Intermedierea financiara ar trebui sa evite pe viitor exuberanta, iar bancile vor fi nevoite sa puna bani de-o parte pentru finantarea inchiderii unor surate neviabile pentru ca bugetele publice nu mai pot contribui la salvarea sectorului financiar, se arata in discursul prim-viceguvernatorului BNR, Florin Georgescu, la conferinta „Uniunea Bancara Europeana: evolutii recente si implicatii la nivelul sectorului bancar romanesc”.
„Aceste principii ale procesului de reforma pornesc de la constatarea ca platitorii de taxe au achitat o factura uriasa pentru salvarea bancilor dupa cum afirma Michel Barnier, Comisarul European pentru piata interna si servicii in aprilie 2014, si de la ideea ca reforma reglementarii si supravegherii sistemului financiar european reprezinta o parte esentiala a strategiei UE de revenire pe drumul unei cresteri economice inteligente, generatoare de locuri de munca”, afirma Florin Georgescu.
Alte accente din discursul oficialului BNR:
Operationalizarea uniunii bancare impune crearea unui mecanism unic de supraveghere (MUS); unui mecanism unic de rezolutie (MUR) si unui sistem unitar de garantare a depozitelor.
Pentru ca actuala criza a demonstrat anumite limite ale metodelor utilizate pana acum pentru gestiunea riscului (pachetul Basel II), a fost propus un nou pachet legislativ care include:
- introducerea unui indicator simplificat de solvabilitate care asigura limitarea cresterii nesustenabile a bilantului unei institutii de credit in raport cu capitalul acesteia;
- recurgerea la provizionarea dinamica, provizioanele constituite in perioada de avant economic fiind destinate acoperirii pierderilor din perioada de recesiune economica;
- impunerea unor standarde de lichiditate sub forma unui indicator de lichiditate imediata ce reflecta masura in care activele foarte lichide ale unei institutii de credit acopera iesirile de numerar in conditii de stres pe parcursul unei luni si respectiv a unui indicator de finantare stabila care semnalizeaza situatia in care cresterea bilantului se realizeaza intr-o masura disproportionata pe seama unor pasive insuficient de stabile.
Acest acord (denumit si “Basel III”) urmareste reconfigurarea intregului cadru de reglementare si supraveghere a activitatii bancare, cu accentuarea componentei de avertizare timpurie cand riscurile sunt in crestere accelerata.
Mecanismul unic de rezolutie (MUR) isi gaseste justificarea in costul foarte ridicat al pachetelor de salvare a unor banci, acordate din fonduri publice (alocandu-se 592 miliarde euro sau 4,6% din PIB-ul UE din 2012, intre octombrie 2008 -decembrie 2012 prin masuri de sustinere a capitalizarii si alte 906 miliarde euro sau 7,8 % din PIB-ul UE din 2012 prin masuri de garantare si alte forme de sprijinire a lichiditatii).
Utilizarea fondurilor publice in acest scop, desi a fost considerata necesara, nu mai este sustenabila pe viitor din cauza pozitiei fragile a sectorului public in majoritatea tarilor din UE (datorie publica ca procent di PIB semnificativa si deficite bugetare la nivele relativ ridicate).
„Aceste principii ale procesului de reforma pornesc de la constatarea ca platitorii de taxe au achitat o factura uriasa pentru salvarea bancilor dupa cum afirma Michel Barnier, Comisarul European pentru piata interna si servicii in aprilie 2014, si de la ideea ca reforma reglementarii si supravegherii sistemului financiar european reprezinta o parte esentiala a strategiei UE de revenire pe drumul unei cresteri economice inteligente, generatoare de locuri de munca”, afirma Florin Georgescu.
Alte accente din discursul oficialului BNR:
Operationalizarea uniunii bancare impune crearea unui mecanism unic de supraveghere (MUS); unui mecanism unic de rezolutie (MUR) si unui sistem unitar de garantare a depozitelor.
Pentru ca actuala criza a demonstrat anumite limite ale metodelor utilizate pana acum pentru gestiunea riscului (pachetul Basel II), a fost propus un nou pachet legislativ care include:
- introducerea unui indicator simplificat de solvabilitate care asigura limitarea cresterii nesustenabile a bilantului unei institutii de credit in raport cu capitalul acesteia;
- recurgerea la provizionarea dinamica, provizioanele constituite in perioada de avant economic fiind destinate acoperirii pierderilor din perioada de recesiune economica;
- impunerea unor standarde de lichiditate sub forma unui indicator de lichiditate imediata ce reflecta masura in care activele foarte lichide ale unei institutii de credit acopera iesirile de numerar in conditii de stres pe parcursul unei luni si respectiv a unui indicator de finantare stabila care semnalizeaza situatia in care cresterea bilantului se realizeaza intr-o masura disproportionata pe seama unor pasive insuficient de stabile.
Acest acord (denumit si “Basel III”) urmareste reconfigurarea intregului cadru de reglementare si supraveghere a activitatii bancare, cu accentuarea componentei de avertizare timpurie cand riscurile sunt in crestere accelerata.
Mecanismul unic de rezolutie (MUR) isi gaseste justificarea in costul foarte ridicat al pachetelor de salvare a unor banci, acordate din fonduri publice (alocandu-se 592 miliarde euro sau 4,6% din PIB-ul UE din 2012, intre octombrie 2008 -decembrie 2012 prin masuri de sustinere a capitalizarii si alte 906 miliarde euro sau 7,8 % din PIB-ul UE din 2012 prin masuri de garantare si alte forme de sprijinire a lichiditatii).
Utilizarea fondurilor publice in acest scop, desi a fost considerata necesara, nu mai este sustenabila pe viitor din cauza pozitiei fragile a sectorului public in majoritatea tarilor din UE (datorie publica ca procent di PIB semnificativa si deficite bugetare la nivele relativ ridicate).
