar si inteligibil.

Cu titlu de exemplu mentionam practica CJUE:

- Cauza C - 484/08, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid consfinteste dreptul statelor de a aplica o protectie mai mare consumatorilor decat minimul stabilit de directiva, si permite instantelor nationale constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil.

- Cauza C-70/10, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Krajsky sud v Presove – Curtea regionala din Presov (Slovacia). Astfel, contractele de credit cu clauze abuzive pot fi anulate in instanta daca in acest fel se asigura mai buna protectie a consumatorului, a considerat CJUE. Printre practicile comerciale considerate inselatoare se include si mentionarea intr-un contract a unei valori a DAE mai mica decat cea reala.

Si nu in ultimul rand, merita amintita si speta in care CJUE a dat dreptate ANPC, dupa ce dupa ce Volksbank a contestat eliminarea comisionului de risc din contractul unui client (C-602/10). Prin decizia CJUE, au fost invalidate absolut toate argumentele comunitatii bancare care au fost folosite in 2010 pentru contracararea formei initiale a OUG 50.