Saturday, December 8, 2012

Indonezia, noua Chină?


Indonezia este pe cale să devină noul “atelier” al lumii, concurând tot mai serios , China, în ultimii ani, care a fost socotită cea mai ieftină din lume în ceea ce priveşte mâna de lucru.
Multinaţionale renumite se grăbesc să îşi reloce parte din activitate în Indonezia, atrase de mâna de lucru inferioară Chinei, în acest moment. La “Euro-Indonesia Business Dialogue”, un eveniment anual, desfăşurat în această lună, şi care reuneşte investitorii europeni și autoritățile locale, mai multe companii au încheiat contracte de miliarde de euro pe piaţa locală. Nu au lipsit companii precum Shell, Sanofi, Siemens, L' Oréal sau Ikea, care au luat seama la multiplele beneficii şi oportunităţi de investiții în ţara  gazdă.
În 2006, guvernul din această ţară a lansat un plan de investiţii pentru străini, în cadrul căruia au fost simplificate procedurile vamale.

Rusia : Aviatia militara a primit noul avion de lupta SU-30SM

Corporatia Irkut a furnizat Fortelor aeriene militare ale Rusiei primele doua avioane de lupta multirol SU-30SM. In acelasi timp, sistemul de rachete Panzir-S a trecut cu succes proba de testare. 



Potrivit presei de la Moscova, Ministerul rus al apararii a incheiat un contract pentru 30 de avioane SU-30SM in martie anul curent. Initial, institutia a planificat achizitionarea a 40 de asemenea aparare in cadrul programului de reinarmare a fortelor militare. Conform planului, 28 de avioane SU-30SM vor trece in dotarea aviatiei, 12 aparate vor intra in posesia Flotei din Marea Neagra, inlocuind vechile SU-24 

Avionul SU-30SM constituie o varianta modificata a SU-30MK si a fost construitspecial pentru Rusia. Printre altele, aparatul a primit sisteme moderne de radiolocare si comunicatii, precum si noi scaune catapultabile si o serie intreaga de alte noi echipamente. A fost modificat, de asemenea, structura de inarmare a aparatului. 

SU-30SM poate dezvolta o viteza de pana la 2,1000 km/ora si are o autonomie de zbor de 3.000 de kilometri. Aparatul poate purta armament – rachete si bombe – cu o greutate totala de maxim opt tone. 

In ceea ce priveste sistemul Panzir-S, „testele s-au desfasurat in conditii de noapte pe tinte aeriene care imita avioane zburatoare fara pilot si mijloace de interceptare. Toate tintele au fost distruse”, informeaza publicatia Vzgliad, citand surse oficiale. 

BNR a cumparat 5 masini cu 680.000 de euro

Banca Naţională a României (BNR) a achiziţionat de la UniCredit Leasing FleetManagement cinci autoturisme , în leasing operaţional, valoarea contractului ridicându-se la 3,1 milioane lei (680.000 euro), fără TVA.


Contractul a fost atribuit la 12 septembrie prin licitaţie deschisă, pentru preţul cel mai scăzut. Durata contractului finanţat din fonduri proprii va fi de patru ani de la data atribuirii.

BNR a primit trei oferte pentru acest contract, estimat iniţial la 3,44 milioane lei fără TVA. Potrivit datelor prezentate în caietul de sarcini, maşinile trebuiau să fie de 4 sau 5 locuri, cu motorizare pe benzină şi puteri de 275 CP, respectiv 500 CP.

Piaţa de leasing operaţional a înregistrat, în primele nouă luni, o creştere de 14% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, la 41.500 de unităţi, potrivit datelor asociaţiei de profil ASLO. UniCredit Leasing Fleet Management este divizia de leasing operaţional şi administrare de flote a grupului financiar UniCredit în România.

Investeşte în Maroc. 5 ani nu vei plăti impozit pe profit

În ultimii ani, economia marocană s-a caracterizat prin stabilitate macroeconomică, la care s-a adăugat o inflaţie scăzută şi o creştere a Produsului Intern Brut (PIB) relativ moderată. Născută din revoluţia tunisiană, mişcarea populară de contestaţie izbucnită anul trecut a determinat guvernul să majoreze cheltuielile sociale şi să promită, de asemenea, un plus de sprijin pentru investitorii străini.

În programul de stimulare a economiei, adoptat în ianuarie anul curent, guvernul marocan a inclus măsuri menite, printre altele, să amelioreze climatul investiţional şi să creeze noi locuri de muncă. Pentru anul acesta se anticipează o creştere de peste 4%, indice care în 2013 poate atinge, potrivit prognozelor Fondului Monetar Internaţional, 5,5%.

Mai puţin optimişti sau poate mai realişti, analiştii locali nu cred însă în estimările FMI, anticipând un ritm de creştere de până la 5%. Oricum, regatul atrage investitori, în special din ţările Golfului Persic. Puternic prezentă în economia marocană (turism, agricultura şi industrie), Arabia Saudită consideră climatul investiţional al Marocului drept unul dintre cele mai bune din lumea arabă. Un punct de vedere absolut justificat, având în vedere că, în pofida incertitudinii care planează asupra economiei mondiale, Maroc a reuşit să-şi intensifice atractivitatea, un rol major jucând aici stabilitatea politică. Că este aşa o demonstrează faptul că volumul investiţiilor directe (IDE) a crescut într-un singur an (2010 -2011) cu 60%, până la 2,52 miliarde de dolari. Astfel, regatul reprezintă aproximativ 33% din fluxul de IDE destinat Africii de Nord (faţă de 10% în 2010).

Agricultura, o oportunitate
Având în vedere bogaţiile Marocului, sectorul agricol este predominant în structura economiei locale: aproape jumătate din populaţia activă lucrează în acest domeniu, care contribuie cu aproximativ 20% la PIB. Cerealele, fructele şi legumele reprezintă produsele de bază. Creşterea economică este excesiv dependentă de acest sector. Marocul are puţine resurse naturale, fosfaţii fiind principala bogăţie a regatului. Industria asigură un sfert din PIB, accentul fiind pus pe textile, articole din piele, prelucrarea alimentelor, rafinarea petrolului şi aparatura electronică.
Sunt însă în plină ascensiune noi domenii, menite să diminueze dependenţa Marocului de agricultură: chimie, echipamente auto, informatică, aeronautică. Sectorul terţiar are o pondere în PIB de aproximativ 50% şi depinde aproape în exclusivitate de turism, care şi-a păstrat dinamismul, în pofida atentatului de la Casablanca din mai 2003.

Dintre regiunile Marocului, Casablanca este considerată plămânul economic al ţării, adăpostind pe teritoriul ei cel mai mare parc industrial, principala piaţă financiară şi o mare parte din activităţile legate de noile tehnologii şi cercetare-dezvoltare. Zona dispune de două porturi (Casablanca şi Mohammedia), un aeroport internaţional şi autostrăzi care fac legătura cu Marrakech, Fes şi Tanger.

Principalele ramuri de activitate prezente aici sunt construcţiile auto şi de avioane, industria textilă, turismul. Regiunea Marrkech oferă tuturor celor care poposesc pe aceste meleaguri, fie cu treburi, fie ca turist, pe lângă un peisaj natural unic, oportunităţi de afaceri în domenii precum agricultura, sectorul agroalimentar, chimie, aparatură electrotehnică. 

Regiunea Tanger beneficiază, la rândul ei, de o poziţie geografică ideală pentru investiţii. Situată la numai 50 de kilometri de Spania, cu cea mai mare poartă maritimă a ţării, asigură o infrastructură competitivă şi o fiscalitate atractivă pentru investitori. Printre companiile internaţionale care s-au instalat în Maroc se numără Danone, furnizorul de sisteme electronice şi tehnologii pentru automobile, Delphi, grupurile Dell, Capgemini, Accor sau constructorul auto Renault.

Atuurile
Care sunt avantajele investiţiilor în Maroc: 

- scutire de la plata impozitului pe profit în primii cinci ani de activitate;
- exonerare de la plata TVA la produsele achiziţionate pe plan local, precum şi la mărfurile şi serviciile destinate exportului;
- orice investitor are dreptul de a-şi deschide o afacere în regiunea şi sectorul de activitate care corespunde profilului activităţii sale;
- existenţa centrelor regionale de investiţii, care fac parte din mecanismele create de Maroc pentru a veni în ajutorul întreprinzătorilor de pretutindeni care vin în regat pentru afaceri. Sunt 16 asemenea structuri, care, printre altele, au obligaţia de a pune la dispoziţia operatorilor economici toate datele necesare. În plus, ele îndeplinesc o parte dintre procedurile cerute pentru crearea unei societăţi economice.

LA MIJLOCUL CLASAMENTULUI

În ultimul raport al Băncii Mondiale privind facilitatea derulării de afaceri în cele 185 de state analizate, Maroc ocupă poziţia 97, pierzând patru locuri faţă de ediţia 2012 a studiului. Dacă pe ansamblu se poate vorbi de o degradare a imaginii regatului, privite pe domenii, lucrurile capătă o altă semnificaţie. Spre exemplu, la crearea de întreprinderi, Maroc a urcat într-un singur an 38 de locuri, de pe 94 pe 56. O treaptă a recuperat la executarea contractelor (88) şi trei la comerţul transfrontalier. În acelaşi timp, Maroc a coborât 16 poziţii la reglementarea dosarelor de insolvenţă (de pe 70 pe 86).

De ce ar alege investitorii Marocul? 3 motive:
1 Competitivitatea costurilor. Situat la numai 14 kilometri de Europa, regatul se poziţionează ca o platformă competitivă la export:
- salariul mediu se ridică la 327 de dolari pe lună, de aproape 10 ori mai mic decât cel din Europa şi mult sub cel din Africa de Sud, situat la nivelul de 1.280 de dolari;
- costuri competitive de export: 577 dolari/container, faţă de 613 dolari în Egipt, 1.038 în zona euro sau 2.215 în Brazilia.
2 Acces la o piaţă de peste 1 miliard de consumatori.
- graţie numeroaselor acorduri internaţionale, Maroc oferă investitorilor acces prin liber schimb la piaţa a 55 de ţări, care reprezintă 1 miliard de consumatori şi 60% din PIB.
3 Infrastructuri la standarde internaţionale:
- portul Tanger a fost dat în funcţiune în 2007, completând astfel reţeaua portuară a Marocului, alcătuită din 11 porturi. Are o capacitate globală de 3 milioane de containere (8 milioane prognozate în 2016) şi o ofertă imobiliară de peste 2.000 de hectare;
- graţie unei politici de Open Sky, Marocul dispune de 15 aeroporturi internaţionale;
- o infrastructură de telecomunicaţii modernă, cu trei operatori globali.

L’Oreal cumpara marca americana Urban Decay

Liderul mondial al industriei de cosmetice, L’Oreal, a anuntat in aceasta dimineata semnarea unui acord in vederea preluarii marcii americane Urban Decay, care realizeaza anual vanzari de 130 milioane de dolari


Valoarea tranzactiei nu a fost dezvaluita, dar cotidianul Wall Street Journal estimeza, citand surse apropiate dosarului, ca ar fi vorba de o cifra cuprinsa intre 300 si 400 milioane de dolari. Aceasta achizitie a fost incheiata cu societatea de investitii Castanea Partners si urmeaza sa fie finalizata dupa obtinerea undei verzi din partea autoritatilor de reglementare, aprobare care va veni, probabil, „pana la sfarsitul anului”. 

„Odata cu achizita Urban Decay, grupul isi va consolida pozitia in doua circuite de distribuie deosebit de dinamice in Statele Unite, in special pe segmentul e-commerce”, a explicat Frederic Roze, patronul L’Oreal USA, citat de comunicat. 

In opinia directorului general al marcii americane, Tim Warner, „capacitatea de inovare a L’Oreal si prezenta companiei in toate circuitele de distributie vor permite intreprinderii sael sa-si realizeze pe deplin potentialul de crestere”. 

Urban Decay a fost creat in 1996 la Newport Beach, in California, ea ocupand, potrivit L’Oreal, 44% din piata americana a produselor de machiaj. Printre marcile pe care le detine figureaza „Perversion” si „Stray Dog”. 

Pe ce au pariat investitorii în ultimii 4 ani

Pornim de la o axiomă simplă: nu orice investitor este un om de afaceri, dar orice om de afaceri este, obligatoriu, şi un investitor. Este o regulă confirmată şi de ultimii patru ani, în care îndemnul general către moderaţie şi economisire a fost reinterpretat de oamenii de afaceri. Aceştia au înţeles că nu reacţia, ci acţiunea este secretul prosperităţii financiare, aşa că au continuat să investească, în ciuda faptului că economia a arătat că nimeni nu este de nedoborât. Pare simplu , dar secretul unei investiţii inspirate, mai ales pe timp de criză, este compus din iţe multe şi încâlcite. Cine a ştiut să le descurce?

APARENT, ATIPIC

Sunt reguli pe care cei cu experienţă în lumea afacerilor le ştiu. Au înţeles că prudenţa nu înseamnă pasivitate, aşa cum investiţiile nu sunt apanajul celor cu un curaj nesusţinut şi, prin urmare, au căutat să profite de puţinele părţi bune pe care le-a avut criza. „În realitate, criza a creat, din punctul meu de vedere, mult mai multe oportunităţi noi de investiţii, deoarece foarte multe companii au realizat mai acut în criză nevoia de a aduce alături parteneri de investiţii, fie fonduri de investiţii, fie business angels, care să îi ajute la continuarea dezvoltării afacerii sau, în anumite cazuri, la supravieţuire”, spune Marius Ghenea, preşedintele PC Fun şi antreprenorul care în momentul de faţă are investiţii în derulare în zece afaceri. Cu toate că oportunităţile au fost numeroase, tranzacţiile efectiv realizate au fost cu siguranţă mai puţine în ceea ce priveşte fondurile de investiţii, deoarece au apărut multe incertitudini noi în zona de evaluare şi de potenţial de creştere, dar au crescut moderat în zona de investiţii de tip business angel.

„Creşterea pe business angel ar fi putut fi mult mai mare, însă este un segment relativ limitat şi disponibilităţile financiare pe piaţa de business angel au scăzut şi ele în criză, din cauza problemelor de lichidităţi şi pentru că nu s-au mai făcut exituri, deci nu a existat posibilitatea de a prelua noi investiţii în portofoliu”, adaugă Ghenea. În 2008, când a venit criza, investea încă în VikingProfil, o companie care produce şi distribuie ţiglă metalică, din care şi-a făcut exitul în a doua parte a lui 2008, dar şi în Casia Communications, o firmă de indoor-media, din care a ieşit în 2010. Nu a fost, deci, intimidat de criză, iar planurile sale investiţionale au fost doar reorientate, în timp ce apetitul pentru investiţii a fost chiar stimulat. Astfel, în 2008-2009 a început să se arate interesat în FashionUp.ro, o afacere care s-a dezvoltat în plină perioadă de instabilitate economică - „în 2012 am demarat afacerile şi în Bulgaria, prin FashionUp.ro, iar acum ne uităm şi la alte pieţe regionale, ca oportunităţi de dezvoltare”, precizează Ghenea.

În 2010, a început investiţia în Gasoil Service, o companie de servicii pentru industria de petrol şi gaze, în care a atras, în 2011, şi alte investiţii business angel. Astfel, omul care era asociat mai degrabă cu industria IT şi electro-retail a intrat în forţă şi în alte domenii, după ce criza i-a deschis ochii către zone noi care, cu talent managerial şi viziune, pot fi uşor monetizate. „Separat de aceste investiţii, am continuat să investesc şi în afacerile existente, atât cele din zona on-line, unde FIT Distribution este în momentul de faţă cel mai mare grup de comerţ on-line cu capital românesc, cât şi din zone tradiţionale, pe care le începusem din 2006- 2007, de exemplu Orbital Solution, firmă care oferă soluţii de încălzire în pardoseală, dar şi instalaţii, soluţii de energie verde, panouri solare”, adaugă Ghenea.
Practic, pentru antreprenorul în serie, aşa cum este cunoscut Marius Ghenea, investiţiile au continuat în criză în acelaşi ritm ca înainte de 2008, din punct de vedere valoric. Numai că aceleaşi valori au fost alocate unui număr mai mare de proiecte, investiţia pentru un proiect fiind, în mod natural, mai mică decât în anii de „glorie” economică. 

TOTUL PE O CARTE
Mai puţin volatil decât Ghenea, dar la fel de dispus să nu piardă ocazia unor achiziţii la preţuri mai bune, a fost şi Mihail Marcu, preşedintele MedLife, cea mai mare reţea de clinici private din România, după cifra de afaceri. A avut şi norocul de a activa într-o industrie cu un sistem imunitar solid, care a ajutat-o să fie mai puţin sensibilă la loviturile crizei. „Medicina privată este una dintre puţinele industrii care nu a suferit atât de mult. Da, am fost atenţi la cheltuieli, am fost atenţi la furnizori, însă ori de câte ori am avut oportunităţi de a investi sau de a face achiziţii, am făcut-o”, spune Marcu. De altfel, în 2011, un an foarte greu pentru mulţi, în reţeaua MedLife s-au făcut cele mai mari investiţii din istoria sa - peste 35 de milioane de euro. „Sigur, multe proiecte erau demarate cu ceva timp în urmă şi au fost finalizate anul trecut, dar sunt şi multe proiecte care au apărut ca oportunitate în 2011 şi în acelaşi an le-am şi materializat”, completează Mihail Marcu.
În total, în ultimii trei ani a investit peste de 50 de milioane de euro, în toate domeniile de activitate asupra cărora se extinde reţeaua: clinici, laboratoare, farmacii, inclusiv în centre de excelenţă, spitale. „Doar în 2011 am adăugat în portofoliul MedLife cinci spitale noi, dezvoltate sau achiziţionate, nu doar în Bucureşti, ci şi în ţară, în oraşe precum Braşov sau Arad”, precizează omul de afaceri.

Planuri noi
Şi nu a fost tot. În ciuda veştilor deloc optimiste legate de evoluţia economică a României, cel puţin pentru următorul an, Mihail Marcu continuă să investească. „Eforturile noastre se concentrează pe investiţia majoră a MedLife - spitalul MedLife Floreasca, cu secţie de urgenţă şi 14 linii de gardă permanente. Intenţionăm să demarăm construcţia în primăvara anului viitor. De asemenea, vor mai avea loc deschideri de hyperclinici în orașe încă neacoperite, cu peste 300.000 locuitori”, spune preşedintele MedLife. În plus, rămân atenţi la noi achiziţii, după experienţele de succes pe care le-au avut în acest sens cu PDR Brașov, Genesys Arad şi Maternitatea Eva Braşov. Se menţine, desigur, rezerva contextului economic, care va influenţa, fără îndoială, orice decizie de a cumpăra un nou activ. 

25 DE MILIOANE DE EURO ÎN HOTELURI
Activi din punct de vedere investiţional au fost ultimii patru ani şi pentru omul de afaceri George Copos, care spune că a investit 25 de milioane de euro în industria hotelieră din 2008 încoace. A fost printre puţinii care şi-au făcut temele înainte de instalarea crizei, astfel încât venirea acesteia l-a prins pregătit. „Planul pleca de la premisa că, în vremuri de declin economic, este bine să investeşti, pentru că atunci preţurile sunt mult mai mici la tot ceea ce este necesar pentru a realiza proiecte: forţă de muncă, materiale, energie etc. Aşa că atunci când «furtuna» s-a dezlănţuit, pe noi ne-a găsit pregătiţi: aveam câteva proiecte şi aveam şi finanţarea pentru ele”, spune George Copos. Concret, a fost vorba de renovarea sau, după caz, recondiţionarea hotelurilor societăţii Ana Hotels, prioritatea fiind, pe lângă asigurarea confortului şi esteticului, introducerea de tehnologii şi de materiale noi cu ajutorul cărora să poată concura cu hoteluri nou-nouţe. Astfel, s-a orientat către hoteluri „verzi” care să sigure eficienţă energetică maximă. 

La începutul anilor ’90, a plecat de la principiul „să nu pui toate ouăle într-un singur coş”, după cum chiar el mărturiseşte, şi a investit astfel în domeniul electronicii, al industriei alimentare, al industriei electrotehnice, al turismului, al transportului pe cablu, al administrării pârtiilor, al transportului rutier, al mentenanţei industriale, al industriei construcţiilor civile şi industriale şi nu numai.
Aşa stăteau lucrurile atunci, dar astăzi George Copos spune că preferă să se concentreze pe un singur domeniu – industria hotelieră. Astfel, în ultimii ani, linia Ana Hotels a beneficiat de întreaga sa atenţie, cu „transportul pe cablu al Ana Teleferic, cu şcoala de schi Ana Hotels, cu administrarea domeniului schiabil din Poiana Braşov, spa-urile de la Eforie Nord şi Poiana Braşov, cu hotelurile de litoral Europa şi Astoria, de la Eforie Nord, cu plajele aferente, cu centrul de sporturi nautice Ana Yacht Club din aceiaşi staţiune”.
În plus, omul de afaceri cu o avere estimată la 180-200 de milioane de euro, spune că stă cu ochii pe eficienţa energetică, domeniu în care va investi, cel mai probabil, în următoarea perioadă. 

PUTEREA EXEMPLULUI
Oamenii de afaceri români au putut să urmeze exemplele „omologilor” lor de afară, care, desigur, lucrează cu alte sume şi pe alte mize, însă principiul de bază este, fundamental, acelaşi. Cei patru ani de criză care s-au scurs de la falimentul băncii americane Lehman Brothers au schimbat multe în peisajul economic al lumii, au scos în evidenţă punctele vulnerabile ale sistemului financiar mondial, au modificat comportamente. Ce au făcut bogaţii lumii în acest interval? Unii au aşteptat să treacă nenorocirea, păstrându-şi banii în bănci şi evitând orice riscuri. Alţii, dimpotrivă, şi-au adaptat strategia de investiţii la noile realităţi, încercând, în acest fel, să-şi sporească patrimoniul.
Un lucru este cert: criza nu a redus „armata” celor care dispun de cel puţin un milion de dolari pentru eventuale investiţii, ci a sporit-o. Astfel că, anul trecut, numărul celor din această categorie a ajuns la 10,9 milioane de oameni, averea lor însumată atingând 42.700 miliarde de dolari. Sună aproape incredibil, în condiţiile în care pretutideni se vorbeşte de austeritate, de companii care îşi reduc personalul, de planuri de restructurare, de programe de ajustare etc.
Cine a ştiut însă să prindă momentul prielnic pentru investiţii, cine a optat în favoarea unor afaceri cu câştig pe termen lung a avut numai de câştigat. În orice caz, aşa au procedat mulţi dintre miliardarii americani, care în 2009 şi-au revizuit portofoliile, simţind că este momentul pentru o schimbare de tactică. 

3 MILIARDE ÎN SUA
Numele omului de afaceri Eli Davidai este sinonim cu discreţia. Cunoscut ca persoana care a adus Pepsi în România şi Bulgaria, dar şi Burger King în România şi pentru că deţine compania Wizrom Software, Eli Davidai vorbeşte rar despre investiţiile sale. Recent, a declarat pentru Income Magazine că în ultimii patru ani a investit circa trei miliarde de euro, în special pentru afaceri derulate în Statele Unite ale Americii. Pe de altă parte, spune că a făcut şi reduceri masive de costuri în afacerile pe care le deţinea deja – au fost concediaţi oameni, renegociate contracte şi chiar a închis unele linii de activitate. 
Gustul pentru afaceri l-a prins încă din 1979, când a înfiinţat o companie IT – Scitex – care le permitea jurnaliştilor să scrie articole pe un fel de computer, făcând astfel mai uşoară trimiterea textelor în tipografie. Firma a fost achiziţionată de Kodak, fiind astfel şi primul exit al omului de afaceri de origine israeliană, care are astăzi şi cetăţenia română. Cele peste 30 de companii în care este implicat sunt răspândite pe întreg mapamondul, din România până în SUA şi Marea Britanie, Cipru, Israel, Turcia, Elveţia, Ucraina, Slovacia, China sau India.

AVERE ESTIMATĂ – 90-100 MILIOANE DE EURO 

PARIU PE AGRICULTURĂ
Adrian Porumboiu, fost arbitru şi finanţatorul echipei de fotbal FC Vaslui, este şi unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri care au investit în agricultură. Porumboiu deţine mai multe companii care îşi desfăşoară activitatea în industria de panificaţie, precum şi în sectorul hotelier, toate reunite sub umbrela Racova Com Agropan Vaslui. Este un grup de mai multe firme cu capital integral privat, cu activităţi în mai multe domenii, precum agricultură, industria alimentară, comerţ, turism şi prestări servicii. Concret, grupul creat de Porumboiu este format din firmele Racova Vaslui (cu activități în turism), Comcereal Vaslui, R-Agro, Agrocomplex Bârlad (cu activităţi în cultura cerealelor), Mopan Suceava (morărit şi panificaţie), Ulerom Vaslui (fabricarea uleiurilor vegetale), Ilvas Vaslui (prelucrarea laptelui), Comprest Vaslui (construcţii) şi Comguard Vaslui (servicii de pază şi protecţie). 
Cifrele companiei sunt astăzi impresionante: o cifră de afaceri de peste 140 de milioane de euro şi 2.100 de angajaţi, 54.000 de hectare de teren arabil, o podgorie, trei ferme zootehnice, trei mori, nouă fabrici de pâine, una de biscuiţi şi napolitane, una de ulei, una de prelucrare a laptelui, două hoteluri, o societate de pază şi protecţie. 
În paralel şi în plan personal, a investit şi în filmele fiului său, regizorul Corneliu Porumboiu. Suma pentru filmele A fost sau n-a fost? şi Poliţist, adjectiv se ridică la o jumătate de milion de euro, după cum el însuşi mărturisea după succesul din 2009 de la Festivalul de Film de la Cannes al fiului său. 
La începutul acestui an, Adrian Porumboiu a inaugurat o fabrică de panificaţie la Gura Humorului, după o investiţie de 1,5 milioane de euro, iar pentru acest an a anunţat că va investi 4 milioane de euro în construirea a două ferme de vaci care să furnizeze lapte pentru fabrica Ilvas Vaslui. Tot ca planuri de viitor, Porumboiu a anunţat că ar vrea să transforme Mopan într-un brand naţional şi intenţionează să cumpere o fabrică mai veche din Galaţi pe care să o modernizeze, investiţia fiind estimată la aproximativ 10 milioane de euro.

AVERE ESTIMATĂ: 140 MILIOANE DE EURO 

MIRAJUL INTERNETULUI

Antreprenorul Cristian Burci s-a lansat recent în afaceri în media on-line, prin intermediul unui fond de investiţii (Digital Catalyst Fund). Acest proiect are ca scop oferirea de suport și consiliere pentru antreprenori din Europa şi SUA, iar prin acest fond sunt alocate, anual, 1,5 milioane de dolari pentru dezvoltarea de noi afaceri în domeniu.
Primele afaceri le-a creat la începutul anilor ’90, după întoarcerea din Statele Unite. Înfiinţează prima agenţie de publicitate din România, Graffiti/BBDO, unde acum nu mai are decât o paticipare minoritară. Apoi, Burci a investit în media – ziarul Ultimul cuvânt, care nu rezistă pe piaţă mai mult de câteva luni şi canalul TV Amerom, transformat în Prima TV. Apoi, în 2003, cumpără postul Radio Contact, transformat în Kiss FM pe care, împreună cu Prima TV şi Star FM, le vinde firmei SBS Consulting pentru 30 de milioane de euro. În afară de media, Burci a mai investit şi în industrie, mai precis întransporturi , în 2006 achiziţionând Astra Vagoane de la un investitor american. Ulterior, în 2012, afacerile lui Cristian Burci din industria producției de material rulant și vagoane, desfășurate în cadrul întreprinderilor Astra Vagoane Arad, Meva SA și Romvag Caracal au fost preluate de către un investitor german cu peste 30 de milioane de euro. 2012 pare să fie pentru Burci o întoarcere în media – după proiectul Digital Catalyst Fund, a preluat Adevărul Holding de la Dinu Patriciu. 

AVERE ESTIMATĂ - 150 MILIOANE DE EURO


Să-l urmărim pe Buffet 
Renumitul Warren Buffet, spre exemplu, patronul grupului Berkshire Hathaway, numărul trei în clasamentul Forbes al celor mai înstăriţi locuitori ai planetei, şi-a consolidat poziţiile în două bănci americane – Wells Fargo şi US Bancorp. În plus, el a cumpărat un pachet suplimentar de acţiuni ale gigantului farmaceutic Johnson&Johnson, extinzându-şi, totodată, participaţia în două societăţi feroviare – Norfolk Southern şi Nalco Holding. În acelaşi timp, Buffet şi-a redus prezenţa în capitalul companiilor ConocoPhillips şi Constellation Energy. Călcând peste unul dintre principiile sale – anume acela de a nu investi în domenii pe care nu le înţelege –, Buffet a cheltuit în 2011, suma de 10,7 miliarde de dolari pe titluri IBM, din totalul de 23,9 miliarde de dolari investiţi în achiziţionarea de acţiuni ale diferitelor companii şi bănci, inclusiv la Bank of America. Pe de altă parte, omul de afaceri s-a debarasat de toate titlurile Intel (7,7 milioane de dolari). Iar anul acesta, Buffet cumpărat alte 27,3 milioane de acţiuni Wells Fargo, ridicând pachetul deţinut de Berkshire Hathaway la 411 milioane bucăţi, precum şi noi participaţii la Bank of New Mellon şi General Motors. Spre deosebire de mulţi alţi colegi, Buffet nu a fost şi probabil nu va fi niciodată un adept al investiţiilor în aur, fapt care nu l-a determinat să se abată de la convingerile sale nici chiar atunci când alţii se înghesuiau să cumpere metalul prețios pentru a se proteja de vicisitudinile crizei financiare.

Averea din aur
Nu la fel a gândit finanţistul Georges Soros care, după o pauză de doi ani, când preţul unciei a marcat o ascensiune constantă şi spectaculoasă, ajungând la valoarea record de 1.912 dolari, a revenit pe piaţa mondială a metalului galben. Profitând de ieftinirea drastică a acestui activ, până la 1.600 de dolari pe uncie, el şi-a consolidat poziţiile pe acest segment şi a dublat, practic, ponderea Soros Fund Management în fondul SPDR Gold Trust – până la 884.000 de acţiuni. Tot anul acesta, Soros, în vârstă de 82 de ani, a achiziţionat 7,85% din acţiunile clubului britanic de fotbal Manchester United pentru 41 de milioane de dolari, după ce a pierdut din investiţia în reţeaua de socializare Facebook, cumpărând acţiuni de 10,6 milioane de dolari. Anul trecut, după ce Buffet a preluat o participaţie la capitalul companiei IBM, Soros s-a grăbit să-i urmeze exemplul, căutând, la rândul lui, oportunităţi de afaceri. Ca atare, el a adăugat la portofoliul său pachete de titluri SanDisk şi Motorola Solutions, mărindu-şi până la 206.016 milioane de acţiuni ponderea la Amazon.com. Concomitent, Soros a vândut participaţia deţinută la casa de modă Ralph Lauren. Anterior, la sfârşitul lui 2009 şi începutul anului 2010, finanţistul a anunţat o serie de investiţii în tehnologii energetice alternative de ultimă generaţie, în valoare totală de un miliard de dolari.
De menţionat că în 2010 George Soros a fost declarat cel mai eficient speculant al lumii, fondul său specializat pe astfel de operaţiuni, Quantum, câştigând pentru clienţii lui din momentul înfiinţării, în 1973, peste 32 de miliarde de dolari, adică aproape 900 de milioane pe an. 

Investiţii în sănătatea altora...
David Einhorn, preşedintele Greenlight Capital, renumit pentru flerul lui în operaţiuni de vânzare pe poziţii scurte, preferă domeniul sănătăţii. În ultimii ani, fondul lui de investiţii şi-a sporit la 22,1 milioane de acţiuni pachetele deţinute în diferite companii de profil, estimate la peste un miliard de dolari. Printre cele mai importante active figurează asigurătorul Cigna Corp. În acelaşi timp, dezamăgit de situaţia financiară şi de evoluţia pe pieţe a companiilor Dell Inc. şi Research in Motion Ltd. (producătorul telefoanelor BlackBerry), omul de afaceri a închis poziţiile ocupate la aceste întreprinderi. Pe de altă parte, el a cumpărat câte opt milioane de acţiuni ale corporaţiilor Seagate Technology Inc. şi Marvell Technology Group. Încrezător în statutul de activ-refugiu al aurului, Einhorn şi-a dublat participaţia în Market Vectors Gold Miners şi a achiţionat titluri AngloGold Ashanti, Barrick Gold şi Gold Fields.

... sau în ţările altora
Cel mai bogat ucrainean, Rinat Ahmetov, patronul clubului de fotbal Șahtior Donețk şi posesorul unuia dintre cele mai scumpe active imobiliare din Londra, un apartament cumpărat în 2011 cu 160 milioane de dolari în One Hyde Park, a înregistrat anul trecut cele mai mari beneficii de pe urma investiţiilor sale peste hotare: a câştigat 37 de milioane, plătind statului un impozit de 8,3 milioane de dolari. Cu toate acestea, Ahmetov a preferat şi continuă să acorde prioritate investiţiilor în Ucraina, în propriile sale afaceri sau în alte active. Analizând comportamentul lui Ahmetov, economiştii au concluzionat că activitatea investiţională a omului de afaceri constituie un exemplu de succes de diversificare a riscurilor şi de management profesionist. O reuşită imposibil de atins fără o analiză prealabilă şi temeinică a contextului local şi general, fără de care orice încercare de dezvoltare a afacerilor devine o aventură pe teren mişcător. În 2010, Ahmetov a cheltuit peste 1,8 miliarde de dolari pentru modernizarea şi dezvoltarea celor mai mari dintre întreprinderile pe care le controlează: Metinvest (primul producător de oţel din Ucraina, structură deţinută în parteneriat cu Vadim Novinski) şi DTEK (Compania energetică Donbass). Anul acesta, holdingul miliardarului ucrainean, System Capital Management, care posedă active în metalurgie şi minerit, energie, telecomunicaţii, în sectorul bancar şi de asigurări, în media, retail şi imobiliare, va continua aceeaşi politică, suma alocată ridicându-se la 7,4 milioane de dolari.
Faptul că oameni cu bani şi experienţă în afaceri continuă să investească nu e neapărat cea mai bună veste din ultima vreme. Ei ştiu deja cum se mişcă lucrurile, au un fond de lichidităţi cu care se pot „juca” şi pot, până la un punct, să îşi asume pierderi, fără efecte dramatice. Era de aşteptat că vor găsi ocazii bune de investiţii chiar şi în criză. Mai important este însă că în acelaşi climat economic descurajant au apărut şi investitori noi, care s-au încumetat să facă un pas înainte, chiar dacă, în primă fază, destul de mic.

Petrom: 26 mil euro pentru un depozit de carburanti la Isalnita

OMV Petrom (SNP) a deschis la Işalniţa, judeţul Dolj, un depozit de carburanţi, construit de la zero, în urma unei investiţii de circa 26 de milioane de euro.


"Proiectul este parte a unui amplu program de investiţii, care include construcţia a trei depozite noi (Jilava, Brazi, Işalniţa) şi modernizarea altor trei depozite. Cu ocapacitate de 11.000 m3, depozitul de la Işalniţa va asigura aprovizionarea in zona de sud a României", se arată într-un comunicat al companiei.

Unitatea este al treilea depozit de carburanţi construit de la zero în ultimii trei ani. Construcţia depozitelor de la Jilava, Brazi şi Işalniţa a presupus investiţii de 87 milioane euro. Acestea au o capacitate totală de depozitare de 46.000 m3 şi sunt complet automatizate. Compania este deţinută de grupul austriac OMV.

10 ţări unde ai finanţarea asigurată


Oricâte planuri ambiţioase de creştere şi-ar construi companiile, fără finanţarea care să le dea viaţă, acestea vor avea un impact redus asupra rentabilităţii. De altfel, criza  financiară globală, care a izbucnit în 2008, a arătat în mod clar că o contracţie majoră a lichidităţii determină o contracţie majoră a producţiei. Iar o dovadă suplimentară a importanţei finanţărilor la creşterea economică o reprezintă chiar miliardele de euro oferite de BCE băncilor din zona euro pentru creditarea economiei reale.
Pornind de la aceste principii, compania de consultanţă americană Grant Thornton, cu sprijinul cercetărilor realizate de Economist Intelligent Unit, a realizat un clasament al ţărilor care beneficiează de cel mai bun mediu de finanţare, bazându-se pe opiniile a 406 senior executivi din 50 de economii. Aspectele urmărite au fost dinamica acestui mediu, sistemul de reglementare, accesul la capital pe termen mediu, ponderea în PIB a creditului acordat sectorului privat, rata impozitului pe profit, ritmul de creştere a investiţiilor şi volumul tranzacţiilor din zona fuziunilor şi achiziţiilor.
SINGAPORE dispune de cel mai dinamic mediu de finanţare, iar nota primită, de 82,3 puncte (din 100 posibile) îl detaşează puternic de următoarele două clasate, FINLANDA (72,3) şi FRANŢA (71,8). Unul dintre cele mai mari centre financiare ale Asiei, Singapore a fost plasat pe prima poziţie datorită calităţii sistemului său de reglementare financiară, ponderii scăzute a impozitului pe profit şi volumului ridicat de credite acordate sectorului privat. Deşi Finlanda şi Franţa au fost notate la egalitate cu Singapore în ceea ce priveşte finanţarea bancară, nu au obţinut note la fel de mari în ceea ce priveşte sistemul de reglementare şi accesul la capital pe termen mediu.
Cum ocupanta locului patru este o altă ţară europeană – AUSTRIA (71,4 puncte) - am putea trage concluzia că „bătrânul continent” domină clasamentul celor mai favorabile medii de finanţare pentru companii. Din păcate, nota generală a Europei Occidentale (56,5 puncte) a fost afectată de rezultatele slabe înregistrate de Marea Britanie, Portugalia, Spania şi Irlanda. Toate aceste patru economii, depunctate de lipsa dinamismului mediului financiar , se află pe ultimele 15 poziţii din cele 50 de state analizate.
Cu rate mici ale impozitului pe profit şi cu un sistem financiar sănătos, POLONIA este cea de-a doua economie emergentă din Top 10. Plasată pe locul 6, campioana Europei de Est a acumulat 70,4 puncte, reuşind să devanseze, surprinzător, economiile mult mai puternice ale NOII ZEELANDE - locul 7 (69,8 puncte) şi STATELOR UNITE – locul 8 (69,5 puncte).
Ultimile două locuri ale clasamentului sunt ocupate de ISRAEL (9) şi SLOVENIA (10). La nivel continental, Topul celor mai favorabile medii de finanţare este condus de AMERICA DE NORD, datorită Statelor Unite şi Canadei (locul 13). Ambele economii au o performanţă puternică. Deşi ratele de impozitare sunt mai mari decât media la nivel global, au reuşit să compenseze acest „minus” prin accesul facil la capital, prin calitatea reglementărilor sistemului financiar (Canada), prin valoarea tranzacţiilor de tip fuziuni şi achiziţii (SUA), precum şi prin volumul de credite acordat sectorului privat (SUA).

Marea Britanie este o economie deschisă, puternic orientată către comerţ şi cu o conexiune dezvoltată la nivel global. Deşi este cel mai mare centru financiar al lumii, mai are încă multe de făcut pentru a dispune şi de un mediu de finanţare favorabil creşterii afacerilor.
Scott Barnes, CEO Grant Thornton Marea Britanie.

În pofida încetinirii economice din zona euro, fundamentele de creştere ale afacerilor din Finlanda rămân robuste. Investiţiile în cercetare şi dezvoltare sunt ridicate, în timp ce politicile comerciale deschise şi instituţiile puternice oferă un mediu cu risc scăzut pentru investiţii.
Joakim Rehn, partener în cadrul Grant Thornton Finlanda.

TOP 10 ŢĂRI

1. Singapore
2. Finlanda
3. Franţa
4. Austria
5. Chile
6. Polonia
7. Noua Zeelandă
8. Statele Unite ale Americii
9. Israel
10. Slovenia

TOP REGIUNI
1. America de Nord 65,7 puncte
2. Ţările nordice 61,1 p
3. Statele G7 58,6p*
4. Europa de Est 57,1 p
5. Europa Occidentală 56,5 p
6. Scorul mediu la nivel global 55 p
7. Asia Pacific – 54,8 p
8. Orientul Mijlociu
şi Africa – 52,6 p
9. America Latină 48,4p
10. Ţările cu cea mai mare

Investeşte în Norvegia. Ţară scumpă, afaceri fericite

Criza datoriilor din zona euro şi efectele ei devastatoare asupra stării de sănătate economică a Bătrânului continent (şomaj, recesiune, stagnare), dar şi impactul negativ al intervenţiei brutale, oarecum strategice, a marilor agenţii americane de rating, au diminuat în mod considerabil pofta de investiţii a oamenilor de afaceri înEuropa . Au mai rămas, totuşi, state care şi-au păstrat nu numai nivelul de atractivitate, dar şi nota supremă, triplul A. Norvegia este unul dintre acestea. Dar şi una dintre cele mai fericite ţări din lume .

După mai bine de 15 ani de creştere constantă şi viguroasă (o medie anuală de peste 5%), Norvegia a fost lovită de recesiunea economică mondială, chiar dacă reculul producţiei a fost mai puţin dramatic decât în alte ţări. După o uşoară contracţie în 2009 (-1,4%), creşterea s-a restabilit în 2010 -2011, susţinută de măsurile de relansare, consumul intern, de dinamismul pieţei imobiliare. În pofida dependenţei sale de evoluţia tarifelor mondiale la petrol, economia norvegiană este solidă, iar perspectivele sunt pozitive.

Prin urmare, marea provocare căreia trebuie să-i facă faţă autorităţile rezidă în menţinerea stabilităţii şi a creşterii într-un context internaţional defavorabil, reducând, totodată, vulnerabilităţile generate de presiunile fiscale, de nivelul ridicat de îndatorare a populaţiei şi de preţurile la imobilare. Programul pus la punct de guvern mizează pe susţinerea pieţei muncii, pe reforma sistemului de educaţie şi al sănătăţii. Atentă cu bogăţiile sale naturale, pe care le exploatează cu înţelepciune, Norvegia figurează în primele trei state ale lumii atât în ceea ce priveşte Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (55.600 de dolari în termeni de paritate a puterii de cumpărare), cât şi al Indicelui de dezvoltare umană.

În ceea ce priveşte structura economiei norvegiene, agricultura reprezintă 2% din PIB. Pescuitul este o activitate fundamentală, Norvegia fiind unul dintre cei mai mari exportatori de peşte din lume. Iată de ce subvenţiile guvernamentale acordate agriculturii sunt substanţiale. Producţia petrolieră domină sectorul economic al statului, ea asigurând aproape un sfert din PIB. Mai trebuie adăugate şi livrările de gaze naturale, domeniu în care Norvegia ocupă o poziţie superioară în ierarhia globală. Construcţiile navale, prelucrarea metalelor, producţia de hârtie, industria chimică sau construcţiile de maşini-unelte şi echipamente electrice completează tabloul unei economii care, în virtutea diversificării şi competitivităţii sale, poate rezista oricăror furtuni financiare de amploare planetară şi constituie unul dintre punctele forte ale Norvegiei din perspectiva investiţiilor străine. Care sunt celelalte:

- o conjunctură politică stabilă şi transparentă;

- un sector public bine organizat;

- infrastructuri de calitate;

- populaţia beneficiază de o putere de cumpărare ridicată;

- o mână de lucru înalt calificată;

- cele mai bune oportunităţi de afaceri sunt bunurile de larg consum, tehnologiile din domeniul informaticii şi al comunicaţiilor, construcţii şi serviciile pentru întreprinderi.

Fără exagerări

Cultura de afaceri este, în Norvegia, similară celei din toate celelalte ţări scandinave. Se pune mare preţ pe punctualitate, orice întârziere sau schimbări de program impunând o informare în prealabil a partenerului. Norvegienii nu agrează pălăvrăgeala, preferând să intre direct în subiect. În plus, ei nu amestecă afacerile cu relaţiile personale, orice întrebare legată de viaţa familială punându-i, de regulă, pe norvegieni, în dificultate, având în vedere că, din acest punct de vedere, ei sunt foarte rezervaţi. Dacă un investitor străin este invi-tat acasă, florile, o cutie de ciocolată sau un platou cu produse de patiserie vor fi primite cu plăcere. În cadrul negocierilor, trebuie pus accent cu precădere pe beneficii şi profitabilitate, fără a ignora, totodată, posibilele dezavantaje ale afacerii propuse. O prezentare analitică, lipsită de vorbe goale şi inutile, va creşte şansele unui succes. Plini de modestie, norvegienilor nu le plac oamenii care dau dovadă de o excesivă siguranţă de sine, exagerările.

În clasamentul Doing Business, întocmit anual de Banca Mondială, Norvegia a fost plasată anul acesta pe locul 6, în urcare o treaptă faţă de ediţia din 2012. Reglementarea cazurilor de insolvabilitate, execuţia contractelor şi transferul de proprietate sunt cele mai bine plasate categorii de activitate: 3, 4 şi, respectiv, locul 7. Crearea de întreprinderi ocupă treapta 43 (5 proceduri de îndeplinit şi 7 zile necesare realizării tuturor înregistrărilor cerute de autorităţi), iar acordarea unui permis de construcţie pe cea cu numărul 23 (10 proceduri şi 123 de zile pentru ca respectivul obiectiv să fie finalizat).



Plus şi... plus

Norvegia are două mari avantaje:

1 Posedă importante rezerve de petrol, pe care-l exportă aproape în totalitate. Mai precis, aproape 98% din nevoile energetice ale ţării sunt asigurate de hidrocentrale. Acest lucru a plasat Norvegia pe locul cinci mondial în clasamentul exportatorilor de „aur negru”. Ceea ce înseamnă venituri considerabile, mai ales când barilul pare că refuză să coboare sub pragul psihologic de 100 de dolari. Banii obţinuţi din vânzarea ţiţeiului şi a altor bogăţii sunt gestionaţi cu grijă, prin intermediul unui fond suveran, un fel de puşculiţă pentru generaţiile viitoare, structură creată în 1995 şi care, graţie celor 507 miliarde pe care le controlează, a devenit cel mai mare din lume. Acest instrument de investiţii şi-a redus, în trimestrul III al anului, prezenţa pe piaţa din zona euro, sporindu-şi, în schimb, intervenţiile pe pieţele mexicană, sud-coreană şi rusă.

2 Nu face parte din zona euro, fapt care a ţinut Norvegia relativ departe de criza datoriilor care macină această regiune alcătuită din 17 state membre UE de mai bine de doi ani.