Pana pe 15 martie 2021, bancile primisera 21.825 de solicitari de suspendarea obligatiilor de plata din partea clientilor persoane fizice si juridice. Marea majoritate a acestor solicitari au venit din partea persoanelor fizice (96%) si doar 800 de cereri din partea companiilor.
In 2020, aproximativ 700.000 de persoane fizice si companii au aplicat la acest mecanism.
Pana la 15 martie a.c., din cele aproximativ 22.000 solicitari, 17.220 fusesera deja solutionate, fie in baza prevederilor ordonantei de urgenta 227/2020 (83% dintre acestea), fie in baza masurilor de sprijin adoptate de banci in mod individual.
Clientii cu probleme la achitarea ratelor au beneficiat anul trecut de o perioada maxima de suspendare a obligatiilor fata de banci de 9 luni, perioada pe care si-au putut-o prelungi in 2021 doar pentru diferenta dintre cele 9 luni si perioada efectiva de suspendare a ratelor de care beneficiasera in 2020.
O parte dintre cererile de suspendare din acest an vin deci pentru completarea acestui ciclu maxim de 9 luni, iar restul sunt cereri noi de suspendare a ratelor.
Pentru cei care au parcurs deja cele 9 luni de amanare a ratelor si se confrunta in continuare cu dificultati la plata, bancile au mai multe scenarii de restructurare, unul dintre acestea fiind refinantarea imprumuturilor si lungirea scadentelor (potrivit unui regulament BNR din iulie 2020, creditele de consum luate anterior pot fi refinantate la scadente mai mari de 5 ani).
Anul trecut, ca efect al moratoriului legislativ si prin masuri individuale de suport pentru cllienti, bancile au solutionat 686.500 de cereri provenite de la clienti (inclusiv masurile de amanare la plata a dobânzilor pentru cardurile de credit), potrivit ARB. Doua treimi dintre acestea au fost solutionari pe baza masurilor individuale.
Cum se explica scaderea de 30 de ori a numarului de cereri?
Mai exact, de ce numarul de cereri de amanate de la plata obligatiilor fata de banci este atat de redus in acest an fata de cel raportat in 2020?
O prima explicatie ar fi ca unii clienti au vazut anul trecut in amanarea ratelor o oportunitate mai degraba decat ultima solutie disponibila si au ales sa apeleze la aceasta parghie chiar daca acest proces venea cu o crestere ulterioara a costurilor, mai degraba decat sa apeleze la economii sau la restrangerea cheltuielilor.
A doua explicatie tine de perceptia asupra pandemiei-e posibil ca o parte din debitori sa fie mai putin speriati de perspectivele economice ale pandemiei la un an dupa ce aceasta a pornit si cauta sa se descurce cu resursele de care dispun, convinsi fiind ca o rezolvare medicala a situatiei este aproape.
O a treia explicatie poate fi reprezentata de perceptia gresita pe care unii au avut-o despre amanarea ratelor, nefiind pe deplin constienti de costurile pe care acest mecanism le presupune. Iar atunci cand au constatat ca, de fapt, amanarea ratelor din prezent presupune costuri mai mari in viitor, au renuntat la a mai aplica pentru o noua amanare, desi prevederile legale le-ar fi permis acest lucru.
Nu in ultimul rand, e posibil ca nu putini sa fi fost cei care au ales perioada maxima de 9 luni pentru amanarea ratelor inca de anul trecut, astfel incat acum s-au vazut pusi in imposibilitatea de a mai apela la acest mecanism.
No comments:
Post a Comment