Acceptarea abuzurilor la creditele acordate in trecut este solutia de compromis pe care Banca Nationala o sustine pentru a salva sistemul bancar. Astfel, povara restructurarii bancilor se mentine pe umerii celor care inca isi mai permit sa plateasca rate la credite.
Criza financiara a bulversat sectoarele bancare din intreaga Europa. Bancile au investit banii deponentilor in diverse plasamente, iar o buna parte dintre ele s-au dovedit neperformante. Daca bancile ar fi dat faliment, populatia si-ar fi pierdut economiile.
Atunci cand actionarii nu au mai avut bani pentru majorari de capital, solutia adoptata a fost interventia statului, pentru salvarea bancilor. Efortul financiar a fost transferat, in ultima instanta, pe umerii contribuabililor.
In Romania, bancile nu au avut nevoie de ajutoare de stat, dar totusi au avut pierderi substantiale din credite. Pentru acoperirea acestor pierderi, s-au remarcat doua metode:
- majorari de capital, estimate la 11,7 miliarde lei in perioada 2009-2012;
- majorari abuzive de costuri la o parte din creditele acordate in trecut, estimate la 5 miliarde lei.
Noile prevederi privind clauzele abuzive ar putea permite clientilor nedreptatiti sa isi recupereze banii. Acestia au contribuit cu aproape o treime din banii necesari pentru salvarea bancilor.
Guvernatorul Mugur Isarescu a transmis insa recent ca nu este de acord cu aceasta solutie deoarece economiile deponentilor ar fi puse in pericol. Iar recomandarea BNR este mentinerea situatiei actuale, in loc sa puna in discutie majorarea fondurilor proprii ale bancilor din surse publice sau private.
Si mai ciudat este ca ne-am imprumutat cu aproape 20 miliarde euro de la FMI si Comisia Europeana in 2009 si nu s-a gasit 1 miliard de euro pentru a capitaliza bancile, in vederea restituirii banilor incasati abuziv de la clienti.
In actualele conditii, clauzele abuzive devin oficial o piatra de temelie a sistemului bancar romanesc, fara de care acesta nu este viabil. Insa, cata incredere mai poate avea in banci un deponent, care stie ca e nevoie ca alti clienti sa fie abuzati, pentru ca economiile lui sa fie in siguranta?
Criza financiara a bulversat sectoarele bancare din intreaga Europa. Bancile au investit banii deponentilor in diverse plasamente, iar o buna parte dintre ele s-au dovedit neperformante. Daca bancile ar fi dat faliment, populatia si-ar fi pierdut economiile.
Atunci cand actionarii nu au mai avut bani pentru majorari de capital, solutia adoptata a fost interventia statului, pentru salvarea bancilor. Efortul financiar a fost transferat, in ultima instanta, pe umerii contribuabililor.
In Romania, bancile nu au avut nevoie de ajutoare de stat, dar totusi au avut pierderi substantiale din credite. Pentru acoperirea acestor pierderi, s-au remarcat doua metode:
- majorari de capital, estimate la 11,7 miliarde lei in perioada 2009-2012;
- majorari abuzive de costuri la o parte din creditele acordate in trecut, estimate la 5 miliarde lei.
Noile prevederi privind clauzele abuzive ar putea permite clientilor nedreptatiti sa isi recupereze banii. Acestia au contribuit cu aproape o treime din banii necesari pentru salvarea bancilor.
Guvernatorul Mugur Isarescu a transmis insa recent ca nu este de acord cu aceasta solutie deoarece economiile deponentilor ar fi puse in pericol. Iar recomandarea BNR este mentinerea situatiei actuale, in loc sa puna in discutie majorarea fondurilor proprii ale bancilor din surse publice sau private.
Si mai ciudat este ca ne-am imprumutat cu aproape 20 miliarde euro de la FMI si Comisia Europeana in 2009 si nu s-a gasit 1 miliard de euro pentru a capitaliza bancile, in vederea restituirii banilor incasati abuziv de la clienti.
In actualele conditii, clauzele abuzive devin oficial o piatra de temelie a sistemului bancar romanesc, fara de care acesta nu este viabil. Insa, cata incredere mai poate avea in banci un deponent, care stie ca e nevoie ca alti clienti sa fie abuzati, pentru ca economiile lui sa fie in siguranta?
