Wednesday, February 28, 2018

Viscolul umfla preturile la energia electrica

Vremea rea da din nou palpitatii consumatorilor de energie electrica, avand in vedere ca, in astfel de perioade, consumul creste si, implicit, preturile. Consumatorii casnici nu sunt afectati in mod direct, pentru ca acestia au un contract in derulare cu pret fix. Poate la urmatoarea negociere.
 

Consumul de energie electrica, la nivel national, a depasit luni, la ora pranzului, nivelul de 9.500 de MW, fiind aproape de cel istoric inregistrat in luna ianuarie 2017, potrivit datelor privind starea sistemului energetic national, postate pe site-ul Transelectrica.
 
In aceste conditii, pretul maxim al energiei a ajuns, luni, la 338 lei/MWh pe Piata pentru Ziua Urmatoare (PZU), administrata de OPCOM, insa pretul mediu a fost de 206,55 lei/MWh, in crestere cu 25,6% fata de pretul mediu aferent zilei anterioare. 
 
Varfurile de pret din piata energiei nu ar trebui sa se transmita imediat in facturile consumatorilor casnici. Desi de la 1 ianuarie a fost eliminat in totalitate tariful reglementat, ANRE continua sa avizeze tarifele pentru serviciul universal, chiar daca metodologia folosita de catre reglementator s-a schimbat. 
 
ANRE ramane prezenta in piata
 
Operatorii din piata spun ca Autoritatea stabileste tarifele o data la 6 luni pentru consumatorii casnici care nu si-au schimbat furnizorul, desi de la 1 ianuarie piata energiei electrice ar fi trebuit sa fie complet dereglementata. Potrivit statisticilor oficiale, la inceputul anului, mai mult de 90% dintre consumatori ramasesera fideli vechilor furnizori, neexprimandu-si dorinta de a intra in piata concurentiala. Contractele acestora de furnizare de energie electrica se deruleaza in continuare in baza serviciului universal, iar tarifele vor fi in continuare avizate de catre ANRE. 
 
Reguli noi si in Europa
 
Si la nivel european se iau masuri pentru protectia consumatorilor casnici de energie electrica. Comisia parlamentara pentru energie din cadrul Parlamentului European a aprobat, recent, noi reguli cu privire la drepturile consumatorilor. Acestea se refera la accesul la siturile de comparare a preturilor energiei electrice, monitorizarea energetica si energia produsa acasa.
 
Printre altele, normele europene prevad si posibilitatea ca energia produsa acasa si neconsumata sa fie vanduta in reteaua nationala. Prevederea exista si in Romania, insa este iaplicabila pentru ca Ministerul Finantelor nu a identificat modul in care poate fi impozitata aceasta activitate. 
 
In plus, norma europeana stabileste ca furnizorii de energie pot fi schimbati in 24 de ore, fara taxe, cu exceptia cazului in care doresc incheierea prematura a unui contract pe durata determinata. In acest caz, taxele vor trebui sa fie limitate, iar contractele care le includ vor trebui sa le ofere consumatorilor avantaje tangibile in schimb.  
 
Totodata, consumatorii trebuie sa aiba acces la informatii privind preturile, in momentul in care aleg un nou furnizor, astfel ca deputatii europeni doresc sa se asigure ca cetatenii UE beneficiaza de acces gratuit la cel putin un site de comparare a preturilor, care sa respecte standardele minime de calitate.
 
De asemenea, clientii vor putea solicita un contor inteligent care sa prezinte consumul de energie si costul in timp real si care poate fi citit de la distanta. Acestea ar trebui instalate in conditii echitabile in termen de trei luni de la data solicitarii. In aceste conditii, tarile membre trebuie sa asigure lansarea de contoare inteligente, dar nu sunt obligate sa finanteze instalarea lor in cazul in care costurile depasesc beneficiile. 
 
Pentru a intra in vigoare, noile reguli trebuie adoptate in plenul Parlamentului European.

Tuesday, February 27, 2018

RCA se scumpeste. Cu cat au crescut tarifele de referinta?

Preturile politelor RCA vor creste, in perioada urmatoare, atat pentru persoane fizice cat si pentru firme. Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) a publicat noile tarife de referinta, din care rezulta diferente mari de preturi intre asiguratii tineri si cei de peste 60 de ani, in favoarea acestora din urma.  
 
Astfel, tariful de referinta mediu ponderat in functie de numarul de expuneri pe fiecare segment pentru persoane fizice este de 756 lei, comparativ cu 692 lei conform tarifului de referinta anterior (+9%).
 

Insa, pe categorii de varste, diferenta dintre tarife este aproape de la simplu la dublu. Spre exemplu, pentru autoturismele cu cea mai redusa capacitate cilindrica, un tanar de pana in 30 de ani are un tarif de referinta de 921 de lei. Cum trecem de aceasta varsta, tariful scade sub 600 de lei, iar cel mai redus este pentru persoanele de peste 60 de ani, respectiv 545 de lei. 
 
Diferenta se mentine si pentru autoturismele cu capacitate cilindrica mai ridicata, insa tarifele cresc odata cu puterea masinii. Spre exemplu, pentru o capacitate cilindrica intre 2000 si 2.500 cmc, un tanar de pana in 30 de ani are un tarif de referinta de 2.014 lei, iar un vastnic de peste 60 de ani – 1.192 de lei. 
 
Pentru firme, tariful creste mai mult
 
Pentru persoanele juridice, noul tarif de referinta mediu este de 1.752 lei comparativ cu 1.574 lei conform tarifului de referinta anterior, in crestere cu +11%.
 
Publicarea tarifelor de referinta reprezinta un demers ce conduce la cresterea transparentei, la informarea si la transmiterea catre consumatori a unor informatii corecte si complete cu privire la politele RCA. Tarifele de referinta nu reprezinta tarife la care sunt incheiate politele RCA in piata, subliniaza ASF.
 
Autoritatea mentioneaza faptul ca tarifele de referinta au fost calculate, potrivit prevederilor legale, de o companie independenta in functie de: categoriile de vehicule (autoturisme, autovehicule transport marfa, autovehicule transport persoane etc.), de tipul asiguratului (persoana juridica/persoana fizica), de varsta asiguratilor in cazul persoanelor fizice, precum si de caracteristicile tehnice ale vehiculelor (capacitatea cilindrica sau puterea, masa maxima autorizata, numarul de locuri).
 
Tariful de referinta este un reper pentru consumatori in ceea ce priveste pretul politelor auto obligatorii si reprezinta, impreuna cu factorul N, elementele in baza carora este stabilit pragul aferent incadrarii unui asigurat in categoria de client cu risc ridicat.
 
Bonus mai mare pentru soferii fara daune
 
Alaturi de tarifele de referinta, noul cadru legislativ introduce si alte prevederi si instrumente noi pentru piata. Printre acestea se numara si un sistem de Bonus-Malus care rasplateste comportamentul corect in trafic. Acum soferii care ajung la clasa maxima de bonus (B8) primesc o reducere de 50% a tarifului de prima, fata de 32% cat era prevazut de reglementarile anterioare. 
 
“La data de 31.12.2017, conform datelor disponibile din baza de date CEDAM, aproximativ 83% din politele RCA pentru persoane fizice se afla in clasele de bonus B1-B8, in categoria maxima B8 aflandu-se 48% din polite. Pentru persoanele juridice, aproximativ 76% din polite se afla in clasele de bonus B1-B8, in categoria maxima B8 aflandu-se 26% din polite”, se mentioneaza in comunicat. 
 
Astfel, ca urmare a modificarii legislatiei cu privire la sistemul de Bonus-Malus, reducerile procentuale disponibile sunt mai mari decat au fost cele aplicate in trecut.

Monday, February 26, 2018

Ce comisioane platesc participantii in cazul fondurilor de pensii private facultative?

Faptul ca romanilor le lipseste cultura economisirii nu mai pare a fi la fel de valabil ca in urma cu cativa ani. Depozitele bancare ale populatiei au atins maxime istorice pe finalul anului trecut. Cu toate acestea, putini sunt dispusi sa aleaga alte variante de economisire, cum ar fi o pensie privata facultativa. 
Desi astfel de produse exista pe piata romaneasca de peste 10 ani, administratorii nu au reusit sa atraga decat aproximativ 500.000 de participanti la Pilonul III, care au ajuns sa detina active nete de circa 2 miliarde de lei. 

In acest context, o stimulare a accesarii unor astfel de produse pare a fi necesara. Autoritatile au acordat, deja, deducere pentru o pensie privata, in limita a 400 de euro pe an pentru participantii la sistem. 

In directia cresterii atractivitatii acestei forme de economisire actioneaza si BCR Pensii care a anuntat recent ca, incepand cu 1 iunie 2018, plafoneaza valoarea comisionului din contributiile brute la cel mult 2 lei. 

Ce inseamna plafonarea comisionului?

“Comisionul aplicabil va ramane la 3%, dar nu va depasi 2 lei, indiferent cat de mare este contributia bruta a participantilor”, se arata intr-un comunicat al administratorului fondului de pensii Pilonul III, BCR Plus. 

Conform documentului, principalele venituri ale administratorilor de fonduri de pensii facultative provin din doua tipuri de comisioane: cel din contributia bruta platita de participant (plafonat la 5% prin lege) si cel din valoarea activelor fondului (plafonat la 0,2% prin lege). 

“Modificarea se refera la primul comision, cel din contributia bruta, care se calculeaza, in prezent, prin aplicarea unui procent de 3%. In aceste conditii, pe masura ce contributia este mai mare, si valoarea nominala a comisionului creste la randul ei proportional”, se subliniaza in comunicat. 

Schema propusa asigura ca o crestere a contributiilor va fi insotita de o crestere a valorii comisionului doar pana la un punct, dupa care se va opri. 

Noua schema valabila BCR Pensii incepand cu 1 iunie 2018 va face, spre exemplu, ca pentru o contributie bruta de 150 de lei, cei 2 lei comision sa reprezinte doar 1,33% din contributie (in loc de 3%), iar in cazul unei contributii brute totale de 300 de lei (plata efectuata de catre angajator intr-o singura transa, din care 150 de lei fiind suportati de catre angajator si 150 de lei de catre angajat), procentul sa scada si mai mult, pana la nivelul de 0,66%.

Ce comisioane se practica in piata?

Comisionul procentual perceput de BCR Pensii pentru contributiile brute ale participantilor la Pilonul II, de 3%, este aproape cel mai redus din piata, fiind depasit doar de cel perceput de BRD Medio (2,95%), potrivit datelor APAPR. 
In schimb, fondurile NN Activ Pensia Mea Certinvest si Stabil Generali percep un comision de 5%, maximul admis de lege. 
Comisioane aproape de cel maxim, de 4,95%, sunt percepute si participantilor la fondurile AZT Moderato si AZT Vivace. 

In ceea ce priveste comisioanele din valoarea activelor fondului, pe primul loc, cu cele mai mici procente percepute clientilor, se afla Raiffeisen Acumulare, cu 0,15%, iar la polul opus se afla AZT Vivace cu 1,5%.

Friday, February 23, 2018

Western Union: Romania, in continuare o tara de tranzactii preponderent cash

Romania este in continuare o tara de tranzactii preponderent cash, intrucat clientii, utilizatori de carduri, merg la ATM in procent foarte mare pentru a retrage bani. Cu toate acestea, se observa o schimbare de comportament a consumatorilor spre digital, desi nu foarte rapida, potrivit reprezentantilor Western Union Romania. 

“Tendinta este clara de crestere pe zona de digital, si vedem acest lucru si in randul clientilor nostri, nu numai in Romania, dar si la nivel global. In acest sens,  am extins zona de online si mobile, pentru ca din punctul nostru de vedere, pe langa ATM, online-ul si in ultima vreme mobile-ul este intrumentul pe care clientul il are cel mai la indemana si poate efectua tranzactii oriunde s-ar afla”, a declarat Bogdan Vladescu, Senior Manager Business Development Western Union.

In acest sens, compania se va concentra in perioada urmatoare pe zona de online si mobile, transferuri care vor fi disponibile si prin site-ul tranzactional westernunion.com, a completat Vladescu. In prezent exista parteneriate pe aceste zone cu banci precum Banca Transilvania, BRD, Raiffeisen Bank si Bancpost.

“Avem parteneri banci, supermarketuri, case de schimb valutar. In continuare lucram pentru a raspunde cat mai bine nevoilor consumatorilor si inspre a raspunde tendintei de digitalizare globala”, a declarat Denisa Mateescu, director regional al Western Union.

Cu toate acestea, avand in vedere preferinta clientilor pentru tranzactii in numerar, clientii pot face opta in continuare la solutiile clasice pentru a efectua transferuri, pentru a nu limita clientii exclusiv pe zona de digital.

Un roman ales vicepresedinte in Comitetul InsurTech Task Force al EIOPA

Directorul Directiei Supraveghere Intermediari si Monitorizarea Regulilor de Conduita si reprezentantul ASF in Comitetul InsurTech Task Force (ITF) din cadrul Autoritatii Europene pentru Asigurari si Pensii Ocupationale (EIOPA), Calin Rangu, a fost ales vicepresedinte al ITF, in prima reuniune a Comitetului, care a avut loc pe 20 februarie 2018.

Calin Rangu a devenit anul trecut membru al ITF, ca urmare a unei selectii individuale ce a avut loc la nivelul celor 27 de tari membre ale EIOPA, fiind si reprezentantul ASF in cadrul Comitetului Consumer Protection and Financial Innovation unde se elaboreaza recomandarile si ghidurile tehnice de aplicare a legislatiei in asigurari pe domeniul distributiei si a regulilor de conduita.

Conform mandatului dat de Board of Supervisors al EIOPA, Comitetul ITF va conduce activitatile EIOPA referitoare la activitatile si problemele legate de InsurTech. Prin InsurTech se intelege inovatia sustinuta tehnologic in domeniul asigurarilor si a pensiilor private, indiferent de natura sau dimensiunea furnizorului produselor sau serviciilor. 

Care sunt principalele prioritati ale Comitetului ITF?

Printre prioritatile Comitetului ITF se numara:
 
- utilizarea Big Data pentru asiguratori si intermediari, entitati existente sau start-up-uri in domenii precum: stabilirea preturilor, subscriere, managementul daunelor, vanzari si marketing din perspectiva impactului etic, a granularitatii profilelor si a evaluarii riscurilor, a disponibilitatii produselor si serviciilor pentru consumatori, in vederea protejarii acestora; 
- monitorizarea riscurilor cibernetice prin intelegerea impactului si luarea masurilor necesare din perspectiva oportunitatilor si a provocarilor;
- adaptarea tehnicilor de supraveghere din perspectiva InsurTech, identificarea posibilelor bariere legislative fata de inovatia tehnologica, aplicarea principiului proportionalitatii in domeniul inovatiei financiare (de exemplu start-up-uri in asigurari de tip peer-to-peer); 
- analizarea noilor modele de afaceri si de valoare adaugata adusa de tehnologiile digitale datorita fragmentarii proceselor de afaceri prin aparitia a noi jucatori tehnologici pe piata asigurarilor;
- monitorizarea colaborarii dintre societatile de asigurare si furnizorii de tehnologii nesupravegheati de autoritati financiare, de exemplu furnizorii de cloud-computing.
 
ASF a constituit, la sfarsitul anului 2017, propriul grup InsurTech, care va avea printre atributii: 

- incurajarea tehnologiilor inovatoare in favoarea consumatorilor;
- monitorizarea dezvoltarilor tehnologice inovatoare din perspectiva: reglementarilor actuale si a celor necesare a fi aplicate in viitor, a conduitei companiilor care promoveaza astfel de solutii si a entitatilor care utilizeaza tehnologi si solutii inovatoare; 
- sustinerea tehnologiilor inovative in mod controlat si in avantajul consumatorilor respectand drepturile si interesele acestora din perspectiva identitatii digitale, a activelor dematerializate pe care le detin si a datelor cu caracter personal; 
- identificarea riscurilor cibernetice si propunerea de masuri de gestionare a acestora;
- crearea unui cadru suport pentru companiile care dezvolta solutii inovatoare in avantajul consumatorilor in vederea imbunatatirii gradului de cuprindere a asigurarilor, cresterii calitatii serviciilor si reducerii costurilor de asigurare prin utilizarea digitalizarii; 
- incurajarea si acordarea de consultanta companiilor si hub-urilor tehnologice pentru intelegerea si aplicarea reglementarilor ASF si a celor europene; 
- acordarea de asistenta in vederea aplicarii tehnologiilor de inteligenta artificiala; 
- publicarea de informatii, recomandari si punerea la dispozitie de resurse specializate. 

Thursday, February 22, 2018

Dobanzile la creditele populatiei ar putea fi plafonate

Initiativa legislativa care propune plafonarea dobanzilor la creditele contractate de populatie a obtinut raport favorabil din partea comisiilor de specialitate din Senat, cu anumite amendamente. Initial, pentru creditele ipotecare era propus un plafon de 50% peste dobanda BNR, insa acesta a fost majorat la de 2,5 ori dobanda de referinta.

Si dobanzile la creditele de consum ar putea fi plafonate, daca initiativa trece de Parlament in actuala forma, la maxim 18%. 

Plafoanele mentionate ar fi valabile pentru dobanda anuala efectiva (DAE), nu pentru cea nominala. 

"Am stabilit si s-a votat ca dobanda (DAE-n.r.) pentru creditele ipotecare sa nu depaseasca de 2,5 ori dobanda de referinta a Bancii Nationale. Astazi, dobanda BNR fiind de 2,25%, inseamna ca dobanda maxima care poate fi perceputa pentru creditele ipotecare ajunge undeva la 5,4%", a afirmat senatorul PNL Daniel Zamfir, unul dintre initiatorii legii.

Pareri pro si contra

Acesta sustine ca propunerea nu limiteaza dreptul agentilor economici intr-o piata libera, avand in vedere ca si alte state europene au impus plafoane pentru dobanzile la creditele  acordate persoanellor fizice, pentru a limita supraindatorarea. 

In schimb, in momentul depunerii proiectului in Parlament, reprezentanti ai Bancii Nationale afirmau ca o limitare a dobanzilor ar echivala cu plafonarea preturilor pe cale administrativa (dobanda reprezentand pretul banilor), ceea ce contravine regulilor unei economii de piata. 

Pe de alta parte, acestia sustin ca masura nu va ajuta cu adevarat consumatorii de servicii financiare, pentru ca bancile ar putea raspunde cu o limitare a creditarii, aspect care s-ar reflecta imediat in nivelul de trai al populatiei. 

Cu toate acestea, in multe state europene exista un cadru legal care limiteaza acordarea creditelor scumpe, aplicabil inclusiv institutiilor de credit autorizate. 

Cum functioneaza astfel de sisteme in alte tari?

Un studiu al Comisiei Europene dat publicitatii in 2010 identifica limitari cu privire la costul maxim al creditului in 14 state: Belgia, Franta, Germania, Estonia, Grecia, Irlanda, Italia, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia si Spania.

In cele mai multe cazuri, costul maxim al creditului era indexat periodic in functie de un reper, cum ar fi rata dobanzii practicata de banca centrala sau nivelul mediu al ratei dobanzii (ori DAE medie) la creditele acordate, conform statisticilor oficiale.

Franta este una din tarile cu o limitare mai drastica a dobanzilor. DAE la imprumuturile populatiei nu poate depasi cu mai mult de 33% media pietei. Insa plafonul este diferit in functie de tipul de credit si suma imprumutata.

In Spania, insa, luata ca exemplu pentru sistemul din Romania, dobanda este plafonata doar pentru creditele ipotecare cu caracter social. 

Dintre noile state membre, Slovenia a introdus plafoane maxime pentru rata dobanzii, care nu poate depasi dublul DAE medii practicate de banci, conform statisticii bancii centrale.

Si Polonia avea un mecanism similar de protejare a consumatorilor, insa plafonul este mult mai relaxat – cel mult de 4 ori nivelul ratei dobanzii lombard a Bancii Nationale a Poloniei.

Studiul arata ca, in tarile in care astfel de plafoane functionau, acest lucru a condus la limitarea accesului la credite pentru clientii cu venituri scazute, care de obicei se pot imprumuta doar la costuri foarte mari. 

Pe langa initiativa referitoare la limitarea dobanzilor, senatorii au votat si pentru restrangerea dreptului cesionarilor de creante de a recupera de la debitorii consumatori maximum dublul sumei platite pentru creanta. Totodata, debitorii vor avea dreptul de a plati cesionarului dublul sumei cu care creanta a fost cumparata si sa se elibereze astfel de datorie, potrivit proiectului mentionat. 

Un amendament la actul normativ permite ca prevederile sa se aplice si creditelor in derulare. 

Ambele proiecte urmeaza sa fie supuse votului in plenul Senatului, prima camera sesizata.

Wednesday, February 21, 2018

De ce nu cresc dobanzile la depozite?

Indicatorul Robor la 3 luni, in functie de care se actualizeaza dobanzile la credite, isi reia cresterea dupa o perioada de aproximativ doua luni de acalmie, si nu da semne sa se opreasca prea curand. In aceste conditii, dobanzile la creditele in derulare vor creste cu siguranta, in timp ce deponentii se vad tot mai pagubiti.

Dobanzile la creditele in lei ale populatiei sunt legate de indicatorul de referinta Robor (cele mai multe cu actualizarea la trei luni), astfel ca, din septembrie pana in prezent (de cand indicatorul a inceput sa creasca accelerat), debitorii se confrunta cu rate din ce in ce mai mari la banca. 

In schimb, deponentii nu beneficiaza de aceasta crestere a dobanzilor, pusa de bancheri pe seama inflatiei in crestere si a conditiilor macroeconomice tensionate. Acestia din urma profita de lipsa apetentei pentru risc a celor care se indreapta cu precadere spre produse de economisire in defavoarea altor intrumente investitionale, cu grad mai ridicat de risc si intarzie majorarea dobanzilor la depozitele aflate in sold. 

Astfel, in conditiile in care dobanzile la depozite raman sub 1%, iar preturile cresc rapid, valoarea banilor in banca scade vazand cu ochii.

Dobanzile la depozite cresc insignifiant
Potrivit datelor BNR, pentru depozitele noi ale populatiei se remarca o crestere de dobanda insignifianta, de la 0,74% la 0,8% in medie, departe, insa de avansul Robor la trei luni, care s-a triplat in ultima parte a anului trecut.

Aceeasi evolutie a avut-o si indicatorul care reflecta evolutia dobanzilor platite de banci pentru depozitele atrase de la alte banci (Robid). Din 1 septembrie 2017 pana in prezent, indicatorul s-a triplat la trei luni (de la 0,54% la 1,68%) si este mai mult decat dublu la 12 luni (de la 0,8% la 1,97%).

In aceste conditii, apare intrebarea: daca dobanzile la credite sunt legate de Robor (rata medie a dobanzii pentru creditele in lei acordate pe piata interbancara romaneasca), de ce dobanzile la depozite nu pot fi legate de Robid (rata medie a dobanzii la depozitele atrase pe piata interbancara romaneasca) ?

Si asta pentru ca, cel putin in acest an, avand in vedere prognozele de inflatie (de 5% in prima parte a anului si de 3,5% la final de 2018), deponentii vor pierde bani din depozitele bancare, mai ales ca BNR sustine ca nu poate creste prea mult dobanda de politica monetara si, implicit, dobanda la facilitatea de depozit. 

Recent, banca centrala a majorat dobanda de politica mometara, pentru a adoua oara in acest an, la 2,25% pe an. In aceste conditi, dobanda la facilitatea de depozit a ajuns la 1,25% pe an, oricum peste media dobanzilor acordate de banci deponentilor. 

BNR someaza bancherii sa creasca dobanzile la depozite

Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, sustine ca aceasta dobanda este foarte buna in context european si ca bancile ar trebui sa creasca remuneratiile pentru depozitele clientelei inainte sa ceara mai mult de la BNR. 

„Le adresez din nou un mesaj prietenilor din bancile din Romania, dar si de peste hotare: tindem sa iesim din club exact la depozite noi la termen ale populatiei. Noi le dam 1,25% la excesul de lichiditate, concentrat pe vreo 6 banci mari. 1,25% e un nivel bunicel de tot, fata de ce se da in Europa. Si acceptam sa ne ducem cu acesta sus daca conditiile vor cere sa ne apropiem de 2,25% cat este rata de politica monetara, prin operatiuni de sterilizare. Dar atunci ne ducem la 2,25%, ceea ce este, deja, din punct de vedere european chiar foarte ridicat, si ei (bancherii -n.r.) raman cu ratele de dobanda la depozite la mai putin de 1%. Aici trebuie pastrat un echilibru!”, spune guvernatorul. 

Acesta a prezentat si un grafic din care reiese clar ca dobanzile sunt real-negative, atat in cazul ratelor interbancare, cat si a remuneratiilor la termen. Pe de alta parte, in cazul depozitelor la termen ale populatiei, dobanzile sunt puternic real-negative, cele mai scazute in comparatie cu tarile din regiune. 

Pe de alta parte, guvernatorul sustine ca BNR nu are cum sa faca dobanzile real pozitive in contextul european si international.

„In ultimele luni, datorita acestui puseu inflationist, rata anuala a inflatiei a sarit peste dobanda noastra si peste dobanda Robor, si au inceput discutiile - dobanzile sunt negative, de ce nu se duce BNR cu rata de politica monetara la 4% sau la 5%. Chiar ca nu ne putem dezlipi sa fim noi singurii din Europa care sa facem acest lucru cu dobanzile, sa le impingem foarte in sus. Stimulam intrarile de capitaluri speculative. Oricum, suntem cu dobanda cea mai mare din Europa!”, spune guvernatorul. 

El se teme ca intr-un astfel de scenariu Romania s-ar confrunta cu o infuzie de bani speculativi. „Noi am mai trait acel numit carry-trade. Bancile, in loc sa faca creditare a economiei, trezorierii aduceau banii de la banca mama si ii plasau la banca nationala”, a mentionat Isarescu. 

Analistii financiari estimeaza ca BNR va urca dobanda cheie la 2,75-3% la finele anului. Cu o inflatie prognozata la 3,5% la finele lui 2018, dobanzile vor ramane, in aceste conditii, real-negative si in acest an.

Cum arata casele romanilor, in comparatie cu ceilalti europeni?

Conditiile de locuire din Romania s-au imbunatatit usor in ultimii ani insa, cu toate acestea, raman mult sub cele din celelalte tari europene. Tara noastra “conduce” detasat la indicatori precum suprafata locuibila, dotarea casei cu baie, apa curenta si grup sanitar, sau numarul de camera pe persoana, toti acestia la cel mai slab nivel din UE. 
 

In ceea ce priveste suprafata locuibila, in Romania aceasta este de doar 41 mp, fata de media UE de 90,1 mp. Tara noastra se detaseaza de pluton la acest capitol, avand in vedere ca in toate celelalte tari membre, suprafata locuibila este de peste 60 mp, reiese dintr-un document prezentat de Ionut Dumitru, economist sef Raiffeisen Bank Romania. 
 
In opinia sa, gradul redus de confort al locuintelor este determinat nu doar de suprafeta redusa, ci si de supraaglomerarea locuintelor. 
 
Casele romanilor, cele mai aglomerate din UE
 
Nmarul mediu de camere pe persoana, in functie de gradul de urbanizare in 2016 era de 1, in mediul urban, si de 1,1 in mediul rural. In acelasi timp, media UE era de 1,7 camere pe persoana. Totodata, rata de supraaglomerare in Romania este de 48,4%, cea mai mare din UE si mult peste media comunitara de 16,6%. Asadar, aproape jumatate din populatia Romaniei treieste in locuinte supraaglomerate.

Una din principalele probleme ale locuintelor din Romania este lipsa baii, a apei curente sau a grupului sanitar. Aproape o treime din populatia tarii traieste intr-o astfel de locuinta (30%), in timp ce media europeana este de 1,9%. La acest capitol, Romania este urmata de tari precum Lituania, Letonia, Bulgaria, insa si in aceste tari ponderea locuintelor fara utilitatile mentionate este sub 10%. 

Pe de alta parte, 13,3% din populatia Romaniei traieste in case cu probleme structural. In acest caz, tara noastra sta mai bine decat media europenana, care depaseste 15%.
Fondul de locuinte din Romania este imbatranit, multe care sunt vechi si au nevoie de modernizari si reabilitari, puncteaza Ionut Dumitru. 

Asadar, “in ciuda tendintei de imbunatatire a gradului de deprivare severa din ultimii ani, acesta ramane unul foarte ridicat, depasind cu mult media UE (19,8% in Romania fata de 4,7% media UE)”, reiese din prezentarea citata. 

Proprietarii se feresc de credite

Din document mai reise faptul ca fondul de locuinte concentrate in mediul urban este semnificativ inferior mediei europene, reflectand conditiile economico-sociale specifice Romaniei (54% din populatia tarii traieste in mediul urban). Media europeana este de 71,7%, locuinte in orase din totalul fondului locative. 

In schimb, Romania inregistreaza cea mai ridicata pondere a locuintelor detinute de proprietari (96% din total fond de locuinte), in timp ce media UE este de 69,5%. Pe de alta parte, doar 0,9% din locuintele din Romania sunt finantate prin credit ipotecar (in derulare), fata de o medie europeana de 40,1%. In tarile vecine, ponderea este mult mai mare: Ungaria –aproximativ 20%, Polonia – 15%, Bulgaria - 4%.

De asemenea, ponderea creditului ipotecar in PIB este de 7,9% in Romania, cea mai mica din UE.

Monday, February 19, 2018

Cand intra in vigoare noile reguli privind vanzarea asigurarilor?

Directiva europeana care vizeaza imbunatatirea protectiei consumatorilor de produse de asigurare se amana cu jumatate de an. Actul normativ ar fi trebuit sa intre in vigoare in data de 23 februarie 2018, insa Consiliul European a decis sa mai acorde o perioada de pregatire companiilor din domeniu. 
Propunerea de amanare a venit de la Comisia Europeana, iar noile termene sunt 1 iulie 2018, pentru transpunere in legislatia statelor membre, si 1 octombrie 2018 pentru aplicare. 

Asiguratorii sustin amanarea

"Intarzierea va permite industriei de asigurari sa se pregateasca mai bine pentru Directiva si pentru schimbarile necesare in vederea conformarii la normele de aplicare. Statele membre vor avea mai mult timp pentru a transpune prevederile directivei", precizeaza Consiliul European.


Reprezentantii industriei de asigurari din Romania sustin ca amanarea era de asteptat, iar noul termen de transpunere in legislatia nationala este unul realist. 

Romania se numara printre tarile care nu au transpus, inca, prevederile Directivei 2016/97 privind Distributia in Asigurari (IDD) astfel ca industria si, in special, intermediarii in asigurari nu ar fi putut pune in aplicare modificarile structurale semnificative pe care le impune IDD pana la data initiala de aplicare, spun reprezentantii pietei. 

In acest context, insa, consumatorii mai au de asteptat noile reglementari, care ar trebui sa ii protejeze suplimentar in relatia cu companiile de profil. 

Cum arata proiectul de transpunere in Romania?

In Romania, proiectul de act normativ elaborat in vederea transpunerii directivei, prevede ca societatile de asigurari si intermediarii care vand produse de asigurare vor fi nevoiti sa isi instruiasca permanent angajatii, astfel incat acestia sa ofere clientilor toate informatiile necesare pentru a nu fi indusi in eroare. In plus, acestia trebuie sa actioneze astfel incat sa corespunda cel mai bine intereselor clientilor.

"Distribuitorii de asigurari actioneaza intotdeauna onest, corect si profesionist, astfel incat sa corespunda cel mai bine intereselor clientilor", se mentioneaza in documentul citat.

Astfel, conform proiectului mentionat, atat intermediarii de asigurari, cat si angajatii asiguratorilor care se ocupa de vazari trebuie sa-si actualizeze in permanenta cunostintele si competentele profesionale. 

Totodata, distribuitorii trebuie sa informeze clientii asupra posibilitatii de a cumpara separat diferitele componente ale unui pachet oferit (vanzarea combinata–cross-selling). Informatiile prezentate clientilor trebuie sa fie clare si sa nu ii induca in eroare.

Astfel, noua Lege ar trebui sa asigure un nivel de protectie mai ridicat pentru consumatori, indiferent de canalul de vanzare prin care cumpara produsele de asigurare. 

De asemenea, standardele pentru vanzarea de produse de asigurare de viata cu componenta investitionala (tip unit-linked) sunt aliniate cu standardele in materie de produse de investitii reglementate de Directiva 2014/65/UE privind pietele instrumentelor financiare (MiFiDII) si trebuie supuse normelor privind standardele de vanzare si conflictele de interese. 

In acelasi timp, intermediarii in asigurari si asiguratorii trebuie sa adopte toate masurile adecvate pentru a detecta conflictele de interese care ar putea aparea in procesul de distributie a produselor de asigurare si sa informeze clientii in acest sens.

Thursday, February 15, 2018

Impozitarea progresiva: intre ideologie si realitatea economica

In ultima vreme am vazut ca revine in dezbaterea publica tema impozitarii progresive, probabil din doua motive principale: unul este nevoia de venituri bugetare pentru a acoperi cheltuielile in crestere, iar celalalt este, sa ii spunem, ideologic, pentru ca impozitarea progresiva este perceputa drept “echitabila”, mai ales de o guvernare “de stanga”.

Este adevarat ca tarile dezvoltate economic practica impozitarea progresiva a veniturilor. Motivul economic esential este ca aceasta actioneaza ca un regulator anticiclic automat al economiilor respective. Cand economia creste si se majoreaza veniturile, o parte (mai mare) din sporul de venituri revine statului, ceea ce are doua avantaje notabile: limiteaza cresterea prea rapida a cererii agregate care, la randul sau, franeaza cresterea preturilor si reduce deficitul public in perioade de boom economic. Trebuie insa observat din capul locului ca rolul regulator anticiclic se manifesta daca si numai daca guvernele au un comportament responsabil si se abtin de la a angaja cheltuieli suplimentare in perioade de boom; altfel, dispar imediat ambele avantaje.

Sa revenim insa la oile noastre. Unde se situeaza Romania? Ca in multe alte domenii, foarte departe de tarile dezvoltate economic. Iar acesta reprezinta primul argument pentru care cred ca este cu totul prematur, daca nu chiar contraproductiv, sa ne punem acum problema impozitarii progresive. Noi trebuie mai intai sa producem mai mult si mai bine, abia apoi sa vedem daca si cat anume ar trebui sa impozitam progresiv veniturile din munca. Ar trebui mai intai sa ajungem la un nivel al venitului mediu cat de cat apropiat de cel care se obtine in tarile dezvoltate si abia apoi sa copiem modelul de impozitare care functioneaza acolo.

O dovada ca impozitarea redusa chiar functioneaza la noi, cand este aplicata inteligent, este domeniul IT&C, care beneficiaza de ani buni de scutire de impozit pe venitul personalului de specialitate. Cu acest relativ mic imbold, aceasta industrie a crescut in mare viteza, cu 10-20 la suta anual in ultimul deceniu, pentru a ajunge sa aduca azi peste 6 la suta din PIB – aproape dublu cat agricultura. O industrie a carei materie prima este inteligenta. Asa stand lucrurile, am o mare dificultate sa il inteleg pe unul dintre propovaduitorii virtutilor cotelor progresive de impozitare care sustine, nici mai mult nici mai putin, ca acestea ar aduce… mai multa competitivitate si stimularea industriilor de varf. Adica, daca il strivesti pe cel capabil sa produca eficient, acesta se ambitioneaza si munceste si mai mult. Dovada ca e exact invers ne-o da realitatea industriei IT&C. Dar atunci cand ideologia domina, nicio realitate diferita nu mai razbate pana la ideolog…

In stransa legatura cu primul argument discutat mai sus vine o observatie simpla, mult prea putin luata in discutie. Acum, ca si inainte de introducerea cotei unice, in 2005, obsesia penibila, absurda si contraproductiva a autoritatilor a fost sa impoziteze munca salariata. Nu “contractele de colaborare”, nu veniturile din spectacole, nu castigurile de capital, ca sa dau doar cateva exemple. Doar munca salariata! Asadar, vrem sa creasca economia, dar luam sapte piei de pe nefericitii care nu fac contracte ca “persoane fizice autorizate”, ci raman salariati. Aici avem o dubla problema: una este cea de echitate; la munca egala, unii incaseaza dublu sau triplu, doar pentru ca sunt “baieti destepti”; imi si aduc aminte de cativa dintre acestia, ziaristi, infocati militanti pentru impozitare progresiva – pentru ca ei isi rezolvasera problema, erau “PFA”; asadar, una predicam si alta fumam…

A doua problema, legata de prima, este eficienta fiscala. Cand impozitul este prea mare, contribuabilul cauta (si gaseste) metode de a eluda plata acestuia. Este o stare de lucruri care a fost expusa teoretic de economistul american Arthur Laffer si care s-a dovedit milimetric valabila si in cazul impozitului pe salarii de la noi. Astfel, pana in 2004, inclusiv, cand rata medie a impozitului pe salarii era de circa 23 la suta, incasarile la buget au fost de regula mai mici decat 3 la suta din PIB (2,9 la suta in 2004); trecerea la cota unica de 16 la suta a antrenat o reducere a incasarilor doar in primul an, dar apoi a revenit la 2,8 la suta din PIB in 2006, a ajuns la 3,2 la suta din PIB in 2007 si a crescut, ca tendinta, de la un an la altul. In 2016, ultimul an cu date publicate, ponderea acestui impozit a fost de 3,7 la suta din PIB. Asadar, asa cum arata curba lui Laffer, impozitul in cota mai mica a dus la reducerea progresiva, sensibila a evaziunii fiscale si cresterea substantiala a veniturilor statului din acest impozit. Aceasta realitate a cifrelor este sistematic ignorata de ideologii care o tin langa cu afirmatia ca impozitarea progresiva aduce mai multi bani la buget. Fals grosolan!

Dar cifrele acestea mai spun un lucru foarte important: impozitul pe salarii are o pondere relativ mica in veniturile bugetare. Mai mare cu cota unica, dar, oricum, nu de prima linie ca importanta. De aceea, schimbarea cotei unice cu cote progresive ar presupune un efort de organizare de mare amploare, o noua bulversare a sistemului fiscal, care, in final, ar aduce mai putini bani la buget! Are vreo noima asa ceva?

Spre comparatie, veniturile statului din TVA au oscilat intre 7,6 si 8,6 la suta din PIB in perioada 2010-2015 si au scazut la numai 6,5 la suta din PIB in 2016, pe fondul scaderii cotei medii de TVA la 14,6%, cel mai redus din Uniunea Europeana. Slabiciunile adminstrative au facut insa ca nici cota mult mai mica sa nu atraga o imbunatire a eficientei fiscale, masurata de Consiliul Fiscal la abia 0,72. Adica, la fiecare leu datorat de contribuabil, statul a reusit sa colecteze 72 de bani ! Bulgaria, tara pe care ne place sa o luam in deradere, are o eficienta fiscala de 0,91, iar asta la colectarea unui TVA mediu mai ridicat decat al nostru (de 17 la suta). Asadar, daca autoritatea fiscala doreste sa colecteze mai multi bani la buget, ar face mai bine daca i-ar identifica si pune la plata pe cei care incalca legea si nu platesc TVA. Aceasta ar fi nu doar o masura eficienta fiscal, ci si echitabila economic, de natura sa limiteze distorsiunile induse in functionarea pietelor si in alocarea eficienta a resurselor de sustragerea de la impozitare a unei parti insemnate din valoarea adaugata. Aici ar trebui sa fie bataia pestelui, aici este sursa de crestere sanatoasa a veniturilor statului. Dar nu, tema obsesiva a “stangii” este cum sa luam si mai multi bani de la cei care muncesc!

Sa facem insa niste calcule, sa vedem despre ce anume vorbim, la nivelul unui salariat. Un salariu brut de 10.000 lei din decembrie 2017 ajunge, de la 1 ianuarie 2018, la 11.990 lei, daca angajatorul transfera salariatului diferenta de contributii sociale. Contributiile sociale platite de angajat se cifreaza acum la 4.197 lei, iar impozitul pe salariu, la 779 lei. Angajatorul mai achita o cota de 2,25 la suta, astfel ca, in total, la un venit net al salariatului de 7014 lei, egal cu cel din decembrie, costul salarial pentru angajator este de 12.260 lei. Asadar, totalitatea contributiilor asupra salariului ajung la aproape trei sferturi din salariul net.

Proportionalitatea se pastreaza pentru orice marime a salariului, fie acesta de 2.000 de lei brut sau de 20.000 de lei. Stangistilor carora, din motive ideologice, aceasta stare de lucruri li se pare “nedreapta” le raspund: faptul ca in tara noastra contributiile sociale nu sunt plafonate (asa cum se intampla in tarile dezvoltate, pe care le-am lua drept model cand ne convine, dar ne facem ca nu le vedem cand nu ne convine) realizeaza direct o redistribuire intre veniturile mai mari si cele mai mici. Practic, contributia pentru sanatate, cifrata la 10 la suta din venitul brut, conduce la o plata lunara de 200 lei pentru un venit brut de 2.000 lei si de 10 ori mai mare pentru un venit de 20.000 lei, fara sa existe vreo diferenta intre serviciile la care aceasta contributie iti da dreptul (cu exceptia indemnizatiei pentru concediu medical).

Daca s-ar recurge la cote progresive, este dificil de calculat cat ar fi impozitul pe salarii platit efectiv de un salariat, pentru ca acesta ar depinde de treptele de impozitare si de nivelul procentual al impozitului pe fiecare treapta de venit. Cu totul ilustrativ, la o cota medie de impozitare de 23 la suta (cat era nivelul mediu in 2004), impozitele si taxele ar urca la un incurajator 110 la suta din venitul net, incasat de salariat.

Pana aici m-am referit doar la impozitul pe salarii. Dar tema globalizarii veniturilor nu poate si nu trebuie sa fie ignorata. Sunt de parere ca, in aceasta etapa, toate veniturile ar trebui impozitate cu aceeasi cota, indiferent ca sunt salarii, venituri din chirii, castiguri de capital cand acestea sunt realizate, dobanzi si asa mai departe. Pentru unele ar trebui acceptate deduceri, cum sunt cele pentru veniturile din chirii. Totusi, pentru mine ramane un mare mister cum anume globalizarea veniturilor ar reduce fie si cu o catime evaziunea fiscala. Existenta unei declaratii de impunere globala – cu cota unica sau progresiva – ii poate determina pe manelisti sa declare cinstit cat castiga la o nunta? Sau pe detinatorii de actiuni la purtator sa le declare? Cat timp «sarmani» detinatori de autoturisme de lux merg sfidator cu acele autoturisme la primarii sa incaseze ajutoare sociale, despre ce vorbim? Statul nostru nu este in stare nici macar sa inventarieze conturile din strainatate cu 5 sau mai multe cifre ale cetatenilor romani – dar vrem sa impozitam, chiar progresiv, venituri pe care cetatenii nu le declara iar statul se face ca nu le vede?

Sunt pregatit sa admit ca, in perspectiva pe termen mediu si lung, cotele de impozitare progresiva a veniturilor, cu deduceri fiscale calculate riguros si transparent, reprezinta o evolutie dezirabila. Dar ea trebuie precedata de reducerea evaziunii fiscale si intarirea semnificativa a capacitatilor operationale ale administratiei fiscale, de informatizarea pe scara larga a activitatii acesteia, de controlul mult mai riguros al coruptiei, care este responsabila cel putin pentru o parte din ineficienta fiscala de azi. Nu mai putin important este ca impozitarea progresiva sa fie precedata si de o majorare substantiala a salariului real, din doua motive principale: asigurarea unui trai decent si dupa aplicarea cotelor progresive de impozit, care sa limiteze nevoia de a eluda fiscul; si reducerea tentatiei de a parasi tara pentru cei mai performanti potentiali salariati, satui sa munceasca bine si sa fie platiti prost.

Iar aici ajung la ultimul argument impotriva impozitului progresiv: fuga creierelor. Deschiderea portilor tarilor europene pentru forta de munca din oricare alt stat european realizeaza, in final, o teribila selectie a celor mai buni catre tarile cele mai dezvoltate. Fenomenul este amplificat de educatia facuta in alte tari, de la varste tot mai scazute, ceea ce egalizeaza sansele de recrutare pentru cei proveniti din tarile mai sarace. Evident, sunt atrasi doar cei mai buni, care raman in tarile unde au satisfactii profesionale si materiale mai bune. Acest proces este, oricum, inevitabil. Dar el va fi inexorabil agravat de impozitarea progresiva a veniturilor, care ii penalizeaza exact pe cei mai buni. Tara noastra are nevoie disperata de creiere. Hai macar sa nu ii izgonim noi insine pe cei buni! 

Eugen Radulescu este Directorul Directiei de Stabilitate Financiara din Banca Nationala a Romaniei.

PS Opiniile sunt personale si nu angajeaza Banca Nationala a Romaniei.