Schimbarile suferite de sistemele de pensii private din Ungaria si Polonia reprezinta un semnal de alarma pentru Romania. Conso.ro analizeaza ce sanse de supravietuire pe termen lung au pensiile private obligatorii la noi.
In domeniul pensiilor private, Romania nu a fost o tara care sa fie un deschizator de drum. Dimpotriva, deciziile luate la Bucuresti au copiat modelele implementate de alte tari din Europa Centrala si Est.
Pensiile private obligatorii au aparut in regiune la sfarsitul anilor ’90, primele tari care au experimentat acest sistem fiind Ungaria (1997), Polonia (1999) si Slovenia (1999). Ulterior, modelul s-a extins in Bulgaria (2000) si in tarile baltice – Letonia (2001), Estonia (2002), Lituania (2004).
Alaturi de Slovacia (2005), Romania a fost una dintre ultimele tari din regiune care a introdus Pilonul II (in 2008). Doar Cehia a intarziat pana in 2013, insa deja, modul de implementare este adaptat la noile tendinte.
Peste tot in regiune, Pilonul II a fost implementat la recomandarile Bancii Mondiale. Modelul presupune ca o parte din contributiile la asigurari sociale sa ajunga la fondurile de pensii private, iar participarea populatiei sa fie obligatorie.
Primele tari care au adoptat Pilonul II, abandoneaza cursa!
Dupa declansarea crizei financiare, disponibilitatea guvernelor de a finanta Pilonul II a scazut, motiv pentru care nivelul contributiilor s-a diminuat semnificativ.
La sfarsitul lui 2010, Ungaria a taiat cu totul finantarea pentru Pilonul II. In plus, a obligat populatia sa aleaga intre pensia de stat si pensia privata. Cine alegea pensia privata, trebuia sa plateasca mai departe CAS, dar nu mai beneficia de pensie publica.
Acum Polonia pune si ea frana Pilonului II, in sensul ca participarea la Pilonul II va deveni voluntara. Pilonul I si Pilonul II pot sa coexiste simultan, numai ca fondurile de pensii nu vor putea investi in titluri de stat. Masurile vor reduce mult rolul fondurilor de pensii private si este posibil, ca in final, sa fie impuse noi limitari.
Ce se va intampla in Romania?
Noua tendinta regionala este ca participarea la Pilonul II sa nu mai fie obligatorie. Nu doar Polonia si Ungaria merg in acest sens. Cehia a introdus in 2013 din start participarea optionala la Pilonul II, iar in tarile occidentale – se merge pe ideea unei participari voluntare (inrolare automata, cu posibilitatea de a iesi oricand din sistem).
In timp, si la noi, se va ajunge probabil in aceeasi situatie, deoarece nu se poate impune la nesfarsit ca populatia sa fie obligata sa cumpere servicii de care nu este interesata (asa cum rezulta din rata inalta de indiferenta a noilor participanti).
In acest sens, replica ministrului de finante polonez, Jacek Rostowski, la criticile aduse de administratorii de fonduri este extrem de relevanta: “Cei care cred ca un client trebuie adus in magazin cu catuse, nu au prea multa incredere in calitatea serviciilor pe care le ofera”.
Eliminarea obligativitatii ar fi utila si pentru Romania, deoarece ar mobiliza administratorii de la noi sa aiba o abordarea mai apropiata de interesele consumatorilor. In prezent, ei cauta sa multumeasca mai mult pe cel care le plateste serviciile: statul roman (vezi ponderea exagerat de mare a titlurilor de stat din portofoliile fondurilor), care le directioneaza o parte din veniturile sale.
Daca statul roman va avea nevoie stringenta de mai multi bani, existenta fondurilor de pensii va fi pusa in pericol, la fel ca in Ungaria si in Polonia.
Cresterea contributiilor la Pilonul II va fi tot mai dificil de finantat in urmatorii ani. Cotele actuale de CAS nu incurajeaza crearea de noi locuri de munca, iar guvernul (actual sau altele care vor urma) vor trebui sa taie din aceste contributii. Cum deficitul bugetar trebuie sa respecte Pactul de Stabilitate si Crestere, spatiul de manevra devine tot mai ingust, iar la un momentdat, este posibil ca Pilonul II sa sufere ajustari.
Iar in cazul in care datoria publica va atinge cote inalte, modelul maghiar si polonez va reprezenta o justificare comoda pentru orice partid politic ajuns la guvernare.
In domeniul pensiilor private, Romania nu a fost o tara care sa fie un deschizator de drum. Dimpotriva, deciziile luate la Bucuresti au copiat modelele implementate de alte tari din Europa Centrala si Est.
Pensiile private obligatorii au aparut in regiune la sfarsitul anilor ’90, primele tari care au experimentat acest sistem fiind Ungaria (1997), Polonia (1999) si Slovenia (1999). Ulterior, modelul s-a extins in Bulgaria (2000) si in tarile baltice – Letonia (2001), Estonia (2002), Lituania (2004).
Alaturi de Slovacia (2005), Romania a fost una dintre ultimele tari din regiune care a introdus Pilonul II (in 2008). Doar Cehia a intarziat pana in 2013, insa deja, modul de implementare este adaptat la noile tendinte.
Peste tot in regiune, Pilonul II a fost implementat la recomandarile Bancii Mondiale. Modelul presupune ca o parte din contributiile la asigurari sociale sa ajunga la fondurile de pensii private, iar participarea populatiei sa fie obligatorie.
Primele tari care au adoptat Pilonul II, abandoneaza cursa!
Dupa declansarea crizei financiare, disponibilitatea guvernelor de a finanta Pilonul II a scazut, motiv pentru care nivelul contributiilor s-a diminuat semnificativ.
La sfarsitul lui 2010, Ungaria a taiat cu totul finantarea pentru Pilonul II. In plus, a obligat populatia sa aleaga intre pensia de stat si pensia privata. Cine alegea pensia privata, trebuia sa plateasca mai departe CAS, dar nu mai beneficia de pensie publica.
Acum Polonia pune si ea frana Pilonului II, in sensul ca participarea la Pilonul II va deveni voluntara. Pilonul I si Pilonul II pot sa coexiste simultan, numai ca fondurile de pensii nu vor putea investi in titluri de stat. Masurile vor reduce mult rolul fondurilor de pensii private si este posibil, ca in final, sa fie impuse noi limitari.
Ce se va intampla in Romania?
Noua tendinta regionala este ca participarea la Pilonul II sa nu mai fie obligatorie. Nu doar Polonia si Ungaria merg in acest sens. Cehia a introdus in 2013 din start participarea optionala la Pilonul II, iar in tarile occidentale – se merge pe ideea unei participari voluntare (inrolare automata, cu posibilitatea de a iesi oricand din sistem).
In timp, si la noi, se va ajunge probabil in aceeasi situatie, deoarece nu se poate impune la nesfarsit ca populatia sa fie obligata sa cumpere servicii de care nu este interesata (asa cum rezulta din rata inalta de indiferenta a noilor participanti).
In acest sens, replica ministrului de finante polonez, Jacek Rostowski, la criticile aduse de administratorii de fonduri este extrem de relevanta: “Cei care cred ca un client trebuie adus in magazin cu catuse, nu au prea multa incredere in calitatea serviciilor pe care le ofera”.
Eliminarea obligativitatii ar fi utila si pentru Romania, deoarece ar mobiliza administratorii de la noi sa aiba o abordarea mai apropiata de interesele consumatorilor. In prezent, ei cauta sa multumeasca mai mult pe cel care le plateste serviciile: statul roman (vezi ponderea exagerat de mare a titlurilor de stat din portofoliile fondurilor), care le directioneaza o parte din veniturile sale.
Daca statul roman va avea nevoie stringenta de mai multi bani, existenta fondurilor de pensii va fi pusa in pericol, la fel ca in Ungaria si in Polonia.
Cresterea contributiilor la Pilonul II va fi tot mai dificil de finantat in urmatorii ani. Cotele actuale de CAS nu incurajeaza crearea de noi locuri de munca, iar guvernul (actual sau altele care vor urma) vor trebui sa taie din aceste contributii. Cum deficitul bugetar trebuie sa respecte Pactul de Stabilitate si Crestere, spatiul de manevra devine tot mai ingust, iar la un momentdat, este posibil ca Pilonul II sa sufere ajustari.
Iar in cazul in care datoria publica va atinge cote inalte, modelul maghiar si polonez va reprezenta o justificare comoda pentru orice partid politic ajuns la guvernare.
No comments:
Post a Comment