Educatia financiara are ziua ei, dar cat de pregatiti suntem pentru urmatoarele crize?

 

La finalul lunii martie a.c., ziua de 11 aprilie a fost declarata Ziua Educatiei Financiare, printr-un proiect legislativ votat in Parlament cu o larga majoritate. Este un pas inainte, dar sunt necesari inca multi altii pentru ca romanii sa fie mai pregatiti in fata viitoarelor crize.

Tinand cont de slabele rezultate obtinute in studiile specifice de conationalii nostri (vezi studiul OECD din 2020 vizand alfabetizarea financiara, cu Romania printre codase), s-ar deduce de aici ca e loc din belsug pentru a promova in continuare programe educationale (educatia financiara a devenit disciplina optionala in scoli) si campanii de informare. 

Iar fata de situatia din 2011 de pilda, cand 41% dintre respondentii studiului „Nivelul de educatie financiara al romanilor” comandat de ARB si realizat de GFK Romania declarau ca nu au efectuat nicio comparatie intre oferte inainte de a achizitiona un produs financiar bancar, iar doar 41% dintre respondenti spuneau ca au citit contractul in intregime, lucrurile par ca s-au imbunatatit.  

Mai multe institutii publice si private au derulat programe de educatie financiara, s-au popularizat mecanismele si instrumentele pietelor financiare si s-au exersat principiile constituirii unui buget de familie sanatos, cu echilibru intre venituri si cheltuieli. 

Acum exista comparatoare de produse financiare, exista si alte site-uri specializate, publicul a aflat, de multe ori pe propria piele, ca trebuie sa citeasca de doua ori inainte de a semna o data si mai ales paragrafele cu litere mici. 

Ne sfatuim in continuare mai mult cu cei din cercul de prieteni si cunoscuti si apelam destul de rar la un consultant de specialitate, dar oamenii sunt in general mai bine informati decat la precedenta criza financiara. Este insa si suficient?

A crescut cantitatea de informatii, nu insa si contextualizarea lor

Chiar daca cei mai multi stiu de ce sa se fereasca in linii mari (supraindatorare, credit in valuta, produse cu un profund caracter speculativ pe partea de investitii) lipseste inca perceptia asupra oportunitatii. 

Faptul ca in 2021, cand dobanzile erau la minime istorice iar pietele de capital la maxime istorice depozitele cu dobanzi mici continuau sa creasca in ritm sustinutdenota ca mai avem inca de lucru la educatia financiara. Si nu doar pe partea descriptiva, pentru a invata cum sa folosim instrumentele financiare, ci si in profunzime, pentru a sti cand sa le folosim si cand sa le evitam. 

Intelegerea ciclurilor economice si a ciclurilor monetare ar fi pasul final in programele de educatie financiara, fara de care nu putem afirma ca avem un public educat financiar ci, cel mult, unul informat financiar. 

Degeaba stim ce sunt Robor si IRCC si multipli bursieri daca nu suntem siguri cand e cazul sa participam activ in acestea si cand se ne abtinem cu stoicism, cum sa recunoastem oportunitatile si cum sa evitam bulele. 

Cum vede Comisia Europeana cresterea competentelor financiare 

In Planul de acțiune pentru 2020, Comisia Europeana s-a angajat sa evalueze fezabilitatea unui cadru european privind competentele financiare. 

In urma publicarii rezultatelor evaluarii in 2021, CE si OCDE-INFE (Reteaua internaționala pentru educatie financiara a OCDE) au inceput o colaborare pentru dezvoltarea competentelor financiare pentru adulti. 

In viziunea respectivelor institutii, alfabetizarea financiara se refera la “o combinatie de constientizare financiara, cunostinte, abilitati, atitudini si comportamente necesare pentru a lua decizii financiare solide si, in cele din urma, pentru a obtine bunastarea financiara individuala”.

Obiectivul cadrului de competente financiare UE/OCDE-INFE pentru adulti este de a promova o intelegere comuna a competentelor financiare pentru acestia intre statele membre si autoritatile nationale, institutiile de invatamant, industrie si persoane fizice.

Factorii de decizie politica si proiectantii de programe vor trebui sa faca o selectie a celor mai relevante competente din acest cadru pentru a concepe programe, resurse si instrumente adaptate nevoilor specifice ale participantilor.

In exemplele sugerate, viitorii utilizatori ai cadrului de competente financiare vor putea sa selecteze si sa extraga cele mai relevante cunostiinte pentru anumite "etape ale vietii" specifice. 

De pilda, o persoana care primeste primul sau salariu va trebui sa dobandeasca un set de competente referitoare la evidentele financiare (depunerea fluturasilor de salariu pentru referinte viitoare), la economisire (intelegerea importantei de a pune in mod regulat banii deoparte) si la pensie (intelegand importanta planificarii pensiilor de la o varsta frageda). 

Un alt exemplu include asumarea unei ipoteci pentru a cumpara prima proprietate: aceasta decizie financiara importanta implica o intelegere a principalelor caracteristici ale ipotecii ca produs financiar si intelegerea implicatiilor financiare ale acestui angajament, inclusiv a impactului asupra venitului disponibil viitor si a consecintelor nerambursarii imprumutului (executarea silita). 

Cum spuneam insa, lipseste contextualizarea, sunt prezentate principalele produse si structuri financiare, se schizeaza principiile unui buget sanatos, dar lipsesc referirile la oportunitate si la schitarea unui strategii in functie de contextul economic general, o dimensiune care este lasata probabil pentru un nivel mai specializat.