Banca Nationala incurajeaza acordarea de credite in lei catre
populatie prin diverse masuri, insa, politica sa monetara este conceputa
sa genereze un risc important pentru clientii care se imprumuta in
conditii de dobanda variabila. Cei mai afectati sunt solicitantii de
credite Prima casa si credite imobiliare.
In ultimii ani, clientii au fost tot mai des indemnati sa se imprumute in lei si sa renunte la creditele in valuta. In cazul creditelor de nevoi personale, misiunea a fost de mult indeplinita, iar creditele in moneda straina aproape ca au disparut de pe piata.
Mai mult, majoritatea ofertelor de creditare au dobanzi fixe, astfel ca rata lunara ramane neschimbata de la inceput si pana la sfarsitul contractului.
In vara acestui an, BNR a convins guvernul sa modifice Programul Prima casa, pentru a elimina creditul in euro. Astfel, a inceput ofensiva finala impotriva creditelor in valuta.
Dobanzile interbancare ascund riscuri semnificative
Asa cum Conso.ro a semnalat in mod repetat, creditul imobiliar in lei nu este lipsit de riscuri. Chiar daca este eliminat riscul valutar, clientul ramane expus la un risc la fel de important (daca nu, chiar mai mare): riscul de dobanda.
Creditele imobiliare si cele Prima casa au dobanzi variabile, fiind indexate in functie de Robor. Acest indice este insa extrem de instabil chiar si pe termen scurt, iar fluctuatiile sale pot face ca rata lunara sa creasca semnficativ de la o luna la alta.
De exemplu, rata Robor la 3 luni era la inceputul acestui an de 6%, iar apoi a scazut pana aproape la 2,5%. Astfel, a avut loc o variatie de 3,5 puncte procentuale. De aceasta data, evolutia a fost favorabila clientilor, insa la fel de usor, poate avea loc si o miscare in sens invers. In anii urmatori, inflatia urmeaza sa creasca. De la 1,88% cat este in prezent, ar putea ajunge la 3% in 2014 si 3,3% in 2015, conform proiectiei BNR. Acest lucru va conduce inevitabil la o majorare a dobanzilor interbancare.
Fluctuatiile Robor sunt acceptate prin designul politicii monetare
Problema este ca, in Romania, dobanzile interbancare nu au o evolutie lina. Dimpotriva, ele au miscari foarte ample, cu efect negativ asupra celor care se imprumuta in lei.
Fluctuatiile mari ale dobanzilor interbancare sunt posibile deoarece politica monetara a BNR permite acest lucru. Limita de fluctuatie a indicilor Robor este data, in principal, de dobanzile practicate de BNR la operatiunile permanente:
- facilitatea de depozit permite bancilor comerciale sa faca depozite la BNR, benefiind automat de dobanda practicata de BNR, in prezent egala cu 1% pe an;
- facilitatea de credit permite bancilor sa imprumute bani de la BNR, la o rata a dobanzii de 7% pe an, in prezent.
Avand in vedere ca aceste facilitati sunt disponibile permanent pentru banci, ele reprezinta limitele maxime pentru dobanzile practicate in mod regulat pe piata interbancara (la operatiunile overnight). Asa cum se observa insa, acest coridor este foarte larg, de 6 puncte procentuale.
Inainte de mai 2013, banda de fluctuatie era si mai mare, de 8 puncte procentuale, motivul pentru care a fost ingustata fiind chiar “temperarea volatilitatii dobanzilor de pe piata monetara si bancara”, potrivit BNR.
Pentru a proteja clientii care se imprumuta in lei pe termen lung, coridorul ar trebui redus in continuare, spre valori similare cu cele din alte state membre ale UE.
In zona euro, de exemplu, coridorul este de numai 0,75 puncte procentuale, motiv pentru care ratele Euribor inregistreaza fluctuatii foarte scazute in timp. In Cehia, intervalul este acum de numai 0,2 puncte procentuale, datorita masurile exceptionale luate de banca centrala.
In Ungaria, banca centrala a fixat un coridor de 2 puncte procentuale, iar in Polonia, de 3 puncte procentuale.
Asa cum se observa, dobanzile stabilite de BNR permit fluctuatii pe piata interbancara, cu mult peste limita maxima acceptata de restul bancilor centrale din regiune.
Protejarea cursului de schimb – un posibil compromis
Care ar putea fi atunci explicatia pentru aceasta politica diferita a BNR? Fara indoiala, banca centrala doreste ca imprumuturile in lei sa fie incurajate. De aceea, singura explicatie ar putea fi dorinta BNR de a controla si cursul de schimb.
In cazul in care apar presiuni pe piata valutara, dobanzile interbancare pot sa creasca cu valori importante (cu pana la 6 puncte procentuale), fara sa fie nevoie de o majorare a dobanzii-cheie.
Astfel, cursul de schimb va fi protejat, fara sa para ca BNR a actionat direct in vreun fel. Indirect, cei care au credite in lei vor suporta consecintele in asemenea situatii si vor plati dobanzi mai mari, asa cum s-a intamplat si in toamna anului 2008.
In ultimii ani, clientii au fost tot mai des indemnati sa se imprumute in lei si sa renunte la creditele in valuta. In cazul creditelor de nevoi personale, misiunea a fost de mult indeplinita, iar creditele in moneda straina aproape ca au disparut de pe piata.
Mai mult, majoritatea ofertelor de creditare au dobanzi fixe, astfel ca rata lunara ramane neschimbata de la inceput si pana la sfarsitul contractului.
In vara acestui an, BNR a convins guvernul sa modifice Programul Prima casa, pentru a elimina creditul in euro. Astfel, a inceput ofensiva finala impotriva creditelor in valuta.
Dobanzile interbancare ascund riscuri semnificative
Asa cum Conso.ro a semnalat in mod repetat, creditul imobiliar in lei nu este lipsit de riscuri. Chiar daca este eliminat riscul valutar, clientul ramane expus la un risc la fel de important (daca nu, chiar mai mare): riscul de dobanda.
Creditele imobiliare si cele Prima casa au dobanzi variabile, fiind indexate in functie de Robor. Acest indice este insa extrem de instabil chiar si pe termen scurt, iar fluctuatiile sale pot face ca rata lunara sa creasca semnficativ de la o luna la alta.
De exemplu, rata Robor la 3 luni era la inceputul acestui an de 6%, iar apoi a scazut pana aproape la 2,5%. Astfel, a avut loc o variatie de 3,5 puncte procentuale. De aceasta data, evolutia a fost favorabila clientilor, insa la fel de usor, poate avea loc si o miscare in sens invers. In anii urmatori, inflatia urmeaza sa creasca. De la 1,88% cat este in prezent, ar putea ajunge la 3% in 2014 si 3,3% in 2015, conform proiectiei BNR. Acest lucru va conduce inevitabil la o majorare a dobanzilor interbancare.
Fluctuatiile Robor sunt acceptate prin designul politicii monetare
Problema este ca, in Romania, dobanzile interbancare nu au o evolutie lina. Dimpotriva, ele au miscari foarte ample, cu efect negativ asupra celor care se imprumuta in lei.
Fluctuatiile mari ale dobanzilor interbancare sunt posibile deoarece politica monetara a BNR permite acest lucru. Limita de fluctuatie a indicilor Robor este data, in principal, de dobanzile practicate de BNR la operatiunile permanente:
- facilitatea de depozit permite bancilor comerciale sa faca depozite la BNR, benefiind automat de dobanda practicata de BNR, in prezent egala cu 1% pe an;
- facilitatea de credit permite bancilor sa imprumute bani de la BNR, la o rata a dobanzii de 7% pe an, in prezent.
Avand in vedere ca aceste facilitati sunt disponibile permanent pentru banci, ele reprezinta limitele maxime pentru dobanzile practicate in mod regulat pe piata interbancara (la operatiunile overnight). Asa cum se observa insa, acest coridor este foarte larg, de 6 puncte procentuale.
Inainte de mai 2013, banda de fluctuatie era si mai mare, de 8 puncte procentuale, motivul pentru care a fost ingustata fiind chiar “temperarea volatilitatii dobanzilor de pe piata monetara si bancara”, potrivit BNR.
Pentru a proteja clientii care se imprumuta in lei pe termen lung, coridorul ar trebui redus in continuare, spre valori similare cu cele din alte state membre ale UE.
In zona euro, de exemplu, coridorul este de numai 0,75 puncte procentuale, motiv pentru care ratele Euribor inregistreaza fluctuatii foarte scazute in timp. In Cehia, intervalul este acum de numai 0,2 puncte procentuale, datorita masurile exceptionale luate de banca centrala.
In Ungaria, banca centrala a fixat un coridor de 2 puncte procentuale, iar in Polonia, de 3 puncte procentuale.
Asa cum se observa, dobanzile stabilite de BNR permit fluctuatii pe piata interbancara, cu mult peste limita maxima acceptata de restul bancilor centrale din regiune.
Protejarea cursului de schimb – un posibil compromis
Care ar putea fi atunci explicatia pentru aceasta politica diferita a BNR? Fara indoiala, banca centrala doreste ca imprumuturile in lei sa fie incurajate. De aceea, singura explicatie ar putea fi dorinta BNR de a controla si cursul de schimb.
In cazul in care apar presiuni pe piata valutara, dobanzile interbancare pot sa creasca cu valori importante (cu pana la 6 puncte procentuale), fara sa fie nevoie de o majorare a dobanzii-cheie.
Astfel, cursul de schimb va fi protejat, fara sa para ca BNR a actionat direct in vreun fel. Indirect, cei care au credite in lei vor suporta consecintele in asemenea situatii si vor plati dobanzi mai mari, asa cum s-a intamplat si in toamna anului 2008.
