Inflatia s-a apropiat de 8% si sunt sanse mari sa avem o inflatie cu doua cifre la inceputul anului viitor, pe masura ce preturile mari la energie sunt transmise si in alte costuri de productie. Cum ne protejam economiile personale?
Am vazut ca teama de inflatie alimenteaza deja cautarea de alternativelor de plasament, iar bursa este indicata de multi ca o solutie de protejare a economiilor personale erodate de dobanzile real-negative. Asa sa fie?
Sa nu uitam ca bursele sunt la maxime istorice mai peste tot in lume si de aici se deschid mai degraba optiuni pentru o corectie alimentata de dobanzile care si-au inceput cresterea decat de noi aprecieri de teama inflatiei.
Sa trecem in revista fortele care se confrunta aici
De partea aprecierii cotatiei actiunilor sta dorinta protejarii economiilor de inflatie si dobanzile mici la depozite. Numai ca dobanzile la credite au fost pana acum mici, iar restrangerea accesului la finantare dupa schimbarea politicii monetare va duce la cresterea dobanzilor, mai intai in zona creditelor corporate si apoi in cea a depozitelor.
De partea corectiilor avem majorarea dobanzilor care va genera costuri mai mari pentru companiile foarte indatorate, deci profituri mai mici si implicit cotatii mai mici la bursa. Tot aici putem sa trecem puterea de cumparare in scadere a consumatorilor (majorarile de salarii nu tin pasul cu inflatia in crestere in majoritatea cazurilor), fapt ce va duce la vanzari mai mici pentru companii (desi in prima faza vor dori sa majoreze preturile pentru a-si conserva marjele de profit), deci profituri mai mici si cotatii mai mici.
Sa trecem tot la acest capitol multipli bursieri exagerati, dupa ani buni de crestere a burselor, si perspectivelor lor de a deveni si mai exagerati daca profiturile scad (vezi indicatorul PER-raportul dintre pret si profitul pe actiune).
Una peste alta, ar fi mai multe motive pentru ca bursele sa nu tina pasul cu inflatia decat sa avem o solutie infailibila de protejare a economiilor.
Deci, mare atentie, pastrarea economiilor in mai multe cosuri (depozite, actiuni, obligatiuni in lei si euro) este mai sigura in vremuri de incertitudine politica, economica, monetara.
Cum s-au descurcat actiunile in inflatia anilor ‘80?
Statele Unite s-au confruntat intre 1978 si 1981 cu o perioada inflationista severa si dobanzi de politica monetara care par acum fanteziste.
Cresterea preturilor a fost de 9% in 1978, 13,3% in 1979, 12,5% in 1980 si 8.9% in 1981. In 1982 preturile se calmasera (inflatie de 3,8%) dar asta si ca efect al dobanzilor mari de politica monetara-10% in 1978, 12% in 1979, 18% in 1980, 12% in in1981.
In paranteza fie spus, rata Fed a continuat sa fie ridicata pana in 1990 (valori anuale intre 6% si 9,75%) desi inflatia scazuse intre timp sub 5%.
Similitudini-inflatia anilor ‘80 a aparut tot in urma unei crize energetice (in 1979 a fost Revolutia din Iran si tot ce a decurs de acolo). Unde ne diferentiem-acum nu ar fi posibile dobanzi de politica monetara de doua cifre pentru ca economiile sunt supraindatorate si nu ar mai suporta cresterea serviciului datoriei din cauza dobanzilor mai mari.
Cum s-a descurcat bursa in timpul celor 4 ani de inflatii-record? In conditiile in care cresterea preturilor depasise cumulat 45%, indicele S&P500 urcase cu 1% in 1978, cu 12,31% in 1979, cu 25,7% in 1980 si pierduse 9,7% in 1981. Deci, cumulat, cresterea actiunilor se situeaza in jurul a 30% in cei 4 ani, sub inflatie deci.
Este adevarat, deponentii aveau alternative mai bune la banci decat acum, dar nici companiile din indice nu aveau atunci multipli bursieri la fel de mari ca in prezent.
In 1979, media PER pentru companiile incluse in S&P 500 avea valoarea de 7,2, iar in prezent este peste 29, iar asta cu profiturile record raportate in ultimii ani de crestere economica sustinuta. In caz de recesiune, valoarea PER poate urca destul de mult, ca in mai 2009, cand era 123.
No comments:
Post a Comment