Prin programul Prima Casa, statul a emis pana acum garantii de 2 miliarde euro, fara sa isi acopere riscurile in vreun fel. Daca programul se va perpetua in aceasta forma, creditele neperformante s-ar putea transforma direct in datorie publica.
Programul Prima Casa poate produce un deficit major pentru bugetul de stat, urmand ca o parte din creditele neperformante sa fie achitate de contribuabili.
Statul isi asuma riscul de neplata, pe banii contribuabililor
Creditele Prima Casa se acorda, prin intermediul unor garantii de stat, care echivaleaza acum cu 50% din suma imprumutata. Pentru aceasta garantie, clientul achita un comision de 0,49% catre FNGCIMM.
Acest comision nu acopera insa riscul de neplata, ci doar activitatea administrativa a FNGCIMM (verificarea dosarelor de credit, emiterea garantiilor si alte proceduri birocratice).
In cazul in care un client nu isi va mai putea achita ratele, banca cere plata imediata a garantiei. Conform legii, aceste sume se achita din bugetul de stat, de catre Ministerul Finantelor Publice. Prin urmare, toate creditele neperformante se vor plati din banii contribuabililor.
Evident, statul va putea sa isi recupereze o parte din aceste pierderi, prin executarea silita a debitorilor. Dar aceste proceduri nu asigura intotdeauna recuperarea integrala a pagubelor, daca avem in vedere ca pericolul apare, in special, in perioade de criza.
In perioade de criza, valoarea garantiilor scade, iar gradul de recuperare devine mult mai mic. Daca ne raportam la problemele majore pe care bancile le intampina acum cu valorificarea garantiilor imobiliare, o activitate gestionata public (care se presupune care este mai ineficienta) va avea probabil rezultate si mai slabe. Totodata, avansul minim de 5% accentueaza considerabil riscul de pierdere in cazul unei executari silite.
Programul expune sectorul bancar la un risc sistemic
Daca programul Prima Casa continua in aceasta forma pe termen lung, iar in urmatorii 25-30 ani vom trece printr-o noua criza, bugetul de stat s-ar putea trezi cu o nota de plata colosala din partea bancilor, care vor cere in masa plata garantiilor.
Cum bugetul de stat nu va putea acomoda o situatie de varf (deoarece nu are nicio rezerva financiara acumulata in acest scop), singura solutie va fi transferarea costurilor in datoria publica. Valoarea garantiilor a ajuns la 2 miliarde euro si, cel mai probabil, va continua sa creasca.
Indirect, riscurile se rasfrang si asupra bancilor, deoarece isi bazeaza activitatea de creditare pe garantii, a caror plata ar putea deveni incerta in situatii de criza. In ultima instanta, BNR ar putea ajunge in situatia de a imprumuta bancile ca sa cumpere titluri de stat, pentru ca statul sa aiba bani ca sa-si plateasca garantiile. Sau, statul va procura acesti bani de la FMI.
Practic, acest program este conceput intr-un mod care poate genera un risc sistemic pentru intreg sectorul bancar.
In Statele Unite, institutiile care garantau creditele ipotecare - Freddie Mac si Fannie Mae – au ajuns exact in aceasta situatie in urma crizei financiare, desi isi acopereau riscul de neplata. Chiar si asa, a fost nevoie de interventia statului pentru a nu falimenta.
Cum se acopera acest risc in mod normal?
Programe prin care statul incurajeaza creditele pentru locuinte sunt puse in practica in multe alte tari, iar practica uzuala este ca statul sa se protejeze impotriva riscurilor asumate, printr-un fond de rezerva.
In Marea Britanie, guvernul a introdus in 2013 un program similar “Help to Buy” prin care garanteaza 80% din creditele imobiliare acordate de banci. In schimbul garantiilor, bancile achita un comision catre guvern, prin care se acopera atat cheltuielile administrative cu gestionarea garantiilor, cat si riscul de neplata, din cadrul schemei.
Astfel, riscul de neplata asumat de stat este acoperit prin fonduri dedicate si nu prin finantarea lor direct din banii contribuabililor.
Este ceea ce face acum guvernul Ponta in cazul programului de garantare a creditelor pentru IMM. Firmele sunt obligate sa achite si un comision de risc in valoare de 1,5% pe an. Din aceste sume se alimenteaza un fond special, din care se vor plati garantiile asumate de stat la creditele pentru IMM.
O solutie similara ar trebui adoptata si in cazul programului Prima Casa, pentru ca riscul de neplata sa fie acoperit. Altfel, costurile vor fi platite de contribuabili, iar programul Prima Casa - introdus de guvernul Boc in 2009 - poate fi la fel de bine reconsiderat ca “o electorata”.
Programul Prima Casa poate produce un deficit major pentru bugetul de stat, urmand ca o parte din creditele neperformante sa fie achitate de contribuabili.
Statul isi asuma riscul de neplata, pe banii contribuabililor
Creditele Prima Casa se acorda, prin intermediul unor garantii de stat, care echivaleaza acum cu 50% din suma imprumutata. Pentru aceasta garantie, clientul achita un comision de 0,49% catre FNGCIMM.
Acest comision nu acopera insa riscul de neplata, ci doar activitatea administrativa a FNGCIMM (verificarea dosarelor de credit, emiterea garantiilor si alte proceduri birocratice).
In cazul in care un client nu isi va mai putea achita ratele, banca cere plata imediata a garantiei. Conform legii, aceste sume se achita din bugetul de stat, de catre Ministerul Finantelor Publice. Prin urmare, toate creditele neperformante se vor plati din banii contribuabililor.
Evident, statul va putea sa isi recupereze o parte din aceste pierderi, prin executarea silita a debitorilor. Dar aceste proceduri nu asigura intotdeauna recuperarea integrala a pagubelor, daca avem in vedere ca pericolul apare, in special, in perioade de criza.
In perioade de criza, valoarea garantiilor scade, iar gradul de recuperare devine mult mai mic. Daca ne raportam la problemele majore pe care bancile le intampina acum cu valorificarea garantiilor imobiliare, o activitate gestionata public (care se presupune care este mai ineficienta) va avea probabil rezultate si mai slabe. Totodata, avansul minim de 5% accentueaza considerabil riscul de pierdere in cazul unei executari silite.
Programul expune sectorul bancar la un risc sistemic
Daca programul Prima Casa continua in aceasta forma pe termen lung, iar in urmatorii 25-30 ani vom trece printr-o noua criza, bugetul de stat s-ar putea trezi cu o nota de plata colosala din partea bancilor, care vor cere in masa plata garantiilor.
Cum bugetul de stat nu va putea acomoda o situatie de varf (deoarece nu are nicio rezerva financiara acumulata in acest scop), singura solutie va fi transferarea costurilor in datoria publica. Valoarea garantiilor a ajuns la 2 miliarde euro si, cel mai probabil, va continua sa creasca.
Indirect, riscurile se rasfrang si asupra bancilor, deoarece isi bazeaza activitatea de creditare pe garantii, a caror plata ar putea deveni incerta in situatii de criza. In ultima instanta, BNR ar putea ajunge in situatia de a imprumuta bancile ca sa cumpere titluri de stat, pentru ca statul sa aiba bani ca sa-si plateasca garantiile. Sau, statul va procura acesti bani de la FMI.
Practic, acest program este conceput intr-un mod care poate genera un risc sistemic pentru intreg sectorul bancar.
In Statele Unite, institutiile care garantau creditele ipotecare - Freddie Mac si Fannie Mae – au ajuns exact in aceasta situatie in urma crizei financiare, desi isi acopereau riscul de neplata. Chiar si asa, a fost nevoie de interventia statului pentru a nu falimenta.
Cum se acopera acest risc in mod normal?
Programe prin care statul incurajeaza creditele pentru locuinte sunt puse in practica in multe alte tari, iar practica uzuala este ca statul sa se protejeze impotriva riscurilor asumate, printr-un fond de rezerva.
In Marea Britanie, guvernul a introdus in 2013 un program similar “Help to Buy” prin care garanteaza 80% din creditele imobiliare acordate de banci. In schimbul garantiilor, bancile achita un comision catre guvern, prin care se acopera atat cheltuielile administrative cu gestionarea garantiilor, cat si riscul de neplata, din cadrul schemei.
Astfel, riscul de neplata asumat de stat este acoperit prin fonduri dedicate si nu prin finantarea lor direct din banii contribuabililor.
Este ceea ce face acum guvernul Ponta in cazul programului de garantare a creditelor pentru IMM. Firmele sunt obligate sa achite si un comision de risc in valoare de 1,5% pe an. Din aceste sume se alimenteaza un fond special, din care se vor plati garantiile asumate de stat la creditele pentru IMM.
O solutie similara ar trebui adoptata si in cazul programului Prima Casa, pentru ca riscul de neplata sa fie acoperit. Altfel, costurile vor fi platite de contribuabili, iar programul Prima Casa - introdus de guvernul Boc in 2009 - poate fi la fel de bine reconsiderat ca “o electorata”.
