Investeşte în Maroc. 5 ani nu vei plăti impozit pe profit

În ultimii ani, economia marocană s-a caracterizat prin stabilitate macroeconomică, la care s-a adăugat o inflaţie scăzută şi o creştere a Produsului Intern Brut (PIB) relativ moderată. Născută din revoluţia tunisiană, mişcarea populară de contestaţie izbucnită anul trecut a determinat guvernul să majoreze cheltuielile sociale şi să promită, de asemenea, un plus de sprijin pentru investitorii străini.

În programul de stimulare a economiei, adoptat în ianuarie anul curent, guvernul marocan a inclus măsuri menite, printre altele, să amelioreze climatul investiţional şi să creeze noi locuri de muncă. Pentru anul acesta se anticipează o creştere de peste 4%, indice care în 2013 poate atinge, potrivit prognozelor Fondului Monetar Internaţional, 5,5%.

Mai puţin optimişti sau poate mai realişti, analiştii locali nu cred însă în estimările FMI, anticipând un ritm de creştere de până la 5%. Oricum, regatul atrage investitori, în special din ţările Golfului Persic. Puternic prezentă în economia marocană (turism, agricultura şi industrie), Arabia Saudită consideră climatul investiţional al Marocului drept unul dintre cele mai bune din lumea arabă. Un punct de vedere absolut justificat, având în vedere că, în pofida incertitudinii care planează asupra economiei mondiale, Maroc a reuşit să-şi intensifice atractivitatea, un rol major jucând aici stabilitatea politică. Că este aşa o demonstrează faptul că volumul investiţiilor directe (IDE) a crescut într-un singur an (2010 -2011) cu 60%, până la 2,52 miliarde de dolari. Astfel, regatul reprezintă aproximativ 33% din fluxul de IDE destinat Africii de Nord (faţă de 10% în 2010).

Agricultura, o oportunitate
Având în vedere bogaţiile Marocului, sectorul agricol este predominant în structura economiei locale: aproape jumătate din populaţia activă lucrează în acest domeniu, care contribuie cu aproximativ 20% la PIB. Cerealele, fructele şi legumele reprezintă produsele de bază. Creşterea economică este excesiv dependentă de acest sector. Marocul are puţine resurse naturale, fosfaţii fiind principala bogăţie a regatului. Industria asigură un sfert din PIB, accentul fiind pus pe textile, articole din piele, prelucrarea alimentelor, rafinarea petrolului şi aparatura electronică.
Sunt însă în plină ascensiune noi domenii, menite să diminueze dependenţa Marocului de agricultură: chimie, echipamente auto, informatică, aeronautică. Sectorul terţiar are o pondere în PIB de aproximativ 50% şi depinde aproape în exclusivitate de turism, care şi-a păstrat dinamismul, în pofida atentatului de la Casablanca din mai 2003.

Dintre regiunile Marocului, Casablanca este considerată plămânul economic al ţării, adăpostind pe teritoriul ei cel mai mare parc industrial, principala piaţă financiară şi o mare parte din activităţile legate de noile tehnologii şi cercetare-dezvoltare. Zona dispune de două porturi (Casablanca şi Mohammedia), un aeroport internaţional şi autostrăzi care fac legătura cu Marrakech, Fes şi Tanger.

Principalele ramuri de activitate prezente aici sunt construcţiile auto şi de avioane, industria textilă, turismul. Regiunea Marrkech oferă tuturor celor care poposesc pe aceste meleaguri, fie cu treburi, fie ca turist, pe lângă un peisaj natural unic, oportunităţi de afaceri în domenii precum agricultura, sectorul agroalimentar, chimie, aparatură electrotehnică. 

Regiunea Tanger beneficiază, la rândul ei, de o poziţie geografică ideală pentru investiţii. Situată la numai 50 de kilometri de Spania, cu cea mai mare poartă maritimă a ţării, asigură o infrastructură competitivă şi o fiscalitate atractivă pentru investitori. Printre companiile internaţionale care s-au instalat în Maroc se numără Danone, furnizorul de sisteme electronice şi tehnologii pentru automobile, Delphi, grupurile Dell, Capgemini, Accor sau constructorul auto Renault.

Atuurile
Care sunt avantajele investiţiilor în Maroc: 
- scutire de la plata impozitului pe profit în primii cinci ani de activitate;
- exonerare de la plata TVA la produsele achiziţionate pe plan local, precum şi la mărfurile şi serviciile destinate exportului;
- orice investitor are dreptul de a-şi deschide o afacere în regiunea şi sectorul de activitate care corespunde profilului activităţii sale;
- existenţa centrelor regionale de investiţii, care fac parte din mecanismele create de Maroc pentru a veni în ajutorul întreprinzătorilor de pretutindeni care vin în regat pentru afaceri. Sunt 16 asemenea structuri, care, printre altele, au obligaţia de a pune la dispoziţia operatorilor economici toate datele necesare. În plus, ele îndeplinesc o parte dintre procedurile cerute pentru crearea unei societăţi economice.

LA MIJLOCUL CLASAMENTULUI
În ultimul raport al Băncii Mondiale privind facilitatea derulării de afaceri în cele 185 de state analizate, Maroc ocupă poziţia 97, pierzând patru locuri faţă de ediţia 2012 a studiului. Dacă pe ansamblu se poate vorbi de o degradare a imaginii regatului, privite pe domenii, lucrurile capătă o altă semnificaţie. Spre exemplu, la crearea de întreprinderi, Maroc a urcat într-un singur an 38 de locuri, de pe 94 pe 56. O treaptă a recuperat la executarea contractelor (88) şi trei la comerţul transfrontalier. În acelaşi timp, Maroc a coborât 16 poziţii la reglementarea dosarelor de insolvenţă (de pe 70 pe 86).

De ce ar alege investitorii Marocul? 3 motive:
1 Competitivitatea costurilor. Situat la numai 14 kilometri de Europa, regatul se poziţionează ca o platformă competitivă la export:
- salariul mediu se ridică la 327 de dolari pe lună, de aproape 10 ori mai mic decât cel din Europa şi mult sub cel din Africa de Sud, situat la nivelul de 1.280 de dolari;
- costuri competitive de export: 577 dolari/container, faţă de 613 dolari în Egipt, 1.038 în zona euro sau 2.215 în Brazilia.
2 Acces la o piaţă de peste 1 miliard de consumatori.
- graţie numeroaselor acorduri internaţionale, Maroc oferă investitorilor acces prin liber schimb la piaţa a 55 de ţări, care reprezintă 1 miliard de consumatori şi 60% din PIB.
3 Infrastructuri la standarde internaţionale:
- portul Tanger a fost dat în funcţiune în 2007, completând astfel reţeaua portuară a Marocului, alcătuită din 11 porturi. Are o capacitate globală de 3 milioane de containere (8 milioane prognozate în 2016) şi o ofertă imobiliară de peste 2.000 de hectare;
- graţie unei politici de Open Sky, Marocul dispune de 15 aeroporturi internaţionale;
- o infrastructură de telecomunicaţii modernă, cu trei operatori globali.