Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC) a desfasurat o actiune de control la 370 unitati bancare din tara. In final, au fost aplicate 86 de amenzi si au fost emise 47 de avertismente. Sanctiunile au fost aplicate insa direct unitatilor, ANPC preferand si de acesta data sa ignore o solutionare a problemelor la nivel de sistem.
Intre 18 si 28 martie, ANPC a desfasurat un control la 370 de unitati bancare, pentru a verifica daca bancile respecta reglementarile in vigoare privind acordarea creditelor de consum.
In final, s-au aplicat 86 de amenzi in valoare totala de 919.000 lei si s-au emis 47 de avertismente.
Principalele deficiente s-au inregistrat in ceea ce priveste comunicarea defectuoasa a ofiterilor de credit cu consumatorii, prin neprezentarea tuturor informatiilor legate de conditiile de acordare si de costuri, dar si in privinta nerespectarii legislatiei la redactarea contractelor de credit si a materialelor publicitare.
Spre exemplu, intr-un contract din Brasov era inclusa o clauza privind „dreptul bancii de a modifica unilateral contractul/costurile creditului, fara a exista un motiv intemeiat”.
La Mehedinti, o banca a inserat o clauza conform careia clauza conform careia banca isi rezerva dreptul de a declara creditul scadent anticipat daca ,,situatia economico-financiara a imprumutatului inregistreaza nivele sub cele avute in vedere la aprobarea creditului’’, precum si daca ,,apare o situatie/fapt/eveniment care poate avea un efect negativ important asupra situatiei financiare” a clientului.
ANPC nu vede padurea din cauza copacilor
ANPC si-a schimbat conducerea, dar modul de control nu s-a schimbat. Problemele nu sunt analizate la nivel global, ci se prefera doar punctarea problemelor identificate la nivelul fiecare unitati bancare in parte.
In sistemul bancar sunt in prezent aproximativ 5.700 unitati bancare. ANPC a controlat 370 din acestea, intr-o actiune tematica care a vizat contractele de credit de consum.
Pe langa faptul ca fizic este aproape imposibil sa se verifice toate agentiile si toate produsele destinate consumatorilor, controlul la nivel de unitati face ca autoritatile sa nu vada padurea din cauza copacilor. Mai exact, autoritatile isi dau seama de probleme, dar in loc sa le solutioneze la nivel de sistem, se margineste sa le trateze doar la nivel de agentie.
Trebuie spus ca agentiile sau sucursalele bancilor din teritoriu nu au personalitate juridica proprie. De asemenea, in special in ceea ce priveste produsele si serviciile oferite populatiei, contractele nu pot fi modificate prin decizii luate la nivel de unitate bancara.
Astfel, un contract de credit de consum oferit de o banca va fi acelasi, pana la virgula, indiferent daca imprumutul este acordat in Bucuresti, in Cluj sau la Viseu. Similar, si materialele publicitare, in speta pliantele, sunt aceleasi la nivelul unei banci, indiferent daca vorbim de unitatea de la Brasov sau de cea din Odorheiul Secuiesc.
Conform comunicatului oficial transmis in urma controlului, la o agentie bancara din Drobeta Turnu Severin, in contractul de credit rata dobanzii penalizatoare nu era trecuta ca procent fix, asa cum o impune legislatia.
Pentru cineva care intelege modul cum functioneaza o banca, este usor de tras concluzia ca in toate contractele de credit ale respectivei banci, indiferent de agentie, rata dobanzii penalizatoare nu este exprimata corect.
Aceeasi logica se aplica si altor nereguli constatate in contractele de credit verificate la Satu-Mare, Mehedinti, Piatra Neamt sau Alexandria, unde apar clauze incorecte. Daca legea nu se respecta intr-un contract, este evident ca si restul contractelor sunt tot neconforme.
Controalele teritoriale, la nivelul agentiilor, sunt utile in prezent doar pentru a identifica modul in care ofiterii de credit promoveaza produsele bancii si informeaza consumatorii. Utilitatea lor ar putea fi insa mult crescuta, in masura in care, pe baza observatiilor realizate in unitati, ANPC ar pune in vedere centralei bancii rezolvarea tuturor problemelor constatate. Numai asa, beneficiile s-ar extinde catre marea masa a consumatorilor si nu doar catre cei din unitatile care au fost controlate si unde s-au constatat incalcarile legii.
Intre 18 si 28 martie, ANPC a desfasurat un control la 370 de unitati bancare, pentru a verifica daca bancile respecta reglementarile in vigoare privind acordarea creditelor de consum.
In final, s-au aplicat 86 de amenzi in valoare totala de 919.000 lei si s-au emis 47 de avertismente.
Principalele deficiente s-au inregistrat in ceea ce priveste comunicarea defectuoasa a ofiterilor de credit cu consumatorii, prin neprezentarea tuturor informatiilor legate de conditiile de acordare si de costuri, dar si in privinta nerespectarii legislatiei la redactarea contractelor de credit si a materialelor publicitare.
Spre exemplu, intr-un contract din Brasov era inclusa o clauza privind „dreptul bancii de a modifica unilateral contractul/costurile creditului, fara a exista un motiv intemeiat”.
La Mehedinti, o banca a inserat o clauza conform careia clauza conform careia banca isi rezerva dreptul de a declara creditul scadent anticipat daca ,,situatia economico-financiara a imprumutatului inregistreaza nivele sub cele avute in vedere la aprobarea creditului’’, precum si daca ,,apare o situatie/fapt/eveniment care poate avea un efect negativ important asupra situatiei financiare” a clientului.
ANPC nu vede padurea din cauza copacilor
ANPC si-a schimbat conducerea, dar modul de control nu s-a schimbat. Problemele nu sunt analizate la nivel global, ci se prefera doar punctarea problemelor identificate la nivelul fiecare unitati bancare in parte.
In sistemul bancar sunt in prezent aproximativ 5.700 unitati bancare. ANPC a controlat 370 din acestea, intr-o actiune tematica care a vizat contractele de credit de consum.
Pe langa faptul ca fizic este aproape imposibil sa se verifice toate agentiile si toate produsele destinate consumatorilor, controlul la nivel de unitati face ca autoritatile sa nu vada padurea din cauza copacilor. Mai exact, autoritatile isi dau seama de probleme, dar in loc sa le solutioneze la nivel de sistem, se margineste sa le trateze doar la nivel de agentie.
Trebuie spus ca agentiile sau sucursalele bancilor din teritoriu nu au personalitate juridica proprie. De asemenea, in special in ceea ce priveste produsele si serviciile oferite populatiei, contractele nu pot fi modificate prin decizii luate la nivel de unitate bancara.
Astfel, un contract de credit de consum oferit de o banca va fi acelasi, pana la virgula, indiferent daca imprumutul este acordat in Bucuresti, in Cluj sau la Viseu. Similar, si materialele publicitare, in speta pliantele, sunt aceleasi la nivelul unei banci, indiferent daca vorbim de unitatea de la Brasov sau de cea din Odorheiul Secuiesc.
Conform comunicatului oficial transmis in urma controlului, la o agentie bancara din Drobeta Turnu Severin, in contractul de credit rata dobanzii penalizatoare nu era trecuta ca procent fix, asa cum o impune legislatia.
Pentru cineva care intelege modul cum functioneaza o banca, este usor de tras concluzia ca in toate contractele de credit ale respectivei banci, indiferent de agentie, rata dobanzii penalizatoare nu este exprimata corect.
Aceeasi logica se aplica si altor nereguli constatate in contractele de credit verificate la Satu-Mare, Mehedinti, Piatra Neamt sau Alexandria, unde apar clauze incorecte. Daca legea nu se respecta intr-un contract, este evident ca si restul contractelor sunt tot neconforme.
Controalele teritoriale, la nivelul agentiilor, sunt utile in prezent doar pentru a identifica modul in care ofiterii de credit promoveaza produsele bancii si informeaza consumatorii. Utilitatea lor ar putea fi insa mult crescuta, in masura in care, pe baza observatiilor realizate in unitati, ANPC ar pune in vedere centralei bancii rezolvarea tuturor problemelor constatate. Numai asa, beneficiile s-ar extinde catre marea masa a consumatorilor si nu doar catre cei din unitatile care au fost controlate si unde s-au constatat incalcarile legii.
